Vlad Slăvoiu

De ce nu este bună Legea manualului şcolar?

În data de 18 iulie 2018, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională, în ansamblul ei, Legea manualului şcolar. Decizia a fost salutată întrucât, prin ea, se blochează pătrunderea în perimetrul legislativ a unui text „cu efecte extrem de nocive: o întoarcere în timp la manualele unice din perioada comunistă, cu riscul ideologizării lor, mai ales în cazul disciplinelor umaniste, precum istoria şi limba şi literatura română”. (Totuşi, câtă frazeologie…) Două lucruri cred că merită supuse atenţiei cititorilor în legătură cu acest subiect:

  1. Curtea a declarat neconstituţional textul pe motive de procedură, aşa cum reiese din comunicatul ei: „Legea manualului şcolar este neconstituţională, în ansamblul său, [deoarece], fiind adoptată cu majoritate absolută, încalcă procedura constituţională de adoptare a legilor ordinare, care prevede majoritatea simplă, [astfel încât], prin nerespectarea procedurii de vot, legiuitorul adaugă domeniului organic noi materii de reglementare, împrejurare ce contravine art. 73(3) din Constituţie, care este de strictă şi limitativă interpretare.” Pe scurt: deşi ordinară, legea a fost tratată de Parlament drept organică, ceea ce este neconstituţional.
  1. Lăsând deoparte acest aspect, care este, în esenţă, problema cu Legea manualului şcolar? Citind textul, eu am înţeles că ea propunea următoarea variantă de lucru:
    1. atunci când se pune problema elaborării unor manuale şcolare pentru o anumită disciplină şi un anumit nivel de studiu (să zicem matematică pentru clasa a şasea), primul pas este că toţi cei care doresc să alcătuiască manuale depun proiectele respective la Minister, care urmează să le evalueze calitatea ştiinţifică;
    2. la capătul evaluării, Ministerul acordă calitatea de manual şcolar, adică principal instrument de lucru al elevului, tuturor acelor proiecte care îndeplinesc condiţiile;
    3. manualele şcolare astfel determinate sunt supuse unei a doua evaluări, al cărei scop este alegerea unuia dintre ele pentru a deveni manual şcolar de bază, adică acel manual şcolar pe care îl achiziţionează Ministerul pentru a-l pune, gratuit, la dispoziţia tuturor elevilor. Acest lucru nu îi obligă pe elevi să folosească manualul de bază, ei având posibilitatea să folosească oricare din celelalte manuale şcolare, ci urmăreşte să pună la dispoziţia oricărui elev un manual (cel de bază), astfel încât el să-şi poată exercita dreptul la învăţătură.

Aşa că întreb: am înţeles eu corect ce-şi propunea textul să facă? Şi dacă da, ce este greşit la ideea asta?


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “De ce nu este bună Legea manualului şcolar?

  1. Mihai Goțiu

    1. forma la care faceți trimitere e forma inițială, nu forma finală adoptată de Senat; forma finală https://www.senat.ro/legis/PDF/2018/18L001LP.pdf
    2. în forma finală se aleg maxim trei manuale/disciplină (nu toate care îndeplinesc criteriile)
    3. evaluarea unui manuscris de manual școlar e una, manualul școlar e mai mult (presupune un concept, unde e vorba și de editare); în mare, în Comisie s-au adoptat mai multe amendamente pentru criteriile finale de evaluare față de forma inițială, inclusiv evaluarea conceptului editorial – un ”pansament” care să atenueze faptul că editarea manualelor școlare nu mai trece, ulterior, prin procedură de selecție/evaluare; cât de cât, cu o metodologie rezultată dintr-o consultare publică reală exista o șansă minimă de a avea manuale bune, doar că…
    4. în ultima ședință a Comisiei, în urma unui sms primit noaptea de Liviu Pop de la Valentin Popa (Liviu Pop a declarat asta), termenul de 30 de zile (în Comisie am propus 60 de zile), pentru adoptarea metodologiei a fost scos; de ce? tocmai pentru a nu se face această consultare publică privind metodologia și pentru a acoperi un abuz: că manualele pt anul școlar 2018/2019 au fost deja evaluate fără a ține cont de criteriile din Legea manualului – mai exact, scopul legii nu e de a asigura o selecție competitivă, ci de a o acoperi/justifica pe cea care deja s-a făcut!

    Reply
  2. Vlad Slăvoiu

    1. Aveți dreptate. De altfel, în forma în care a ieșit din Senat, legea era mai bună decât în forma sa propusă cel puțin sub un aspect: dacă inițial se excepta de la drepturile de autor doar manualul de bază, s-a ajuns la soluția corectă ca toate manualele școlare să fie scutite de ele. Un amendament bun.

    2. Nu aveți dreptate: se aleg maximum trei manuale „de bază”, nu maximum 3 manuale.

    3. De acord cu dumneavoastră: și mie mi se pare, sub rezerva că nu sunt un specialist în asta, că respectivele criterii prevăzute în lege sunt în regulă, sunt cuprinzătoare…

    4. Nu prea are sens ce spuneți, sau nu înțeleg eu. În varianta inițială, ministrul avea la dispoziție 30 de zile (sau 60, cum ați propus dumneavoastră) ca să ordoneze metodologia, ceea ce înseamnă că o putea face din prima zi, câtă vreme nu depășea 30/60. În varianta finală, o putea face și-n prima zi, dar și-n ziua 63, de exemplu. Pe scurt: nu văd cum varianta inițială/varianta dumneavoastră ar fi ajutat la ce spuneți, câtă vreme termenul era unul maxim, nu minim.

    Eu cred că ideea acestei legi e bună: manuale câte se poate, din care fiecare să-și aleagă ce consideră, și un manual de bază, pe care statul să-l pună gratuit la dispoziția tuturor. Eu cred c-ar trebui să se facă.

    Reply
  3. Mihai Goțiu

    2. doar maxim trei variante de manual/disciplină (în forma inițială era una singură) sunt cele dintre care profesorii pot opta; celelalte îndeplinesc degeaba condițiile – nu vor ajunge la profesori pentru a opta; Ministerul plătește drepturile de autor doar pentru manualele de bază (cele trei variante) și pentru editarea, tipărirea și distribuirea lor; dacă vreo editură privată își asumă riscul să editeze/publice și alte manualele alternative o face pe propria răspundere: nu vor fi plătite de minister, nu vor fi recomandate profesorilor, vor avea prețuri de câteva ori mai mari decât manualele de bază

    4. când în lege e prevăzut cu termen cu zile, luni pentru elaborarea unei metodologii, ministerul e obligat să pună metodologia în consultare publică, fază în care trebuie respectate mai multe termene minime; așadar nu putea aproba metodologia din prima zi și fără consultare publică

    în fine, Legea Manualului a fost inițiată la pachet cu Legea Editurii Unice (desființată și ea de CCR) ceea ce e o tâmpenie, în primul rând, practică – nici cele mai mari edituri din România nu au capacitatea să editeze peste 200 de manuale în fiecare an (pentru clasele I, a II-a și a VI-a, pentru care e nevoie de manuale la toamnă, sunt peste 80 de discipline x 3 variante la fiecare), la cerințele și standardele de calitate necesare (practic, e un manual/zi, maxim la o zi și jumătate, dacă eliminăm sâmbetele, duminicile, zilele libere etc.), un tehnoredactor bun are nevoie de cel puțin una-două săptămâni de lucru pentru un manual școlar (ân funcție de complexitatea lui); la care se adaugă faptul că editarea n-ar trece printr-o selecție competitivă

    Reply
  4. Vlad Slăvoiu

    2. Iată că ne-înțelegem: doar 3 manuale plătite, editate, tipărite și distribuite de Minister. Restul, așa cum e și normal, din piață, nu din subvenție de la stat. Iar 3 e mult, 1 este numărul corect. Ministerul își face seria lui completă de manuale, pe care le pune gratuit la dispoziția tuturor și, de asemenea, alcătuiește lista manualelor autorizate, pe care oricine o poate consulta și din care fiecare alege. Scopul Ministerului nu e să dea de lucru editurilor, ci să se asigure că, în orice condițiuni, orice elev are manual.

    4. Am înțeles.

    Povestea E.D.P. nu o cunosc, așa că nu am ce spune. Știu doar că e R.A., că au vrut s-o transforme prin lege în S.C., respectiv că le-a fost declarată neconstituțională pentru nu era cazul s-o facă prin lege, ci trebuia prin act administrativ. Asta e tot ce știu.

    Esențial este însă pct.2: nu DOAR 1/3/7 manuale, ci doar atâtea plătite de stat. Unul e suficient.

    Reply
  5. Vlad Slăvoiu

    4. Totuși, în L. 52/2003 eu nu am găsit niciun text care să spună că este obligatorie respectarea procedurii numai atunci când se stabilește un termen pentru elaborarea unui act normativ de către administrația publica. În fine, asta e mai puțin important… Esențial este punctul nr.2.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *