Cum vor face partidele România competitivă

Votanții au întotdeauna dreptate și au făcut cel mai adesea ce le-am cerut noi, elitele, să facă. Au votat contra lui Năstase cînd a trebuit, contra lui Băsescu cînd întrecuse orice măsură, pentru Klaus deși era protestant, neamț și avea pe atunci șase case și pentru Clotilde cînd nu știam de contractele ei cu statul, deși era franțuzoaică. Probabil ei au avut dreptate, și nu noi, cînd nu au vrut să se împace cu condamnarea primarului de Vălcea, Mircia Guțău, crezînd-o o manipulare. Guțău a cîștigat la CEDO și sentința lui se va casa, probabil.

Votanții au dreptate atunci cînd îi informăm. Că pînă la urmă doar asta putem face bine. Nu cred că pot fi manipulați ușor, pentru că buzunarul și locul de muncă al fiecăruia îi e mai aproape decît televizorul. La fel, absența nepoților din sufragerie pentru că sunt la Palermo, nota de plată la întreținere și costul unei înmormîntări.

Lista exhaustivă a problemelor de integritate ale candidaților fiind la ora aceasta publicată aici, vin la o vorbă demult promisă despre programele partidelor, din partea mea, în cealaltă capacitate pe care o am, profesor de politici publice care ține la țara lui. Și care nu ia bani de la Soros, nici cînd îi dă sfaturi. Cine ține să vadă declarația mea de interese, în ultimul an am lucrat pentru Banca Mondială, Consiliul European și guvernul suedez, pe lîngă contractul meu permanent la universitatea mea germană, unde iau salariu, în mare parte plătit de studenții mei prin taxe. Nu am, ca atare, nici un venit în România de zece ani și conflicte de interese zero, deși văd că trezesc mai multe suspiciuni decît dacă aș fi stipendiată de SIE, SRI sau ICR. Nu cred că l-ați crezut pe Ghiță, dar ca să știți.

Programele partidelor ar fi trebuit să conțină o singură idee care să subordoneze totul- cum facem România competitivă. Documentul lui Costin Borc e doar o copertă. În context european, e singurul lucru care contează. Nu cum creștem- Grecia a avut o decadă de creștere spectaculoasă, era pe locul întîi din Europa, cam cum suntem noi acum. Și nu a devenit mai competitivă, astfel că la prima ocazie s-a prăbușit.

Combinația care a prăbușit Grecia ne e familiară. O societate blocată de grupuri rentiere care împiedică orice schimbare, investiții neraționale, mai ales pe seama fondurilor europene, un sistem de educație eșuat și nereformabil, un gust pentru consum finanțat parțial din ce trimitea diaspora sau salarii neacoperite de performanță, căreia producția internă nu îi făcea față, deci mergea în deficitul de cont curent.

Așa suntem și noi. Numai ciprioții au copii mai analfabeți la testul PISA, unde și elitele au ajuns la patru la sută față de 16 la sută media europeană, pe restul i-am pierdut demult. 42 la sută nu înțeleg ce citesc, dar mafia profesorilor de română tot o ține cu sinonimul neologic la examene, și jumătate nu ajung să termine școala. Jumătate. Nu mai vorbim de ortografia celor care termină, că pun mai toți cratimă cînd scriu ”Vă duce-ți în Europa„, deși examinatorii nu au ratat nici un examen la care să nu îi întrebe despre rolul cratimei (în loc să le dea o listă cu cele mai frecvente zece situații unde ai de ales dacă o pui sau nu). Și nici un absolvent de universitate nu mai vrea să pună diacritice, pe lîngă că nu știe să facă o medie sau o mediană în Excel sau un ppt de nivel maimuță.

Ne lamentăm că nu am luat nimic din programul de investiți Juncker. De ce? Oricum suntem sub medie la absorbția din noul ciclu de fonduri europene, bine spre zero, noroc cu agricultura și banii nerambursabili dați de ministerul lui Ghinea pentru SRI. Am absorbit tot și am ajuns la banii lui Juncker? Nu aveam cum să îi luăm, pentru că sunt bani pentru parteneriate public privat. Ca să ai așa ceva, trebuie să ajungi mai întîi la separația public-privat, cu care încă luptăm din greu. Adică luptă DNA și ANI, nu văd în rest semne de extenuare ale cuiva. Cum puteam noi lua vreun ban, cînd în primul rînd nu am produs nici un parteneriat public-privat (marele șmen al autostradei Comarnic-Brașov  nefiind rambursabil, altele nu mai erau pe țeavă), cînd nu am fost în stare să co-finanțăm previzibil nici proiectele existente, și cînd nu există acțiune colectivă pe zona administrație-business, numai din cea necuvenită. Singurii noștri exportatori competitivi sunt firme europene. Singurele noastre gesturi prin Parlament au fost să obligăm supermarketurile să vîre cu sila cincizeci la sută produse necompetitive pe rafturi și să pună din buzunar diferența.
Ca să vă dați puțin seama cum arată proiectele care au cîștigat, două extreme. Una, din țara cea mai dezvoltată, Suedia. Proiectul suedezilor e un hub al orașului Gothenburg, din Suedia, care vine cu trei mari programe prin care se vrea încurajarea mediului antreprenorial, antreprenoriatul in educatie – program prin care peste 20.000 de elevi au fost îndrumați să scrie cîte o carte, să o publice, să o promoveze și să o vîndă in cadrul celui mai mare tîrg de carte dedicat copiilor, din Suedia, Lansează-ti propria afacere – cursuri dedicate migranților refugiati, antreprenori cîndva în țara lor natală, Dezvoltă-ti propria afacere – programe de training despre tot ce ține de dezvoltarea unei afaceri, precum: marketing, negociere si branding. Iar vecinii noștri sîrbi, care sunt doar țară candidată, au cîștigat cu proiectul The Lime Trees & Honey Bees, care încurajează micile afaceri din domeniul apiculturii.

Ca să cîștigi, trebuie să ai o mare competiție de asemenea idei și inițiative acasă. Trebuie să concepi școala ca pe o avangardă a vieții, care încurajează creativitatea și dă șanse egale tuturor.

Ca să reformezi educația, trebuie să o iei invers, de la inadecvarea examenelor actuale pentru ceea ce vrem să iasă din școală, la idea că statul poate micro-organiza pe toată lumea în loc să dea doar țintele finale și să lase antreprenorii educaționali să se descurce cum ajung la ele. Programele partidelor abundă de mici și costisitoare propuneri pentru educație, ratînd problema principală complet. Nu mai vorbesc că nimeni nu spune cum va opera cu un minister care nu poate la ora asta să aibă o listă corectă cu îndrumători doctorali și e sabotat de administrațiile locale care nu îi dau bugetul școlilor. Dimpotrivă, programele discută despre descentralizări viitoare, deși nu ne-am revenit nici din cea trecută.

Oricum, cine crede că investiția e mama creșterii economice e în urmă cu vreo cinzeci de ani de teorie. Am investit infinit mai mult ca bulgarii, proporțional cel mai mult din Europa în infrastructura rutieră în ultimii douăzeci de ani, ca să avem exact aceeași calitate lamentabilă a drumurilor ca ei, cel puțin în indecșii europeni. Unii vor în continuare să mai îngropăm bani acolo. Și totuși partidele se întrec în promisiuni pe tema asta, geme de autostrăzi, inclusiv Transilvania-Moldova. USR vine cu ideea industrializării ca să ne creștem competitivitatea. Tocmai am făcut o expediție de studiu în Mezzogiornoul italian cu studenții mei de tema asta, ani de creștere economică stimulate de investiții de stat în industrie și infrastructură zac sub formă de ruine industriale și autostrăzi goale pe care m-am tras singură în Basilicata, Sicilia și Puglia. Oamenii s-au cam mutat în Germania, unde conduc Uber, vînd apartamente sau ochelari de soare. Noroc cu imigranții noștri pe acolo care le îngrijesc bătrînii rămași acasă.

Ce mai rămîne? Simplificarea fiscală, prezentă ca atare la PSD, ca extindere a cotei unice la liberali (avem mai mulți săraci, se pare, după INS, deci e de reflectat…). PSD greșește în altă parte- crede că își poate permite și clienții teritoriali, și pe cei din companiile de stat, a căror reformă o ține în loc de douăzeci de ani. Neexecuția pentru datorii a acestor companii lovește în competivitate în multiple feluri, de exemplu în subfinanțarea educației și sănătății. E tentant să mai tipărim niște bani ca să avem și una, și alta, și de asta euro e bun pentru noi, că ține tentația deoparte.

Sub Ponta s-a făcut un program de convergență cu zona euro. E important să nu îl îngropăm. Slovacia a crescut cu zece la sută în plus (spune ministrul lor de finanțe) de cînd au aderat în 2009 la euro. Nici  ei nu erau pe fond pregătiți.

Euro o avea un viitor incert, dar oricum și al nostru e negru dacă Europa se prăbușește.

De asta mă îngrijorează că fostul consilier economic al lui Cioloș, același de pe vremea lui Ponta, Cristian Socol, ca și consilierii lui Klaus Iohannis au ales momentul să îl convingă că aderarea la euro e riscantă, că nu suntem competitivi, și pierdem pîrghiile monetare. Ce voiau să facă cu ele, nu știu, doar ceva inflație, dar tocmai de asta idea care prinde treptat că nu merită devine periculoasă. Nu înseamnă decît că am abandonat euro ca stimulent de a ne crește competitivitatea. Or, alt plan nu există. Chiar dacă scenariul non-aderării trebuie să fie cu noi tot timpul, acesta nu trebuie să devină scenariul principal.

Renunțarea la euro de care aud foarte des mai nou, și absența sa din programele partidelor, chiar scepticismul crescînd pe axa guvern-președinție-BNR nu arată doar Euroscepticism, că sunt și oameni ca Dan Dăianu pe care nu îi bănuiesc, ci româno-scepticism. Nici noi nu mai credem că putem face ceva să fim competitivi. Nu putem nici măcar să alfabetizăm copiii la nivelul la care o făcea Ceaușescu. Programe ca mita electorală pentru diaspora sub forma a cincizeci de mii de euro pentru pornirea unei afaceri (asta lipsea dnei Brandl, sau mie, 50 000 de euro ca să ne întoarcem) arată completa lipsă de idei a ce trebuie făcut, deși unii (la Cluj, de exemplu), fac ceva. Mai bine luați un laptop de fiecare copil sau terminați de conectat școlile la Internet din banii ăștia.

Mai sunt cîteva zile de campanie. Moderatori, trageți de oamenii politici să vă spună cum vor face România competitivă. Asta e chestiunea principală, și nu sunt bine pregătiți pentru ea.


Recomandări

5 thoughts on “Cum vor face partidele România competitivă

  1. Dumitru

    Lipsa parghiilor monetare este una din cauzele problemelor tarilor “din sudul Europei”. Inflatia este o parghie economica importanta, pentru ca permite sa adaptezi veniturile la competitivitate. Teoretic, ai putea face asta si prin scaderi de salarii, dar nici un politician nu isi permite asta in ziua de azi. Deci, in practica, daca esti legat de Germania (care e mai performanta din diverse motive) esti in rahat si in practica finantezi Germania saracind. Asta s-ar putea schimba daca Europa are un guvern responsabil politic in fata electorilor si care are control asupra parghiilor macroeconomice (si cu reguli de taxare cat de cat unificate). Dar asta nu e cazul. Gasesc propunerea AMP nociva in conditiile actuale.

    Reply
  2. Adrian

    Ministerul d. Borc (o avea și d. Borc vreo responsabilitate pe-acolo) pe lângă cartoane mai propune și “liberalizări” la nisipuri și pietrișuri.

    http://economie.gov.ro/images/transparenta-decizionala/dpaps/NF%20consolidare%20global%20-01.11.2016.pdf

    Deci piață reglementată (prin Anmr) doar la achiziții practic pe degeaba (noi nu ne vindem țara, o dăm pe de gratis cu subsol cu tot, votând cu două mâini constituțiile care ne iau terenul de sub picioare). Singura concluzie ar fi că intermediarii de la “firul ierbii” sunt în dificultate și trebuie deblocat mecanismul atât de bine uns, acest întreg lanț de producție care vinde statului autostrazi la milioane/km.

    Reply
  3. Emil Stoica

    Da, e foarte buna întrebarea cum facem România competitiva. Este in mod clar responsabilitatea guvernului. Dar este, intr-o oarecare măsura si interesul oamenilor de afaceri de exemplu si din păcate nu am văzut nimic din partea lor.

    Cred ca nu mai este timp pana la alegeri sa ne dam seama, sa ne tinem muniția după investirea noului guvern.

    Reply
  4. Ionas

    Competitivitatea nu va avea o crestere in 2-3 salturi spectaculoase. Cresterea va fi permanenta , in trepte foarte mici. Nu stiu daca aceasta crestere a competitivitatii va fi suficienta pentru trecerea la moneda euro.

    Este nevoie urgenta de investitii in infrastructura de baza: transport rutier ( autostrazile alea nenorocite), feroviar, retele de apa, canal, deseuri. Ca suntem incapabili (prostie/hotie) sa le facem este o alta poveste.

    Educatia va fi o problema si in viitor. In educatie sunt interese politice foarte mari- numar foarte mare de potential votanti tinuti in lesa, nevoia mare de diplome.
    Investesti cu buna credinta in educatie acum dar eventualele rezultate dorite le vezi peste 5-6 ani.
    Totul este ca noul guvern sa fie rational.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *