Mihai Goțiu

De ce nu reușește Simona Halep să doboare recordul mondial la împletit ceapă, bătut în pahare sau… Harlem Shake

Sunt sigur că aveați habar de cele câteva momente de glorie nemuritoare ale poporului român:

20 martie 2012: România intră în Cartea Recordurilor cu cea mai lungă trenă a unei rochii de mireasă. Lungimea acesteia: peste 2,8 kilometri. Mireasa a fost urcată în balon ca spectatorii din Piața Constituției din București să admire trena. Nimeni nu povestește cum a decurs… nunta și dansul miresei.

3 martie 2013: Peste 3.000 de clujeni dansează Harlem Shake în Piața Unirii. (nu mă întrebați ce înseamnă Harlem Shake, utilizați și voi Google). Un nou record mondial doborât.

8 martie 2014: Din nou românii (româncele de această dată) sunt imbatabili (imbatabile): 1.384 de femei s-au rujat simultan la Iulius Mall din Cluj. Senzațional, fabulos, BRAVOOO!!!

22 mai 2015: Clujenii se dovedesc din nou de ne-egalat: de această dată aproape 1.600 de elevi (mobilizați ”cu școala”) au fost aduși în Piața Unirii pentru a bate simultan în pahare la un concert al Alexandrei Ungureanu… Citez din declarația celei care a avut inițiativa: ”Acum demonstrăm că excelența poate fi atinsă prin creativitate, responsabilitate și respect pentru diversitate”.

Evident, lista e mult mai lungă, iar Clujul și Bucureștiul nu dețin exclusivitatea la aceste recorduri ”extraordinare”, prin care reușim să demonstrăm tuturor că suntem cei mai buni din lume atunci când concurăm de unii singuri sau maxim cu alți câțiva exaltați de pe Glob, cu idei la fel de ”creative”. Cu siguranță, nu aveau cum să vă scape știrile care apar periodic despre cel mai lung cârnaț, cea mai lungă împletitură de ceapă, cea mai mare mămăligă, cele mai multe ouă fierte mâncate de un om și câte și mai câte alte năzbâtii asemănătoare. Să ne înțelegem, nu am nimic împotriva futilității și nici a lucrurilor gratuite. Am mai scris și cu altă ocazie: au și ele frumusețea lor, menită să mai spargă monotonia alienantă cotidiană. Cu o condiție însă: să nu le luăm, totuși, în serios. Să păstrăm simțul proporțiilor și să nu ne trezim că le băgăm câtorva mii de elevi în cap că bătutul în pahare ar fi o chestiune de excelență, de creativitate ori de responsabilitate. Că de la o chestiune de distracție ajungem să dezvoltăm complexe extreme (fie de inferioritate – că altfel nu se explică abundența asta de inițiative prin care vrem să demonstrăm lumii că suntem ”cei mai buni” -, fie de superioritate – ”ați văzut ce buni suntem?”, ”mai e cineva în stare să facă așa ceva?” – evident că ar fi, doar că s-ar putea să fie ocupați cu alte lucruri mai bune de făcut).

Și, cu asemenea complexe la purtător, ajungem să ne pierdem simțul realității și să nu mai apreciem la justa lor valoare performanțele cu adevărat extraordinare. Că la atâtea mii și zeci de mii de recordmani mondiali câți avem, prezența de mai bine de un an și jumătate a Simonei Halep printre primele zece jucătoare de tenis ale lumii nu mai înseamnă nimic. M-au îngrozit titlurile defetiste și alarmiste din ultima săptămână, în mod special, după eliminarea prematură de la Wimblendon a Simonei. Persoane care în viața lor n-au reușit să conteze, să fie vreodată printre primii zece în domeniul lor aici, în România, nu în vreo competiție regională, europeană sau mondială, au pus-o la zid. S-au simțit trădați în excepționalismul lor autohton capabil să dea lumii zeci de mii de campioni la rujat de buze ori împletit de ceapă în fiecare primăvară și toamnă. Toți acești experți în Cartea Recordurilor s-au aruncat peste noapte să o tragă de mânecă, să-i dea sfaturi, să-i recomande antrenori și psihologi, de parcă Simona n-ar avea-o lângă ea pe Virginia Ruzici ori, mai nou, pe Ion Țiriac, niște oameni care, totuși, au dovedit la vremea lor că au o ”oarecare” expertiză în tenis. Păi dacă Ruzici și Țiriac nu sunt în stare să-i găsească Simonei specialiști care să o ajute să urce în top ori să câștige un turneu de Mare Șlem, nu prea văd cine altcineva ar putea-o face. Și, dacă, în ciuda strădaniilor lor Simona tot nu ajunge numărul 1 mondial, ne spălăm pe mâini de Simona, nu ne mai reprezintă? E chiar așa puțin lucru să urci pe podium ori să te menții în primele zece performere din lume din domeniul tău?

Nu e nimic anormal să-ți dorești ca Simona Halep să devină prima în lume sau să câștige un turneu de Mare Șlem. Dar nu e o tragedie națională dacă acest lucru nu se întâmplă. Simona Halep a făcut deja (și probabil va mai face) performanță la un nivel la care celor mai mulți dintre noi ne este aproape imposibil de ajuns în domeniul nostru. Și pentru acest lucru merită felicitări și susținută în continuare. Iar sfaturi, chiar și în cazul celor de bună-credință, are de la cine primi. Mult mai competente.

Altfel, putem să ne distrăm și să ne simțim bine în timp ce doborâm recorduri mondiale la bătut în pahar, la rujat sau la învârtit în mămăligă, dar vom ajunge cu adevărat să fim luați în seamă atunci când fiecare va reuși să facă măcar pe un sfert sau pe a zecea parte din ceea ce a realizat Simona în domeniul ei. Cu o precizare: să fie domenii care, totuși, contează.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

22 thoughts on “De ce nu reușește Simona Halep să doboare recordul mondial la împletit ceapă, bătut în pahare sau… Harlem Shake

  1. bianca

    Ai uitat sa specifici ca Ion Tiriac a parasit stadioanele la multe meciuri ale Simonei, de ce oare?Sfaturi a primit de la comentatori sportivi,fosti antrenori si sportivi de renume mondial, inclusiv de la Ilie Nastase, iar reactia ei :”nu ma intereseaza ce zic oamenii, nu trebuie sa ma explic nimanui”.Deci ea se explica numai cand castiga, face doar cum crede ea,isi iubeste conationalii doar cand o lauda,iar in rest nimeni nu trebuie sa zica nimic rau. Pana la urma aroganta si sfidarea au fost taxate de fani.Daca ai fi vizionat meciurile ei ai fi vazut ca in ultimele a jucat dezastruos, nu a semanat deloc cu jocul unei campioane.Da, e adevarat ca exista suisuri si coborasuri, dar nu se poate sa nu fii criticat la o asemenea prestatie.E la fel ca in viata, cand o persoana dezamageste o data, ierti, treci peste dar cand deja dezamagirile se tin lant te indepartezi de peroana respectiva.Romanii, in mizeria si saracia lor,au nevoie sa creada in cineva care a realizat ceva maret, care sa le dea macar un motiv de a zice „sunt mandru ca sunt roman”, nu sa zica ” vai s-a facut de rusine”.E foarte clar ca Simona are o problema si chiar ea a recunoscut ca nu sta bine cu mentalul si degeaba curg siroaia de articole in care ba e denigrata ba e aparata,singurul mesaj pe care ar trebui sa il transmitem e sa aiba putere sa se ridice, sa isi puna ordine in ganduri,in atiudine si sa aleaga oameni in jurul ei care sa o ajute cu adevarat.Restul e CANCAN :)

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ bianca: da, românii am multe motive să fie mândri că sunt români, am enumerat câteva la începutul articolului ;) ; nu înțeleg, totuși, care e problema cu Simona: e vreo obligație să fie prima în lume? să câștige un Mare Șlem? de unde pretenția asta? chiar e așa de greu de înțeles că fata are dreptate, că nu datorează nimic cuiva? dacă câștigă și ne bucurăm pentru asta, bine; dacă nu câștigă NU are nicio vină față de altcineva că nu a câștigat, că nu l-a făcut să se simtă ”mândru că e român”

      Reply
      • Bula N Escu

        Critica nu a venit pt ca nu a castigat, ci pt ca a pierdut ca o amatoare. Asta inseamna dezamagirea, ca nu a prestat la adevarata valoare, si asta in mod repetat.

        Reply
      • horatiu

        Asta cu „sa fim mandri ca suntem romani” datorita unui sportiv e cea mai mare capcana posibila. Exact aceia, vor fi primi cand va juca prost care, vor da cu pietre. Mandria, in primul rand e un pacat si in al doilea, ar trebui sa tina doar de baza ta ca om, de cunostiintele tale si sa nu fie influentata din exterior cum bate vantul.

        Reply
    • florin

      Bianca, draga, tu cu ce te ocupi in viata de zi cu zi? Daca ai facut sport de performanta, ar trebui sa stii ca e competitie crancena in sport in general, in tenis in cazul de fata, incepand de la turnee Chalenger, unde miza e 5-10 mii de euro si pana la Grand Slamuri, unde miza e 2 milioane de euro. Eu nu l-am vazut pe Tiriac parasind stadioanele la meciurile ei, poate la Madrid anul asta si l-am ratat ca n-am vazut meciul. Culmea e ca Tiriac nu face parte oficial din staff. Deci vine de placere, cand vine… Critica e una si reaua vointa e alta. Inclusiv comentariul tau face parte din a doua categorie. Eu nu stiu unde vedeti voi ca fata asta e aroganta… A facut un singur gest e care il consider arogant, faza aia cu antrenorul si batutul din palme. In fine, un lucru iti mai zic, cu tot dezastrul pe care tu il vezi la Halep, daca te uiti pe site-ul WTA, in clasamentul Race to Singapore e pe 2. Asa ca…

      Reply
    • mihaela

      @bianca: Foarte buna remarca ai facut, pacat ca nu se intelege bine ce vrei sa zici in prima fraza. Cata vreme te exprimi asa (presupun ca din graba) si gresesti la lucruri elementare, nu crezi ca ar trebui sa nu iti mai dai cu parerea despre atitudinea unei sportive de top mondial? Nu cred ca e cazul sa mentionez mai departe detalii despre datoriile pe care le-a facut familia sa isi permita sa o trimita in turnee si sa o creasca in spiritul sportului, in timp ce tara asta nu i-a pus la dispozitie nici macar o sala de sport. Dar e romanca si are o dtorie fata de Romania ;). De ce are cineva – si mai ales jurnalisti cu rating in picaj, sau aproape- jurnalistii sau toti aia care nu au fugit nici macar un kilometru in viata lor – sa isi dea cu parerea de performanta ei? De unde pana unde se face comparatie intre ea si Nadal, cand pe Nadal l-au facut cetatea onorific in cea mai proasta perioada a lui si pe ea au terfelit-o in toate publicatiile? Atatia experti avem: psihologie, consiliere, tenis, presa…. Oare de ce nu merge tara asta? Or fi prea multi aia in tenis

      Reply
  2. cam asa

    Corect, dar ca sa intelegi asta iti trebuie bun simt sii un echilibru minim. :) si nu toti cei care scriu poseda.

    Reply
  3. Adrian

    Foarte obiectiv, domnule Gotiu! Si pana la urma Simona Help joaca pe investitiile ei, anii ei de antrenamente, iar perfomanta sau rateurile si le asuma in mod personal cu siguranta. Noi n-am contribuit cu nimic la asta. Daca face performanta noi ne asociem rapid cu ea si ne culcam pe laurii ei. Sunt momente in viata ei in care trebuie sa invete sa piarda si sa gestioneze multe stari. O s-o faca fara ajutorul papagalilor, si daca n-o face, nimeni n-are dreptul la „ti-am zis eu” daca n-a contribuit. Asa ca eu ma bucur ca e in top 10 chiar daca uneori nu pare ca merita, dar ca si fan are tot respectul meu pentru ce a realizat pana acum!

    Reply
  4. Spânu

    Ne mentinem in aceeasi nota maniheista: daca nu e alba, precis e neagra, nu exista alte culori!
    Mie, dimpotriva, spusele Biancai mi se par a nu fi din aceasta categorie, pentru ca spune si „de bine”, nu doar critica, pt ca se simte ca ii pasa. Nu toti cei suparati, carcotasii (cum pare a rezulta din abordarile dvs), sunt porniti impotriva Simonei ci, din contra; un bun parinte, un adevarat prieten, nu sunt cei care te mangaie pe cap si cand e cazul, si cand faci boacane, ci indivizii care au taria sa iti spuna ca gresesti- tocmai pentru ca in tine cred.
    La nivelul ei, ca sportiv de exceptie si o mandrie pt oricare dintre noi, chiar si aceste mârâieli ale noastre, ale anonimilor pe care autorul ne intreaba ironic daca suntem macar in primii zece in meseria romaneasca, ar trebui sa aiba efect (pozitiv), mai ales daca sunt in numar mare- vorba aceea, prosti, dar multi!
    In schimb, ofuscata, Simona declara ritos ca nu ii pasa de noi si de ce spunem. Dincolo de ineleganta grobiana, cred eu, e o explicatie si a faptului ca a schimbat antrenorii ca pe sosete, mai ceva ca Becali, ceea ce, poate, e si cauza unor rateuri. In rest, numai de bine, jos palaria in fata acestei fete care a renascut, dupa Ilie, speranta ca unul de-al nostru poate fi lider mondial al nobilului sport!

    Reply
  5. George.I.

    Ai castigat,continua.Ai pierdut,continua.Adesta este indemnul marelui Pierre de Coubertin.
    Simona sa-si vada de treburile ei si sa invete din toate lectiile pe care i le ofera viata in lumea
    sportului.Munca si seriozitatea ii vor da satisfactiile dorite.Sa devina surda la tot ce graiesc
    parerologii nascuti in aceste zile ,ca ciupercile dupa ploaie !

    Succes si nu uita indemnul !

    Reply
  6. Spânu

    Multumesc, am citit transcriptul, ca sa nu ma iau dupa click etc si, surpriza, ce gasii?
    „But, you know, I don’t care about what the people are saying. If they say bad things about me.”
    Deci care e treaba, a gresit click-ul al carui fan ma banuiesti a fi? Declaratia e genial de sincera: nu-mi pasa ce zic oamenii despre mine…daca zic de rau. Deh, daca zic de bine, se schimba socoteala, chiar imi place!
    In masura mai mica sau mai mare, toti suntem asa, ne place cand suntem laudati si ne zbarlim cand viceversa- e omeneste. Am insa destui ani in spinare ca sa inteleg ca linguselile aduc placere trecatoare, pe cand o critica deschisa (ideal e sa fie si obiectiva si dezinteresata, nu gandita sa te distruga) genereaza castiguri pe viata.
    Imi pare rau, dar infatuarea e un sfetnic prost. La un sportiv de asa dimensiune, a spune ca nu-ti pasa de ceilalti pt ca „joci pt tine” e nu doar o platitudine, ci si o minciuna sfruntata. Fara noi, astia amaratii care nu suntem in primii zece, dar care umplem stadioanele sau consumam reclame stupide gen Dedeman sau bucataria lu’ mama, Simona, ca si oricare sportiv de nivel mondial sau comunal, ar fi un nimeni, sarac lipit, care ar bate mingea de perete ca-n clipul ei. Zisa „clientul nostru, stapanul nostru” se aplica foarte bine si-n sport. Oricat ai fi de mare, ba as zice cu cat esti mai mare- pt ca devii model, modestia ramane o calitate. Am mai vazut fotbalisti, antrenori sau patroni vorbind din varful limbii la adresa spectatorilor sau galeriilor si apoi platind un pret substantial: huiduieli la discretie, stadioane goale, bugete secate. Un alt machedon de toata isprava, regele sportului rege, mai rabufnea si el la adresa crticilor din mass media, dar niciodata nu si-a permis sa spuna ce vezi in citatul de mai sus.
    Repet, a critica nu inseamna (cum se intentioneaza adesea) a desfiinta. Dar nu ne sta bine nici sa ne prosternam admirativ, fie si la adresa unei fete minunate ca Simona, chiar si cand da cu oistea-n gard- sa mai avem un pic de uzul ratiunii, vorba lui Caragiale!

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Spânu: pentru a critica mai e nevoie și de competență; chiar și atunci când e făcută cu bună-credință, o critică proastă poate fi distructivă; întâmplarea face ca pe lângă Simona Halep să fie oameni care chiar sunt competenți și au făcut performanță în tenis;
      altfel, n-am scris nimic de click – știrile cu ”marile” recorduri mondiale la împletitul cepei etc. le găsiți pe toate site-urile de știri, fără discriminare

      Reply
        • Spânu

          In plus, nu-mi permit (ca CTP si altii) sa vorbesc de jocul Simonei, sa-i dau sfaturi cum sa serveasca, sau sa foloseasca reverul, caci intr-adevar nu-s deloc competent.
          Pe mine m-a mahnit autosuficientza ei si mârlania- pentru asta nu trebuie sa fii competent, doar sa ai cei 7 ani de acasa.

          Reply
          • Mihai Gotiu

            @ Spânu: 1) ok :) 2) nu consider că nu e nici auto-suficiență, nici mârlănie – să nu uităm că Simona a ajuns să joace în turnee fără niciun sprijin din partea statului, ci pe baza sacrificiilor părinților și a sprijinului unor prieteni; altfel avea toate șansele să ajungă la fel ca Raluca Olaru, care la 20 de ani era pe locul 53 în lume, dar a trebuit să renunțe la turneele de simplu, pentru că nu avea bani să participe (transport, cazare, antrenor etc.)

        • Spânu

          Perfect de acord, numai ca ea nu se adresase statului care a neglijat-o, ci tuturor.
          Ma bucur ca dovada ca am intrucatva dreptate o aduce chiar Simona care, intr-o declaratie mai recenta, le multumeste si celor care au criticat-o (constructiv, cum spune chiar ea)!

          Reply
  7. sevar

    Oare cine ne dă dreptul s-o judecăm? Ce am făcut noi concret pentru ea și ce obligații are Simona față de noi? O ridicăm în slăvi la succese și o aruncăm în mocirlă la primul eșec? Asta-i omenie? Adică atunci când ar avea cea mai mare nevoie de înțelegere și sprijin moral, nu numai că îi întoarcem spatele dar o și înjurăm? Sper din tot sufletul ca Simona să înțeleagă că aici, în România sunt și altfel de oameni, că majoritatea tăcută este alături de ea și nu uită tot ce a făcut pentru ei, indiferent ce se va întâmpla în continuare. Este enorm să ajungi pe locul doi în tenisul mondial, să câștigi atâtea și atâtea turnee de mare prestigiu și asta n-o vom uita niciodată, așa cum n-am uitat ce au făcut pentru noi Năstase, Țiriac, Nadia Comăneci și mulți, mulți alții ca ei și ca Simona.

    Reply
  8. Hermandecrocu

    Bravo Simona pentru ce ai facut pana acum,aduna-ti fortele si demonstreaaza clevetitorilor ca poti mai mult,nu te descuraja,organizeaza-te mai bine,ia aminte la sfaturile bune,fii tare si mergi mai departe increzatoare,tine seama ca viata insasi este o lupta cu adversitatile naturii si a societatii, pentru a supravetui sunt necesare continue eforturi!

    Reply
  9. Spânu

    @Sevar: cogito ergo sum- avem dreptul sa judecam pe oricine, chiar si in tiranie/comunism o faceam in gand, iar acum putem sa o facem cu voce tare. Am dreptul sa-mi judec presedintele, premierul, parlamentarii, chiar daca nu le-am dat ceva sau nu i-am ajutat cu nimic; am dreptul sa judec pe Obama, Putin sau Tsipras- chiar daca ii doare-n basca de judecata mea.
    Dar e dreptul meu inalienabil sa judec pe oricine, cand vom intelege asta?
    Sigur, a-mi judeca presedintele nu inseamna sa il scuip, cum a facut acum cativa ani un ‘revoltat’ imbratisat imediat de tabara adversa…

    Reply

Lasă un răspuns la Hermandecrocu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *