Horațiu Pepine

De ce nu a precizat CCR un termen?

Declarațiile de luni ale președintelui Klaus Iohannis au lăsat unor observatori impresia că o eventuală demisie a procurorului-șef al DNA ar fi o soluție convenabilă.

Tensiunea crește cu fiecare zi care trece de la Decizia Curții Constituționale. Cu toate că judecătorii nu au înscris un termen în decizie, este unanim recunoscut faptul că o normă produce efecte din momentul publicării ei în Monitorul Oficial. Prin urmare președintele Iohannis se află sub efectul acestei Decizii și  a recunoscut el însuși, în declarația de luni că nu poate nici el amâna prea mult: ”Acum, sigur, este nevoie să reacționez într-un timp rezonabil, nu putem să stăm, de exemplu, până în decembrie. Dar nu cred că cineva serios așteaptă de la mine să aplic mecanic o decizie într-o zi sau două.”

Discuția despre caracterul ”imediat” pe care ar trebui să-l adopte decretul de revocare este exagerată. Din două motive: 1. nu poate exista instantaneitate în sens propriu și, prin urmare, dacă luăm termenul ”imediat” ca indicație generală, atunci câteva zile în plus sau minus nu mai contează așa de mult; 2. ideea după care norma juridică produce efecte din clipa publicării în Monitorul Oficial ar trebui poate înțeleasă invers: în sensul că oricine poate acționa legitim în litera și spiritul acelei legi încă din prima clipă a publicării ei. Este cert însă că, în cazul de față, intervalul de timp pe care și-l poate rezerva președintele nu poate să fie mult mai mare decât cel necesar de obicei pregătirii, sub aspect pur tehnic, al unui decret prezidențial.

Dar ce înseamnă oare aici absența unui termen? Ar putea însemna cel puțin două lucruri. În primul rând, în ciuda a ceea ce se crede, lipsa unui termen nu slăbește ”norma”, ci îi subliniază caracterul indiscutabil. Un termen, dimpotrivă, oferă celui vizat posibilitatea de a acționa împotriva indicației exprese ”până la împlinirea termenului”. În al doilea rând, din punct de vedere politic, absența termenului este o posibilitate acordată celui vizat de a-și pregăti reacția și de a minimiza pierderile. Decizia CCR are evident și o dimensiune politică, dar ea nu îl pune pe președinte ”cu spatele la zid”. O fac poate unii politicieni, cu declarațiile lor tot mai nerăbdătoare, dar Curtea nu a făcut-o, deși a luat-o decizie care diminuează puterile președintelui.

Ar fi binevenită o precizare. Constituția rămâne neclară cu privire la puterile acordate președintelui și tocmai de aceea toată lumea e de acord că ar trebui revizuită. Dar, dacă s-a creat impresia că președintele este puternic ”prin Constituție”, este numai datorită faptului că mandatul președintelui Băsescu a creat o mai mare putere. Spațiile de nedeterminare pe care le conține Constituția au fost definite în mod subiectiv de voința președintelui Băsescu ca atribute prezidențiale. Ne amintim disputele numeroase când președintele nu voia să numească un ministru sau altul și când Curtea l-a obligat în cele din urmă la un compromis. Astăzi, s-a creat impresia că ”a fost modificată Constituția”, ceea ce este cu totul fals, căci în realitate CCR a dat o interpretare care se înscrie în acel interval ambiguu din Constituție, chiar dacă e în dauna președintelui. Textul Constituției e ca un interval de ”acceptabilitate” cu două extreme: una prezidențială și alta parlamentară. Iar între acestea se înscriu toate actele și soluțiile de până acum.

Revenind la subiectul fierbinte al revocării șefei DNA: declarațiile de luni ale  președintelui au lăsat impresia că o eventuală demisie ar fi o soluție convenabilă. Iată scurtul dialog relevant:

”Jurnalist: Vă întrebam dacă demisia șefei DNA este o opțiune, domnule președinte, în acest moment și dacă ați discutat cu Laura Codruța Kövesi.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Nu am discutat această chestiune și asta n-ar depinde de mine. Deci nu puteți să-mi puneți mie această întrebare.” (presidency.ro)

Ceea ce au mai observat și alții între timp este că președintele nu a protestat la această întrebare. Nu a spus, bunăoară, că procurorul-șef nu are motive să demisioneze, că întrebarea ar fi tendențioasă șamd. E adevărat și faptul că președintele Iohannis nu are de obicei spontaneitate în replică, încât o frază smulsă în cursul unui dialog dezordonat nu poate fi considerată pe deplin relevantă. Dar cu toate acestea ipoteza unei demisii a procurorului-șef DNA este de reținut tocmai pentru că ar fi cea mai bună variantă politică din punctul de vedere al președintelui. Și tocmai de aceea are, poate, nevoie de un răgaz pregătitor, pe care, de altfel, decizia CCR i l-a oferit implicit.


Deutsche Welle


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “De ce nu a precizat CCR un termen?

  1. Adrian

    Președinte interimar, strict după litera Constituției, din cât înțeleg eu, nu pot fi decât preș. Senatului sau al Camerei. Deci, dac-ar fi fost condamnați cu executare, ce sens ar mai fi avut vreo suspendare a președintelui? O altă criză a posibilului înlocuitor? Sigur că în sens larg s-ar putea interpreta că vine la rând vreun vicepreședinte al Senatului, și atunci întrebarea e care anume, care e mai reprezentativ? Ceea ce ne aduce iar la reprezentativitatea actualului preș. al Senatului (după numărul de voturi obținute de partidul său).

    Sunt curios dacă instanțele (că tot protestează magistrații că le este afectată independența) vor devansa, în deplină autonomie, termenele de judecată pentru verdictul final al celor doi!!

    Chiar ar fi interesant un președinte interimar în persoana d. Goțiu. Ar însemna pe bune o palmă dată uselismului/fesenismului și încarnarea perfectă a zicerilor populare nu e pentru cine se potrivește ori socoteala din târg.

    Reply
  2. Raul

    Din zi in zi avem parte in România de un război romani-roman fiecare cu armele de dare dispun dar totul in defavoarea romanilor care stau și-și fac cruce ca pur și simplu din toată aceasta disputa nimeni NU are de câștigat ci doar romanii.
    Este cineva capabil in țara asta sa vina și sa pună lucrurile pe fărașul normal? Din toate declarațiile venite din tot spectrul politic am convingerea ca roman ca lucrurile nu se vor potoli multă vreme de acum încolo.
    Este păcat ce se întâmpla in România!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *