Alina Mungiu-Pippidi

De ce ne luptam cu Daniel Funeriu

Miza procesului BCU este lipsa de performanţă a unei administraţii politizate şi ipocrizia discursului reformist de la Bucureşti.

ARC l-a dat în judecată pe ministrul Daniel Funeriu şi a căştigat prima rundă în procesul BCU. Mai e mult pînă departe, deoarece, nefiind parte interesată în proces, noi nu puteam ataca direct fondul chestiunii, ci a trebuit să ne poziţionăm procedural, insistînd pe schimbarea netransparentă a regulamentului de concurs care a permis candidatura câştigătorului dinainte desemnat, specialista în contraterorism şi administraţie locală Mireille Rădoi, doar pentru că ea era la rînd la partid pentru a căpăta primul post vacant, şi s-a întîmplat să fie la BCU.

Ai spune că e România plină de oameni veritabili răi, pe lîngă care Funeriu face figură de şcolar, şi ce Dumnezeu ne-a căşunat tocmai pe el. O să răspund cu două argumente clare la această întrebare legitimă. Primul răspuns este că ne ocupăm şi ne-am ocupat întotdeauna şi de aceia – în decursul vremii eu personal am avut procese pe motive pur principiale, că am criticat vehement pe Miron Cozma, Ion Iliescu, Rodica Stănoiu, Nicolae Văcăroiu, o listă nesfîrşită, ca şi conflicte de altă natură cu Adrian Năstase, Traian Băsescu etc. Nu l-am ales deci pe dl Funeriu ca pe o victimă privilegiată. Şi cu asta trec la al doilea argument, importanţa eliminării dublului standard din discursul reformei româneşti.

Dl. Funeriu se prezintă ca un reformator, el a trecut prin asumarea răspunderii o nouă lege care se presupune că va curăţa educaţia de nepotism, conflict de interese şi politizare. În exact acelaşi timp însă el a acceptat ordinul de la partid să o pună directoare la bibliotecă pe o oarecare „specialistă” a partidului, o fată de la SRI. Un banal exemplu de politizare, dar parcă la bibliotecă nu se ajunsese încă.

Numirea s-a făcut jenant, cu un regulament modificat ca să se poată ea înscrie, a declarat că era conferenţiar cînd nu era etc. Nu mă interesează persoana în chestiune. Ce e penbil este că reformatorul domn Funeriu s-a pretat la acest exemplu dezastruos pentru sinceritatea reformei pe care o practică şi a dat acest exemplu. De ce să mai studieze cineva biblioteconomie? Cînd e clar că pentru a ajunge director de bibliotecă ce îţi trebuie e să fii sereist şi înscris în partidul care trebuie. Acest gen de abordare e generalizat acum şi practicat fără jenă. El distruge orice idee de performanţă în viaţa publică. Cineva numit politic va fi sacţionat doar politic, la schimbarea puterii. Ce face devine irelevant. De aici lipsa generală de performanţă într-o administraţie politizată.

Mai sînt nişte elemente jenante în povestea BCU. A existat o comisie de concurs care a oferit un alibi întregii proceduri. În ea au figurat Lazăr Vlăsceanu şi Mircea Dumitru, doi universitari pentru care am respect. Au figurat însă. Nici atunci şi nici după ce a început scandalul, după ce au scris atîţia despre caz, de la Andrei Pleşu până la mine, ei nu au ieşit public să spună nimic. Şi ştiu cum e. Ani de zile cît am stat în România am văzut cum funcţionează sistemul, în care toată lumea stă unde o pui. Numele celor care strică asemenea aranjamente şi împing la competiţie deschisă, nu cu regulamente modificate în spatele uşilor închise, ilegal, este nimim şi ei sînt eliminaţi treptat. Comisiile noastre sînt complacente şi e trist că oameni de bună calitate ajung să se poarte aşa. Să vedeţi cum e o comisie pentru un concurs în Germania. Mi-am plasat asistentul, pentru că prima lui facultate e Dreptul, într-o comisie pentru selectarea unui titular la drept în universitatea noastră, pe locul studentului din comisie (există aşa ceva) şi de două săptămîni nu putem selecta pe cineva pentru că studenţilor nu le place candidatul care ne place nouă. Dar totul e deschis, argumentat, transparent şi dl Funeriu, care a fost cercetător în Germania, ar trebui să ştie mai bine care e norma unui concurs deschis, doar a făcut atîta caz că îl introduce prin reforma lui în universităţile din România.

Procesul acesta este despre ipocrizia discursului public şi rezistenţa pe care societatea românească trebuie să o opună politizării, dacă vrea să ajungă la performanţă. Sigur că unii dintre noi îşi pot lua jucăriile şi pleca într-un sistem deschis, dacă sînt performanţi, şi mulţi au făcut-o, inclusiv eu. Sistemul german, ierarhic şi birocratic, m-a făcut în trei ani profesor universitar permament fără nici o dificultate, fără nici o „cunoştinţă” şi aşa mai departe. Trebuie să construim sistemul la noi acasă, asta e greu, dacă nu vrem să fim totdeauna nişte cheltuitori (şi ăia neperformanţi) ai fondurilor cîştigate de alţi europeni în ţări mai performante. Şi că veni vorba şi fără să mire pe nimeni, raportul Functional Review al Băncii Mondiale din 2010 arată că performanţa Ministerului Educaţiei în a atrage şi cheltui fondurile pentru educaţie e catastrofală. Că de, politizarea şi performanţa nu se împacă.

Citeste si despre: Funeriu, reforma educatiei, universitari, Biblioteca Centrala Universitara, Radoi.


Articole cu aceeasi tema:
ARC unu, Funeriu zero; Victoria societatii civile runda intii din procesul BCU
Jos labele de pe Biblioteca Centrala Universitara!
Una vorbim, alta fumam


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

11 thoughts on “De ce ne luptam cu Daniel Funeriu

  1. CMC

    Ne luptam cu Daniel Funeriu, pentru ca Romania corupe cum nu poate corupe nimic in lumea asta.
    Pentru ca nu ajunge sa fii bun stiintific, ca sa ai si coloana vertebrala. Pentru ca banul corupe cu Vergu, de rupe…
    Pentru ca onoarea noastra ne-a fost tocita ani de ani de peschesuri, bacsisuri, comisioane si tot felul de motivatii ca sa ne vindem constiinta: ba ca din cauza comunismului, ba ca suntem saraci, ba ca luptam cu coruptia din interior samd.

    Ce e mai rau este ca acest caracter de care nu putem scapa ne urmareste si dupa ce plecam in strainatate. Si ajungem sa vedem cum romani de valoare din strainatate accepta sa faca parte din comisii alaturi de nulitati (mai dihai ca in Consiliul National al Rectorilor) sa fie manipulati de impostori numiti pe pile, fara ca macar sa cracneasca impotriva lor.
    Chiar, de unde sa mai ceri onoare la politicieni, daca valori reale se prefac ca nu le pasa de asa ceva.

    PS Din articolul excelent al doamnei Mungiu aflam si cum a scapat de pensionare Lazar Vlasceanu si e prin mai toate comisiile. Exemplu tipic de ce vorbeam…

    Reply
  2. cornel

    Am vazut scrierea d.-voastra cu ceva timp in urma pe ,,ziare, revista presei …, Am exprimat acolo, cred eu, ce era de spus. Constat placut ca penetrati tenace, mediul virtual, dar si celelalte. Ma bucur, felicitarii. Faceti dovada ca cu f. modeste mijloace, dar si cu timpul dramuit, se poate. Doresc tuturor colaboratoriilor un agreabil sfarsit de saptamana

    Reply
  3. stefan sohaciu

    Dupa venirea comunisilor la putere, erain gluma amara, o lozinca : Fie omul cat de prost mintea vine dupa poas. Asa ca partidul l-a propus sef de cadre la raioan, raspunzand intr altele si de invatamant. Cand i s-a cerut adeverinta de studii, directorul scolii nu a putut sa-i elibereze actul de studii, fiindca in clasa I ramasese repetent. Inspectorul scolar a venit la scoala de centru si directorul l-a examinat dimineata pentru 4 clase, iar duopa amiaza pentru inca trei. A plecat tovarsul cu certifict de 7 clase, iar directorul ce nu i- eliberat adeverinta, a fost dat afara din invatamant si primit dupa 12 ani ca suplinitor. Ce nu se poate cand vrea ,,partidul’ arca astia de acum or fi mai breji !

    Reply
  4. Nick Sava

    Dna Pippidi, e bine ca amintiti de Germania. Eu nu am locuit in Germania, ci in State si in Canada, dar banuiesc ca nu e mare diferenta,
    Incepeti prin a face o judecata de valoare. Spuneti „lipsa de performanţă a unei administraţii politizate” Eu va intreb: ati analizat activitatea FOSTEI conduceri, ati comparat-o cu actuala si ati gasit ca, intr-adevar, acum se constata o lipsa de performanta”? Mai departe: noul Director General a adus cu dinsa o droaie de „specialisti”, inlocuind bibliotecarii? Oare structura este aceeasi, cu aceiasi oameni? Sub noua administratie ei nu mai pot performa? De ce? Iata numai citeva intrebari care imi vin in minte, privind problema de pe margine – ca si ARC, de altfel.

    A doua parte a introducerii suna asa: „ipocrizia discursului reformist de la Bucureşti.”. In continuare va explicati: inlocuirea criteriilor de examen pentru a permite intrarea in concurs a dnei Radoi. Dar eu ma intreb: oare vechiile criterii nu erau manusa pe mina unei categorii care statea in fruntea BCU de doua decenii? Care sunt performantele BCU in tot acest timp? Uitati-va in jur, in Germania, si spuneţi-mi citi specialisti ai domeniului (in sensul ca sunt buni medici, cercetatori, profesori universitari) sunt lideri de institutii, desi nu au pic de spirit managerial?

    Nu o cunosc pe dna Radoi si nu stiu in ce masura aducerea ei la BCU face rau, sau bine. Poate prezenta unui om din cercul Guvernului aduce fonduri, vizibilitate BCU, programe internationale… Nu stiu. Cum nu stiu nimic nici despre fostele conduceri. Stiu doar ca bibliotecile din iasi sunt cu 20 de ani mai imbatrinite, fara sa se fi schimbat ceva in bine! In mod cert e nevoie de manageri noi – si nu bibliotecari batrini promovati in posturi de conducere! Prefer un tinar bun administrator si organizator, cu relatii in sfera Puterii si cu mintea deschisa, chiar numit politic!

    Reply
  5. Sile

    Corect, numai ca exista un proverb: unde dai si unde crapa! Problema nu e d-l Funeriu ci sistemul. Si e cred cazul sa va ginditi cum poate fi atacat sistemul.O zi buna !

    Reply
  6. aura

    O pagina de istorie a guvernarii pdliste, demna de operele alese ale presedintelui Basescu, „Poporul e neperformant”.

    Reply
  7. Sean

    Cred că toată lumea de pe aici îl ştie pe Spiru Haret…marele reformator al învăţământului românesc cu mai bine de un secol în urmă. Ei bine, într-un fel de testament lăsat după retragerea sa din activitate, recomanda menţinerea după plecarea sa, pe un post important din minister, a principalului său colaborator, dar cu menţiunea…fără concurs! Citatul respectiv a fost redat, în urmă cu ceva vreme, aproape cu pioşenie, de redactorul unei emisiuni RRActualităţi în care s-a evocat personalitatea lui Spiru Haret. A fost pentru mine ceva în stilul „gura păcătosului adevăr grăieşte”. Deci chestiile astea ni se trag mai de demult! În orice caz, cinste celor care nu fac pactul cu diavolul! P.S. O ultimă notă la cazul Funeriu. Iarăşi avem de-a face cu schema asta de „neînţeles”. Iarăşi, cineva de la un salariu de 7000 euro/lună, europarlamentar, activitate strălucită în cercetare de-a lungul şi de-a latul globului, conturi frumoase în dolari/euro/yeni, zeci de hectare teren agricol(parcă vreo 50), vine să ocupe o funcţie remunerată cu puţin peste 1000 euro/lună, care necesită un volum de muncă imens şi care are o expunere mediatică infernală. Undeva această ecuaţie nu se inchide! Lipseşte un termen! Prost nu e! Să fie o neţărmurită dragoste pentru acest popor, greu încercat? Pe care vrea să-l slujească cu orice preţ? Nu-i frumos din partea mea, dar parcă nu-mi vine a crede! Să fie, totuşi, termenul lipsă… unul pecuniar?

    Reply
  8. Laura

    Bun, dar exista solutii pentru toate aceste probleme. O solutie „clasica”, experimantata in lung si in lat, este includerea expertilor externi in toate aceste comisii.

    In India, care cu toate problemele ei mari, are o componenta meritocratica in administratie, comisiile de examen (fie de doctorat, tenure, sau admission in the civil service) includ 2-3 membrii „from Commonwealth” – care inseamna in practica din UK, Canada, Australia sau Singapore. Acesti membrii sunt externi sistemului local, au o repurtatie la care tin, nu pot fii foarte usor corupti.

    Canada, care este tara dezvoltata si meritocratica pana in maduva, practica acelasi sistem, de exemplu evaluarea periodica a degree-urilor academice se face de comisii in care expertii externi sunt majoritari.

    Nu mai vorbesc de admiterea ca judecator in Hong Kong sau Singapore, unde nu e nici picior de localnic in comisiile de evaluare ….

    Reply
  9. ion+

    In budism se spune ca cel ce nazuieste spre cunoastere trbuie sa fie la fel de indarjit ca un vierme ce roade un sicriu.

    Reply
  10. Bogdan Liteanu

    Doamna Pippidi,

    Domnul Ministru Funeriu tocmai a publicat Ordinul cu privire la Comisiile CNATDCU.

    La comisia de Stiinte economice il regsim din partea ASE pe domnul profesor Florin Mihai.

    La adresa urmatoare aveti un articol la care domnul profesor este coautor:
    http://www.revistaie.ase.ro/content/53/02%20Rosca,%20Nastase.pdf

    Cind 51% din 11 pagini sint copy-paste se poate discuta de plagiat grosolan?

    http://www.enterweb.org/ethics.htm
    http://www.cic.gc.ca/english/resources/audit/governance.asp
    http://www.ifc.org/ifcext/corporategovernance.nsf/Content/Six_Steps
    http://www.hawkamah.org/sectors/family_owned_enterprises/files/Hawkamah_Ass
    essment_Program.pdf
    http://www.csse.monash.edu.au/~xtg/CARE2010/
    http://www.getcollaborative.com/services/strategicPlanning.php
    http://www.getcollaborative.com/services/succession.php
    http://www.ucalgary.ca/pmo/itgovernance/mission
    http://interfacing.com/Products/EPC/risk-management
    http://www.enterprise-
    architecture.info/Images/Documents/Corp_governance_newstrat.pdf

    Este trist ca in aceste comisii sint nume remarcabile….

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *