De ce Nicușor Dan? Și de ce pentru ultima oară

Nu este prima oară când îl votez pe Nicușor Dan, am făcut-o și în 2012. O fac și acum, dar cred că va fi ultima oară. Voi explica un vot care este acordat după o perioadă lungă de reflecție și de implicare civică. Precizez că l-aș fi votat indiferent de scorul din sondaje pentru că votul nu este dat în funcție de șansele de câștig, ci de semnificația acestuia.

În 2012 Nicușor Dan era  un candidat independent, mai apropiat de militantul civic pro-patrimoniu decât de politicianul conducător de partid ce urma să devină. Motivul atunci, valabil și în prezent, era că el reprezenta o breșă într-un sistem de relații politice și de afaceri care țineau Bucureștiul captiv. În acel moment nu am perceput candidatura lui într-o cheie ideologică, deși educația mă îndeamnă să caut întotdeauna ideile și valorile politice. Acest lucru este fundamental pentru că ideile și valorile politice fac politicienii previzibili și justifică raportul de reprezentare între aleși și alegători.  Programul lui părea mai degrabă de dreapta, fapt confirmat și ulterior. Dar atunci ca și acum, nu se înfruntau viziuni politice alternative, ci două lumi, una a clientelismului de partid vag ideologic și una a nucleelor active din societatea civilă care construiau un alt model de organizare politică. În anul 2012 votul pentru Nicușor Dan avea o funcție simbolică, era o variantă sigură și septică, fără însă a se conecta la marile tensiuni și transformări politice ale anului. Era anul protestelor, străzii, violenței, cetățeniei și contestării, anul în care dezbăteam autoritarismul, corupția, austeritatea, statul de drept, Europa.

Din 2012 și până acum societatea s-a schimbat, a devenit mai activă și și-a diversificat agenda. Protestele legate de proiectul de la Roșia Montană, exploatarea gazelor de șist, limitarea exercitării votului, tăierea pădurilor, abuzuri de tot felul și problemelor din sistemul de sănătate au fost parte a unui ciclu de indignare și contestare. Aceste proteste ne-au făcut însă să reflectăm de fiecare dată la lucruri ce țin de structura societății. Cine are puterea și cum o folosește? Ce model economic și social ne alegem? Cum rezolvăm problemele vechi ale subdezvoltării și corupției? Cum reformăm statul și serviciile publice? Alegerile locale sunt oarecum paralele cu aceste dezbateri. Nu s-a făcut legătura între guvernarea locală și multe dintre lucrurile care ne preocupă și sunt parțial în responsabilitatea acesteia. Guvernarea locală pare privită într-o cheie administrativă, excluzând politicul care îi dă de fapt sens.

Candidatura lui Nicușor Dan, de data aceasta într-o formulă colectivă de partid, își păstrează în linii mari coordonatele din 2012, mai degrabă administrativă decât politică. Iar peisajul  nu s-a schimbat, suntem în continuare blocați în lupta dintre cele două tabere ale aceluiași cartel, PSD și PNL. De aceea și votul, dat în logica simplă a opoziției între două lumi. Dar anticipez că ar putea fi și ultimul vot pentru acesta, iar în 2020 opțiunea să fie alta. După un ciclu al contestării civice 2012-2016 este foarte probabil să existe și un ciclu al participării. Avantajul principal al lui Nicușor Dan este acela că a fost printre puținii care și-au asumat intrarea în politică atrăgând susținerea celor dezamăgiți de ea. În momentul în care vor apărea și alte formațiuni și platforme în mod similar organizate, mult mai curate comparativ cu cartelul vechilor partide, va apare nevoia unei diferențieri. Asta presupune asumarea unei viziuni asupra societății, unor valori politice profunde,  adoptării unui stil și simbolici specifice. Noua politică va trebui să fie în mod egal curată și pluralistă. Iar acest lucru ține de maturizarea civico-politică. Estimez că până în 2020 vor apărea platforme, organizații și candidați integri, dar care se află mult mai aproape de viziunea mea socială și ecologică. Și votul meu va merge acolo.

În iunie 2016, la alegerile locale din București, voi vota Nicușor Dan și candidații USB, cu speranța că asta va contribui la lărgirea breșei în sistemul politic și administrativ actual. Breșa își așteaptă combatanții, uniți de dorința de a avea o politică mai curată. Iar breșa va fi într-adevăr democratică dacă va fi și pluralistă. Scăpăm de cartelul PSD-PNL doar oferind societății toate alternativele de care are nevoie și pe care acesta nu le-a oferit de fapt niciodată.

 https://www.facebook.com/ClCraciun/


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *