Mihai Goțiu

De ce îmi place România cool. Spiritul Roşia Montana

Să fii cool înseamnă să-ţi începi adolescenţa cu Erin Brockovici. Dacă eşti la Cluj ai apoi de ales unde să continui iniţierea: la TIFF ori la proiecţiile de documentare începute de Tinerii Mânioşi. La Bucureşti, la One World, la „Elvira Popescu” sau la Muzeul Ţăranului. Sibiul are Astra (mă rog, sper să mai aibă). Şi asta doar pentru început, ca să-ţi faci o idee despre ce să cauţi ulterior pe internet. E cool e să-ţi muţi cortul din Vamă şi din Sfântul Gheorghe la Roşia Montană (sau invers) şi să faci voluntariat pe şantierele Adoptă o Casă. În Moldova, să faci scut în faţa scutierilor pentru o mână de localnici şi drepturile lor. Să citeşti o carte (fără să ceri voie pentru asta de la Primărie) pe treptele de la SRI. Dacă eşti informatician, să faci un joc în care să aperi Apusenii cu căpiţe de fân, brazi şi moime împotriva buldozerelor, macarelelor cu bilă şi a sfredelitoarelor. Să ai în piept o insignă desenată de Dan Perjovschi, iar pe pereţii de acasă să înlocuieşti afişele cu Metallica, Depeche Mode sau Madonna (depinde de gusturi) cu cele MindBomb, cu „Lingoule” sau „Jos Masca, domnule Ponta!”. Ca avocat e cool să pledezi pro-bono în procesele pe care societatea civilă le deschide împotriva abuzurilor autorităţilor, fie că e vorba de acte eliberate ilegal pentru tot felul de corporaţii, fie de amenzi de intimidare date pe la proteste. Să te revolţi împotriva demolărilor aberante şi a evacuării sărăcanilor din zonele pe care au pus ochii dezvoltatorii imobiliari. E cool să-ţi cunoşti prietenii de pe la Paris, Viena, Berlin, Praga, Londra, Madrid, Toronto, Montreal, Shanghai şi să vezi cât de multe ai în comun cu ei. Sau să citeşti „Preţul inegalităţii” a lui Stieglitz. Ori să asculţi Luna Amară şi Norzeatic. E cool să-i ceri Avocatului Poporului să te reprezinte, nu SĂ-I reprezinte. Ori să-i ceri să plece dacă nu face asta. E cool să studiezi pe la universităţi „de afară”, dar să-ţi pese, în continuare, de ce să întâmplă „acasă”. Şi e super-cool să-ţi faci o lucrare de licenţă, masterat, doctorat, să scrii articole şi cărţi, să susţii cursuri şi conferinţe pe teme ca Roşia Montană, gaze de şist, păduri, ape, implicare civică, spirit activ, poluare, comunităţi etc. fie că eşti arhitect, sociolog, antropolog, economist, jurnalist, designer, artist, arheolog.  Să compari nu doar Antena 3 cu B1TV, ci şi CNN şi EuroNews cu Russia Today şi Al-Jazeera. Şi să nu te spele pe creier niciunii. E cool să oferi duminica o masă caldă celor care mănâncă (mult) mai rar decât tine ori să ceri interzicerea pesticidelor şi insecticidelor care măcelăresc albinele. Să plantezi un copac şi să te împotriveşti ca alţii o sută să fie tăiaţi aiurea. E cool să nu te îndopi cu fast-food ori plastice pe post de legume şi fructe de la supermarket, ci să cumperi de la ţăranii autohtoni, din pieţele volante. La fel de cool e să nu laşi să se ridice un gard de patru metri în piaţa ta centrală, iar un maxim al cool-ismului e nu doar să ştii ce prevăd Legea 544/2001 şi Legea 60/1991, ci să le şi foloseşti cotidian, spre disperarea funcţionarilor ori a unor şefi de dispozitive ale Jandarmeriei. E cool să-ţi suni deputatul şi senatorul, consilierul local şi primarul, şi să le spui „NU în numele meu”. E cool când frunza care te reprezintă e cea a Roşiei Montane, şi nu cea a Elenei Udrea.

E cool să te informezi despre toate astea şi să-i deplângi pe cei care te atacă cu tonul că „ştiu ei mai bine ce e bine pentru tine”, deşi cele mai recente referinţe culturale ale lor au cel puţin două-trei decenii la activ. Cei care, mai discret sau mai direct, îţi fac un proces de intenţie din faptul că eşti cool. Când, de fapt, să fii cool e de bine. Pentru că e cool când înţelegi că trăieşti într-o comunitate şi când îţi pasă de toţi membrii ei. Îndeosebi de cei mai dezavantajaţi decât tine şi care au nevoie de ajutorul tău. E cool să laşi diferenţele să se exprime doar la nivel profesional, dar profesia să ţi-o faci asumându-ţi rolul ei social, şi efectele care, la rândul lor, se răsfrâng asupra tuturor membrilor comunităţii. România asta cool îmi place. În România asta îmi pun speranţele. Ar fi cool dacă nu s-ar stinge totul într-o vară, două.

___

Textul de mai sus e o reacţie la tema săptămânii trecute din Dilema veche. Care exact asta tratează – ce înseamnă să fii cool. Mai exact o e reacţie la argumentul alegerii temei, initulat „De la James Dean la Roşia Montană” (aici). Un argument oarecum schizoid. Pe de o parte, responsabilitatea şi implicarea eco-civică e minimalizată peiorativ, ca o simplă contextualizare şi manifestare a autohtonului „Gică contra” (asta chiar dacă acelaşi gen de implicare eco-civică reprezintă, la ora actuală, factorul de echilibru şi de moderaţie al societăţilor vestice ceva mai respirabile decât a noastră). Pe de altă parte, în acelaşi argument, se constată (şi sunt de acord cu această constatare) că „unii cercetători, care au deschis calea speculativă şi au transformat cuvîntul în concept, au demonstrat chiar că, prin observarea conotaţiilor pe care „cool“ le are, în diferite etape istorice, poţi înţelege schimbări majore, globale, la nivelul maselor, în ceea ce priveşte principiile şi idealurile”.

Da, în România au loc schimbări majore la nivelul mentalităţilor în privinţa principiilor şi idealurilor colective. Ce ignoră cei care au avut ideea argumentării în acest mod a temei e faptul că implicarea eco-civică nu e nici „autosuficienţă”, nici exhibarea unor „ifose rafinate”, ci depăşirea autosuficenţei şi a ifoselor rafinate ale discursului cultural dominant în România ultimului sfert de veac. Un discurs cultural dominant care a nu a dus la o schimbare de mentalităţi capabilă să genereze şi o schimbare socială. Un discurs cultural dominant care a avut proprii adepţi, persoane care au aderat la el doar pentru că era cool: sunt pline bibliotecile românilor de cărţi ale promotorilor acestui discurs, care au simplu rol decorativ, de bibelou (evident, nu e o generalizare). Un discurs cultural dominant care fie a fost ineficient, fie chiar a oferit argumente celor care au dus România în situaţia de până mai ieri.

Există un amănunt pe care fie că promotorii discursului cultural dominant nu l-au înţeles, fie l-au păstrat sub tăcere: o schimbare de mentalităţi şi o schimbare socială majoră se produc atunci când când anumite idei şi principii devin cool. Adică atunci când sunt susţinute de o masă suficient de mare de persoane pentru a pune presiune pe decidenţii politici şi economici. Nu cei activi în spaţiul public (mediatic sau chiar în stradă) sunt cei care generează o asemenea presiune, ci cei care fără a fi activi în spaţiul public sunt de acord şi susţin (chiar şi tacit) ideile şi principiile celor activi.

S-a produs (şi se produce) o schimbare de discurs cultural dominant în România ultimilor ani? Îmi asum riscul de a da un răspuns afirmativ la întrebare. De altfel, chiar cei de la Dilema veche o constată (din postura de exponenţi semnificativi ai discursului cultural dominant în ultimele decenii – din nou, fără a generaliza însă, există şi la Dilema veche colaboratori şi texte critice la acest discurs).

Să nu ne bucurăm însă înainte de termen. Efectele schimbării discursului cultural dominant nu vor putea fi cuantificate peste noapte (efectele revoltelor rebelilor fără cauză, a hipioţilor şi rocker-ilor anului 1968 şi schimbările de mentalităţi generate de acele revolte s-au văzut doar după două-trei decenii). Iar o asemenea schimbare e reversibilă dacă nu e susţinută în continuare, dacă principiile şi ideile de la care se revendică nu vor mai fi „la modă”. Adică, dacă la un moment dat, nu vor mai fi cool.

Toamna românească are nevoie încă de multe alte primăveri.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “De ce îmi place România cool. Spiritul Roşia Montana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *