Mihai Goțiu

De ce mi-e drag primarul din Roșia Montană. Pe bune

Nu e de șagă: chiar mi-e drag primarul Roșiei Montane, Eugen Furdui. O asemenea prețuire s-a născut brusc, în iulie 2010, când domnul Furdui a remis presei un comunicat în care afirma, citez: ”Comunităţile din Roşia Montană şi judeţul Alba RESPING iniţiativa de listare UNESCO a Roşiei Montane, în defavoarea dezvoltării economice a unei zone cu mari probleme sociale. Comunităţile din Roşia Montană şi din Judeţul Alba, în deplină reprezentativitate şi legitimitate a marii majorităţi a locuitorilor, exprimate prin vot, resping vehement demersul demagogic de blocare a unui proiect de dezvoltare a zonei Munţilor Apuseni prin iniţierea procedurii de listare UNESCO a obiectivelor de patrimoniu din Roşia Montană. Subliniem că iniţiativa de listare UNESCO este in contradicţie flagrantă cu interesele legitime ale comunităţilor locale, ale majorităţii locuitorilor din judeţul Alba, şi a fost promovată fără consultarea şi sprijinul acestora”.

Această scrisoare a fost unul dintre punctele de cotitură ale Campaniei Salvați Roșia Montană. Până în acel moment, specialiștii din domeniu reușiseră cu greu să comunice publicului valoarea excepțională a patrimoniului cultural de la Roșia Montană. Pe de o parte aveau de înfruntat teribila blocadă a presei finanțate generos de către companie, pe de altă parte, era greu oricum să explici unui public larg în ce constă valoarea excepțională și unică în lume a patrimoniului de aici. Cu atât mai mult cu cât cele mai importante elemente ale acestui patrimoniu – rețeaua incredibilă de galerii romane, medievale, moderne și contemporane din Munții Cârnic și Orlea – nu sunt accesibile și există o foarte sumară documentare foto și video la dispoziția publicului.

Comunicatul domnului primar a lămurit însă problema dincolo de orice dubiu: Roșia Montană are valoare pentru UNESCO (nu se neagă nicidecum acest lucru în comunicat), doar că o eventuală listare ar dăuna ”intereselor legitime ale comunităților locale”. Propaganda RMGC a încercat să dreagă gafa (pentru ei) în săptămânile și lunile următoare (și mai încearcă și acum). Fără a avea însă un prea mare succes. Protejarea patrimoniului cultural de la Roșia Montană și valorificarea lui reală în beneficiul comunității a devenit o temă centrală a opoziției. Ca idee, la începutul lui iulie 2010, după câteva luni de la înființare, grupul de pe Facebook Rosia Montana in UNESCO World Heritage număra aproximativ 3-4.000 de membri. La o lună după celebra scrisoare, grupul a explodat către 23.000 de membri, crescând de atunci în mod constant (detalii aici). În prezent are peste 158.000 de mebri și este principalul grup de comunicare în rețelele sociale ale Campaniei Salvați Roșia Montană.

Nota bene, în decembrie 2012 s-a lămurit și cum e cu susținerea reală a comunităților din Roșia Montană și din Munții Apuseni pentru proiectul minier. În ciuda numeroaselor abuzuri, ilegalități și manipulări, procentul absolut de voturi exprimate la Referendumul Cianurii în favoarea proiectului minier a fost de sub 27%. Pentru a lămuri cum stă treaba și cu ”reprezentativitatea” și ”legitimitatea” ”marii majorități a locuitorilor, exprimate prin vot”, pe care o revendică domnul Furdui.

Au mai fost și alte ocazii în care domnul primar al Roșiei Montane mi-a fost drag în ultimii ani, dar simpatia a urcat la cote nebănuite ieri, când am aflat că valabilitatea planurilor urbanistice ale localității (care expiră pe data de 19 iulie) a fost prelungită cu trei, printr-un vot al Consilului Local convocat prin procedura denumită în lege ”de îndată”. Când și în ce condiții se poate apela la această procedură? Să citim din Legea 215/2001, Art. 39, alin. (4) ”În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, oraşului sau municipiului sau în alte situaţii stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local, convocarea consiliului local se poate face de îndată”. Care a fost ”forța majoră” sau ”maxima urgență” în situația de față. Conform declarațiilor lui Eugen Furdui (aici), faptul că doar în câteva zile urma să expire valabilitatea fostelor planuri urbanistice. Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe: faptul că valabilitatea fostului plan expiră pe 19 iulie se știa de… doi ani. De asemenea, era mai mult decât evident, de luni bune, că viitorul plan urbanistic nu poate fi adoptat până la această dată (chiar primarul Eugen Furdui a convocat de aproape o lună prima dezbatere publică a acestuia pentru data de 28 iulie). De ce nu a convocat cu această ocazie, domnul primar și o ședință de Consiliul Local în procedură ordinară sau chiar și extraordinară (care e diferită  esențial de procedura ”de îndată”). Pentru mine, răspunsul e simplu: pentru a evita caracterul public al ședinței acesteia, fiind evident, că de pe o zi pe alta, nu puteau afla nici localnicii, nici alte persoane cu interes legitim.

Și de asta mi-e drag domnul primar din Roșia Montană. Pentru că ferindu-se de procedurile care ar fi permis participarea publică la ședința de Consiliu Local, deschide calea altor proceduri, tot publice, dar de această dată în fața instanțelor judecătorești în care va fi contestată legalitatea deciziei de marți și a planului urbanistic general în sine. În fața presei, domnul primar poate invoca urgența care a dus la procedura ”de îndată”, dar nu și în fața judecătorilor. Pentru că ”forța majoră” și ”maxima urgență” este chiar el: domnul primar știa,putea și avea obligația să convoace ședința de Consiliu Local respectând termenele procedurilor normale. Dar nu a făcut-o! Iar avocații și judecătorii știu vechiul principiu moștenit din dreptul roman nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Mai exact, nimeni nu poate invoca în favoarea intereselor sale propria culpă. Încercând să scape de prezența publicului, domnul primar a oferit pe tavă opozanților argumentele juridice necesare anulării planului urbanistic abuziv! Mulțumim, domnule primar Eugen Furdui.

Și încă mai îmi este drag domnul primar pentru un motiv. În ciuda blocadei presei mainstream (care continuă într-o mare măsură și acum), există deja o rețea care urmărește și se informează despre cazul Roșia Montană. Cum spuneam și mai sus, este destul de greu să explici unui public larg, la nivel abstract, ce înseamnă un patrimoniu cultural unic în lume, cum poate fi valorificat economic  în beneficiul comunităților locale, ce înseamnă un plan urbanistic general sau un plan urbanistic zonal, ce e o zonă mono-industrială, care sunt etapele unei consultări și dezbateri publice, de ce este important să se respecte aceste proceduri la modul real (nu doar să fie mimate), care șmecheriile și tertipurile folosite de politicieni, primari, funcționari etc. pentru a ocoli sau fenta legea ori diferitele tehnici de manipulare ale opiniei publice. Mult mai ușor se pot înțelege toate aceste lucruri atunci când ai la îndemână studii de caz. Iar Roșia Montană este, din toate punctele de vedere, un excelent studiu de caz, cât se poate de reprezentativ pentru întreaga Românie și nu doar pentru România. Să recunoaștem, fără un primar ca domnul Eugen Furdui ne-ar fi mult mai greu. În glumă sau nu, se cuvine să-i mulțumim.

P.S. Poate de o importanță mai mică există și un alt aspect pentru care trebuie să-i mulțumim domnului Eugen Furdui. În anii din urmă, am tot auzit mitul ăsta despre ”profesioniștii” plătiți cu zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane de euro pentru a lucra în folosul companiei miniere. Fie că e vorba de avocați, persoane și firme din comunicare, PR, publicitate, lobby, consilieri și experți economiști, sociologici, argeologi, arhitecți, geologi etc. Să nu fim naivi: domnul primar se mai consultă și el, direct sau indirect, cu toți acești ”profesioniști”. Iar rezultatele se văd. Eu zic că nu are de ce să ne fie frică de mitul ăsta al ”profesioniștilor” și să avem mai multă încredere în noi. ”Profesioniștii” ăștia sunt doar baloane de săpun umflate artificial de mass-media ori prin alte strategii de marketing. Și atât. Am mai spus și cu altă ocazie: un profesionist real (din orice domeniu) este doar acela care conștientizează și își asumă efectele sociale ale acțiunilor lui. Acesta e testul final pentru un profesionist. Și asta explică de ce niciodată o companie ca RMGC nu va putea apela sau cumpăra conștiințele unor adevărați profesioniști.

Mai multe amănunte despre ședința de marți a Consiliului Local Roșia Montană, aici

Vezi aici documentele care dovedesc că cele mai importante elemente ale patromoniului cultural de la Roșia Montană – Munții Cârnic și Orlea – vor fi distruși dacă începe proiectul minier.

foto main: albatv.ro


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *