În 2000, când am auzit prima oară de proiectul Roşia Montană, nu eram un mare ecologist şi mi s-a părut că n-are sens ca, în numele salvării câtorva copăcei şi a unor ruine pe care nu le vizitează nimeni, să lăsăm neexploatate rezerve aurifere în valoare de miliarde de dolari. În plus, cei care, la acel moment, se opuneau cel mai violent acestui proiect au fost cei de la România Mare. Vadim Tudor nu era personajul care să mă convingă să salvez minele romane de la Roşia Montana.
Dar ceea ce se întâmplă de vreo doi ani încoace, dispariţia bizară a aproape tuturor articolelor critice la adresa acestui proiect, concomitent cu o campanie publicitară foarte agresivă a celor de la Roşia Montana Gold Corporation (RMGC), reprezintă un studiu de caz. Întâi a venit publicitatea plătită de RMGC, publicitate care în vremuri de criză a însemnat efectiv salvarea de la dispariţie a unor publicaţii. Apoi, grupuri de ziarişti-formatori-de-opinie au fost plimbaţi în Noua Zeelandă pentru a vedea cu ochii lor ce inocent este un lac plin cu cianuri rezultate din procesul de exploatara auriferă. Şi astfel a dispărut din presa română aproape orice opoziţie la proiect. Interesant este că, potrivit unui articol publicat de revista Kamikaze în ianuarie 2011, şi în presa internaţională s-a petrecut un fenomen asemănător. Gold Coropration a plătit 190.000 de dolari pentru lobby în presa americană, iar la scurt timp – coincidenţă! – Bloomberg i-a desfiinţat pe oponenţii proiectului.
Nu am devenit eu însumi un oponent al proiectului, dar modul în care a fost câştigată bunăvoinţa presei mă face să fiu foarte suspicios. Sunt întrebări la care cred că ar fi corect să avem un răspuns. Sunt respectate toate exigenţele legate de protejarea mediului? Dacă exploatarea demarează, cum este împărţit profitul cu statul român? Contractul este secret (de ce?) dar, neoficial, se spune că procentul care revine statului român este mult mai mic decât în cazul unor contracte asemănătoare încheiate în ţări cu regimuri mai puţin corupte.
În sfârşit, trebuie spus că ceea ce a făcut RMGC este aproape lăudabil, pentru că banii către presă au venit (cred, sper!) pe canale legale. Dar sărăcia este atât de mare în media din România încât aproape orice buticar care are un interes – în politică, într-un proces, etc. – a ajuns să-şi poată cumpăra un articol, un interviu, o parte dintr-un ziar sau chiar o întreagă publicaţie, cu bani negri puşi în plic. Totul este să ştii cu cine trebuie să tratezi, să găseşti intermediarul care să te introducă în lumea presei-la-vânzare.
Bineînţeles, media din România poate invoca vremurile grele. Este adevărat, dar la fel de corectă este şi afirmaţia că este mult mai uşor să trăieşti din şpăgi – unele obţinute legal – decât să te chinui să faci o presă interesantă, să atragi public şi să obţii astfel o publicitate cinstită.
Citeste si despre: Rosia Montana, exploatare miniera, lac de cianuri, situri arheologice, minereuri aurifere.
Articole cu aceeasi tema:
Comisia Europeana intrerupe platile pe programul de infrastructura locala, dupa ce a descoperit mari nereguli in contractele date de Liviu Dragnea la Teleorman
Dormi linistit, magistratii lucreaza pentru tine. Judecatoarea Viorica Dinu de la Tribunalul Bucuresti interzice presei sa mai asiste la procesul lui Vintu
Sofitelul, presa si barbatii
de ce nu dati dvs niste nume, dle Marian, ca avem in Romania lideri de opinie platiti pe fata de Gold Corporation – Rosia Montana, de ex catavencul Morar, consul la Marsilia, Vlad Nistor cu Proiect Romania (ar trebui sa se cheme Proiect Gold) plus toata ceata celor care s-au calatorit la Noua Zeelanda pe banii Gold! Ar trebui sa scrie in presa cu un asterisc *ziarist/intelectual subventionat de Gold/Gabriel Resources!
Au sponsorizat, nu au sponsorizat sincer asta e treaba lor. Eu sunt in continuare pentru proiect, zona fiind poluata deja, dar acum sincer ruinele alea chiar nu le viziteaza nimeni. Oricum am inteles ca multe ar putea fi restaurate si ca ei vor sa le restaureze la starsitul proiectului. Pe praful care e acum am fi prosti daca am da cu piciorul
Nu cred ca este vorba de spagi aici. Din punctul meu de vedere, acea excursie in Noua Zeelanda a fost un mod de a vedea pe viu care este modul de viata al comunitatilor implicate intr-un asemenea proiect. cand jurnalistii si liderii de opinie primesc produse gratis ca sa le testeze si sa scrie despre ele de ce nu este o problema? Pentru a fi capabil sa scrii obiectiv despre un subiect, ar trebui sa-l si experimentezi personal.
E posibil sa mă insel, dar cred ca ziarul la care lucrati face galerie pt proiectul roșia montana si mai am impresia ca seful dvs Vlad Macovei a fost in excursia de care amintiti. L-ati întrebat dacă banii primiti de la RMGC au venit pe cai legale? Ati observat dacă EVZ a fost echilibrat atunci când a tratat subiectul rosia Montana? La o adica, de ce nu ati publicat acest material in evz? Si de ce nu spuneti lucrurilor pe nume?
“ceea ce a făcut RMGC este aproape lăudabil, pentru că banii către presă au venit (cred, sper!) pe canale legale”: am inteles gluma, dar sunt multi care pot sa o ia in serios; de aceea insist: nu e acceptabil ca un contract de publicitate sa insemne cenzura pentru restul spatiului editorial; embargo-ul informational al RMGC este de o amploare care ii face pe multi sa creada minciunile din propaganda companiei.
Uite aici o lista de publicatii care au incasat taxa de protectie: http://www.kamikazeonline.ro/2011/06/rmgc-castiga-in-presa-procesele-pe-care-le-pierde-la-tribunal/#more-35463
Excursia in Noua Zeelanda a fost pur si simplu pentru a informa ziaristii ca sa nu scrie toate balariile care le aud pe la ong-uri. Cine nu s-a dus se poate citi ce au scris, i-a durut in basca sa se intereseze despre exploatare dar scriu despre ea
pana acum, nici intrat in vigoare, acest proiect a adus mai multi bani decat oricare altu in romania, numai cele 11 milioade de euro investite in patrimoniul local, publicitate, etc, chiar lumea e atat de chioara sa nu vada beneficiile, si nici macar nu a inceput ceva acolo, nu s-a zisit o caramida sa zici ca au vro garantie ca se intampla ceva concret
Dle Marian, scriati despre altele… Sa stiti, e greu. Sunt nenumarati romani pentur care vinzarea unui petec de pamint “unde nu merge nimeni”, chiar si viitorul zonei (si, eventual, a unuei intregi regiuni alaturate) nu inseamna mare lucru. Mai ales daca are si el, ca tot omul, niste shares la RMGC.
Dar, cind romanul isi mai vinde nu doar batatura, constiinta, copiii, nevestele, rinichii – ce mai conteaza un petec de Romania?