Mihai Goțiu

D-lor Falcă, Nichita, Negoiță & Co. Stimați betoniști de frunte ai țării, am o veste proastă pentru voi

Era prin 1994 când Gheorghe Funar a pus gând rău parcului din spatele Teatrului Național din Cluj. Copacii de aici urmau să fie puși la pământ, pentru a face loc uneia dintre celebrele lui statui, Monumentul Glorie ostașului român (intrat apoi în folclor sub denumirea Alba ca Zăpada și cei șapte pitici). Câteva zeci de studenți s-au mutat atunci în parculeț, jucând șotron sau lipind mici coli A4 pe care scrie ”copac, caut chirie”. După o săptămână de proteste, Funar a renunțat și a decis să mute Alba ca Zăpada în spatele Catedralei Ordodoxe, în locul fostului tanc sovietic ”eliberator”. La începutul anilor 2000, o parte dintre cei care au salvat părculețul din spatele Teatrului Național s-au aflat printre cei care au început lupta pentru spațiul public al orașului, sufocat de plăcuțe, monumente agresive, băncuțe și coșuri de gunoi tricolore. Și așa s-a născut spiritul civic al Clujului de astăzi.

După moda plăcuțelor și monumentelor din anii 90 (cu reminiscențe destul de evidente din naționalismul comunist), pe la mijlocul anilor 2000, a venit moda fântânilor arteziene muzicale de mari dimensiuni. Mai fiecare oraș reședință de județ, dar și orășele mai mici, s-au pricopsit cu câte una. Foarte populare și strângătoare de voturi, pentru că, pe de o parte, sunt spectaculoase, pe de altă parte lasă impresia unei false bunăstări. Da fapt, au fost (și sunt) doar cheltuieli total inutile: o risipă de bani, de energie și de apă, ocupând piețele publice și blocând desfășurarea altor activități comunitare acolo (comparați piețele publice cu fântâni arteziene de mari dimensiuni și cele fără și, mai ales, comparați funcționalitatea lor).

De la monumentalism și artezianism, în ultimii ani s-a trecut la o nouă modă, cea a parcărilor, de suprafață sau subterane. În cele mai multe din cazuri, în parcuri. Să nu ne mire, parcurile sunt cam ultimele suprafețe publice care nu au fost deja ocupate. Singurele spații pe care multe dintre primăriile României le mai au la dispoziție pentru ”investiții” de o necesitate îndoielnică. Au trecut deja decenii bune de când cunoscutul urbanist Jan Gehl a enunțat principiile orașelor pentru oameni, în care demonstrează că parcările din zonele centrale și arterele ”magistrale” nu doar că nu rezolvă problemele traficului auto, ci le amplifică (aduc mai multe mașini în centru, mai multă poluare, aglomerare mai mare – ceea ce necesită alte parcări, alte artere și așa mai departe, într-o spirală dementă). Sunt deja decenii bune de când greșeala aglomerării auto a zonelor centrale a fost înțeleasă în orașele europene aflate ceva mai la Vest de România, iar preocupările municipalităților de acolo sunt pentru dezvoltarea transportului în comun (supra și subteran), a pistelor pentru biciclete, a extinderii zonelor pietonale, în paralel cu descurajarea ”plimbatului” cu mașina personală prin zonele centrale (măsurile variind de la taxe majorate substanțial pentru parcarea în centru, taxe de traversare cu mașina a zonelor centrale, INTERZICEREA chiar, în unele cazuri, de a se construi sau de a se amenaja parcări auto în zone centrale). Această tendință de detoxificare a zonelor centrale ale orașului nu reprezintă un lux, beneficiile fiind multiple pentru sănătate, pentru economie (prin reducerea costurilor de sănătate), pentru viața socială și pentru calitatea locuirii într-un oraș.

Să nu fi văzut, să nu fi auzit și să nu fi înțeles primarii României toate aceste lucruri? În anii 90 aș fi acceptat un astfel de argument. La nivelul anului 2015 nu se mai pune problema. Și Nichita, și Falcă, și Negoiță (care vroia să construiască o sală polivalentă în Parcul I.O.R. ori ridică ziduri de beton (!) pe spațiul verde) și alți edili știu foarte bine toate acestea. Iar dacă nu știu (sau nu au știut) au fost (și sunt în continuare) destui cei care le prezintă argumentele dezvoltării unui oraș în beneficiul oamenilor, nu al mașinilor. Încăpățânarea lor are un alt substrat, pe care deja l-am amintit: în două decenii și jumătate, majoritatea primăriilor din România și-au epuizat în mare măsură domeniile publice și/sau private. Parcurile au rămas printre ultimele spații din zonele centrale în care mai pot ”dezvolta” afaceri prin care se direcționează fonduri publice către diferite firme prietene (de la cele de proiectare, la cele de construcții și furnizorii de materiale). Parcările subterane ori sălile polivalente erau, până mai ieri, pretexte perfecte pentru astfel de afaceri. Pentru că pretindeau (și pretind) că ar rezolva niște probleme (deși, în realitate, le amplifică).

Spun că erau pretexte bune până mai ieri. Pentru că asta e vestea proastă pentru domnii Nichita, Negoiță, Falcă și alți primari betoniști: românii au mai călătorit, au mai văzut și au mai citit despre cum se dezvoltă alte orașe. Care sunt tendințele și de ce. Mai mult, au la îndemână și rețelele sociale pentru a împărtăși și cu alții ceea ce au aflat. Și asta nu e totul. De vreun an și ceva, de când cu Roșia Montană, cetățenii au mai prins și curajul de a acționa. Aș putea spune chiar că le place. Decât să se înfunde într-un birt să-și înece amarul, ori să se planteze cu telecomanda în mână în fața televizorului, au prins gustul ieșirii la firul ierbii (sau al zăpezii, în funcție de sezon). Piețele și parcurile sunt locuri în care reîntâlnesc prieteni sau își fac alții noi. Iar născocirea unui slogan nou pentru un baner sau un simplu A4 a devenit un joc social cât se poate de creativ și agreabil. Așa încep să se formeze rețelele sociale și grupurile de acțiune. Până la urmă ăsta și e unul dintre rolurile spațiilor comunitare, fie ele piețe sau parcuri. Și un motiv în plus pentru a lupta pentru ele.

parcare perjovschi

 

Desen de Dan Perjovschi

Cele peste 1.200 de semnături pe o petiție lansată de două zile pentru a salva Parcul Eminescu din Arad, și cele peste 3.600 de persoane care au aderat la cauză pe pagina de Facebook (vezi aici), încheie cum nu se poate mai bine anul civic 2014 (un an, de altfel, cât se poate de plin din punct de vedere civic – vezi aici nominalizările România Curată pentru ”Implicare civică”). Dintr-un anumit punct de vedere, la fel cum trebuie să-i mulțumim lui Ponta că ne-a unit, merită să-i mulțumim și primarului Falcă pentru că face eforturi să pună Aradul pe harta civică a României. Că Funar, Nichita, Mazăre, Negoiță și Oprescu au reușit deja asta.

***

VEZI AICI nominalizările la Premiile România Curată 2014 și VOTEAZĂ ACUM!

***

Parcul Eminescu, Arad/ Foto: Razvan Mihuta/ Facebook

parcul eminescu arad iarna


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

13 thoughts on “D-lor Falcă, Nichita, Negoiță & Co. Stimați betoniști de frunte ai țării, am o veste proastă pentru voi

  1. Lupu Ionel

    Toti acesti primari n-au retinut de la scoala ca FRUNZELE INTRETIN VIATA PE PAMANT (schimbul CO 2 si O 2), iar copacii cu cat sunt mai batrani si au mai multe frunze, cu atat mai eficienti sunt sub aspectul ECOPROTECTIEI UMANE !!!….Dar pe ei nu-i intereseaza omul, ci altceva …. Sa ne fereasca Sfantul de asemenea primari, incepand de la viitoarele aleger…..

    Reply
  2. nadia crihan

    Desi rabdarea romanilor…s-a cam epuizat, edilii au urechile astupate! Si cum altfel ar fi, cand interesele lor proprii primeaza viz-a-viz de interesele locuitorilor acestei tari urgisite. Ar fi cazul ca vocile romanilor sa se auda in mod agresiv si impunator, astfel incat fariseii sa actioneze in interesul cetatenilor….fie si din frica ca-si vor pierde scaunele caldute. Asa ca romani, fiti uniti, piternici, curajosi si cu spirit de responsabilitate fata de urmasii vostri!!!

    Reply
  3. Vasile Bouleanu

    Urbanismul european are de invatat de la urbanismul modern american. Decongestionarea oraselor europene se poate face numai prin vcreerea unor suburbii industrial-comerciale dar si prin creerea unor suburbii destinate locuintelor. Clujul are astfel de tendinte dar problema este psihologica fiindca inca romanul vrea sa fie in inima targului. Pastrati orasul vechi si inconjuratil de urbanism modern Evident NU sapati gropi in parcuri dar mai ales ! NU MAI DATI CU VAR PE POMI in spatiul public !

    Reply
  4. Calin

    Falca este mult mai periculos decat rezulta din articol. Vrea sa faca ceva mult mai grav decat distrugerea parcului, vrea sa faca Muresul navigabil, adica sa devasteze hidromorfologic raul, sa-l transforme din rau natural in canal. Se lauda din greu cu acesta crima, care incalca total legea apelor si directiva cadru privind apa, am impesia ca deja a si platit un studiu de prefezabilitate. Mai grav este ca si la romanii de rand s-a perpetuat mentalitatea comunista si nu inteleg ca regularizarea unui rau este un dezastru ecologic. Si mai grav este ca avem lupii paznici la oi, tovarasii de la Apele Romane, care inteleg perfect ca este un dezastru ecologic dar il sustin cu frenezie pentru ca le pica ceva de la firmele capusa ca „lucreaza” la distrugerea naturii.

    Reply
  5. nae girimea

    Intimplarea face sa cunosc situatia din Arad pt actuala piata „Avram Iancu ” : dl primar vrea sa evacueze grupul statuar dedicat ostasului roman pt jertfele din RM II si sa faca o parcare subterana , la suprafata (deocamdata ) fiind planificata o piramida de sticla . Spun „deocamdata ” , intrucit planul nemarturisit final este reamplasarea grupului statuar botezat pt romani „al Libertatii” ( de fapt al Ungariei Mari ) in piata sus mentionata . Sigur , firmele agreate se vor bucura de incredintarea manoaselor lucrari …

    Reply
  6. apo radu

    Ar fi ideal de precizat ca primarul de azi, Robert Negoita nu este totuna cu primarul Liviu Negoita, care a ridicat un sector din ruina si l-a facut ce este azi. Se pare ca acualul R Negoita, alintat de unii „Betonica”, foloseste in exces betonul atat unde ar trebui cat si unde acesta nu este necesar. Este interesant de privit in statie la Dristor la Esplanada Bancilor (sunt mai multe banci acolo, unce bordura de beton rosiatic atinge inaltimea de 1,5 m si nu cred ca nu il duce mintea ca sa observa ridicolul acestor constructii. Pur si simplu ii convine fiindca mai mult beton + mai multa manopera inseamana si castiguri mai mari ptr firmele implicate. A constri in Piata Grigorescu oun Mall si o Polivalenta in Parcul IOR, inseamna de asemenea castiguri in plus si sacrificarea parcurilor sau locurilor respective! Sa incercam sa ne opunem unor asemenea afaceri veroase pe seama locuitorilor Sectorului 3. Aveam apoi cum sa ii dam o replica in primavara lui 2016 la alegerile locale. In toamna asta s-a aratat PSD ului care se credea deja cu presedentia in buzunar, ca poporul din tara nu poate fi ocolit si nebagat in seama. Cu stima
    Apo

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *