Maria Cernat

Cum sugrumă cazul Anaconda imaginea SRI-ului sau de ce politica e mereu bătută de economie

Despre SRI s-a scris destul de mult. Nu suficient. Dar s-a scris. Am scris și eu, au scris mai mult și mai bine și alții despre relația periculoasă pe care publicul începuse s-o dezvolte cu această instituție. Părea că ne cam îndrăgostiserăm de ea, că ne-o doream peste tot ca să scăpăm de corupția care amenința să ne sufoce. Dar până acum s-a scris amendând chestiuni de ordin politic.

SRI a fost ani de zile acuzat atât de ziariști cât și de judecători că încalcă drepturile democratice ale cetățenilor, că practică spionajul de masă, că încalcă reglementări fundamentale ale statului democratic activitatea sa fiind reglementată de hotărâri secrete CSAT, de niște legi destul de vagi și de vechi și de niște comisii parlamentare de control anemice și prietenoase cu instituția.

Nimic din toate acestea n-a părut să sensibilizeze opinia publică. De ce? E simplu. Dar pentru a înțelege trebuie să discutăm despre presă și relația ei cu realitatea. Cel mai dificil lucru pe care îl ai de explicat ca profesor într-o facultate de jurnalism sau comunicare este că știrile nu redau realitatea, ci construiesc realitatea. Și nu pentru că toți jurnaliștii sunt corupți. Nu, nu o redau pentru că, în ciuda reflexelor noastre de gândire, chiar bine intenționat dacă e jurnalistul el prezintă o perspectivă asupra realității. Din multitudinea de informații el va selecta câteva informații și va scrie o știre. Adică o poveste. În poveste vom avea eroi buni, eroi răi, vom avea o desfășurare a evenimentelor.

Iar dacă ne uităm la poveștile scrise despre SRI în presa mainstream vom vedea că instituția aceasta era mereu eroul pozitiv pe urma corupților. Resentimentele față de marii corupți care afișau cu ostentație avuțiile câștigate prin mijloace obscure au dat aripi acestei instituții care părea să lupte din răsputeri cu acest flagel. Arestarea lui Năstase, încarcerarea lui Voiculescu au fost momente de glorie când părea că lupta anticorupție se apropie de victoria mult sperată.

S-o recunoaștem: arestarea Elenei Udrea, a lui Mazăre au fost momente când mulți  dintre noi ne-am bucurat sincer. Părea că „binile învinge”! Nu conta absolut deloc prin ce mijloace fac instituțiile de forță să intre la pușcărie corupții pe care-i uram cu toții. Nu eram deloc sensibilizați de încălcările drepturilor omului. Am avut chiar un ministru, Raluca Prună, care a precizat că acestea „sunt un lux”. Adică fundamentul democrației așa cum o cunoaștem azi a devenit un lux.

În afară de câțiva militanți angajați sincer în această cruciadă pentru drepturile omului care au protestat inclusiv cu prune împotriva acestor grave derapaje, opinia publică n-a fost sensibilizată. Și n-a fost sensibilizată din câteva motive:

  • mass-media au reușit să creeze, conștient sau nu, la comandă sau benevol, această imagine a luptătorilor anti-corupție unde SRI juca un rol central
  • câtă vreme publicul credea că supravegherea și încălcarea drepturilor democratice servea la arestarea corupților era dispus să plătească prețul
  • publicul nu înțelege foarte bine care sunt riscurile supravegherii de masă.

Tragedia e că publicul e indiferent la ideea că SRI ne înregistrează pe toți pentru că, în genere, e tributar ideii cât se poate de naive că „dacă n-ai nimic de ascuns, n-are ce să-ți facă”. Ar începe să fie sensibilizat dacă ar ști că SRI stochează pozele pe care oamenii și le trimit în mesaje private.

John Oliver a realizat o emisiune memorabilă pe această temă. Acolo vedem cum oamenii de rând nu dau doi bani pe ideea că NSA spionează în masă cetățenii americani. Când li se explică faptul că asta înseamnă că NSA are toate pozele pe care și le-au trimis în mesaje private – inclusiv pe acelea cu părți intime ale corpului – oamenii încep să-și pună întrebări și să devină revoltați.

Dar până și asta pălește în fața Anacondei, alias Elena Istode, general SRI. Adică orice încălcare a drepturilor omului e un mizilic pentru românii obișnuiți cu stăpâniri abuzive. Dar furtul și complicitatea cu corupții pe care ar fi trebuit să-i ancheteze, ei, asta e altceva. Abuzezi în plan politic încălcând drepturi fundamentale ale omului? Nici o problemă. Te duci în concediu la Monaco împreună cu corupții pe care ar trebui să-i anchetezi? Fault! Generăleasa Elena Istode a reușit performanța memorabilă de a da finalmente de pământ cu imaginea SRI-ului! Mocirla în care a scufundat „stimabila instituție” este una densă și cu impact la public. Basmul media nu mai ține. Eroii anticorupție se află într-o tandră complicitate cu corupții înșiși. Iar pe lângă asta ne mai și spionează pretinzând că-și fac datoria față de interesul național.

Prin urmare, nu derapajele politice au afectat grav imaginea SRI. Aventurile din plan economic însă s-ar putea să zguduie serios această organizație bizară secretă și necontrolată de nimeni. Nici cele mai vocale ONG-uri n-ar fi reușit să clintească SRI-ul de pe piedestalul pe care l-a instalat lupta anti-corupție. Dar iată că banii au făcut-o. Mulți privesc cu resentiment către ordonanța dată de guvernul Năstase în anul 2002 care permitea SRI să se finanțeze din surse private. Cadoul făcut atunci se întoarce azi împotriva instituției arătând că orice reformă a serviciilor secrete trebuie gândită nu de la oameni, ci de la sursele de finanțare.

Dar ca să încheiem într-o notă optimistă, cred că e vital să folosim derapajele din plan economic ale SRI ca să ne reamintim niște articole dintr-o mică lucrare intitulată suficient de sugestiv chiar și pentru lucrătorii în câmpuri tactice, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Articolul 8

Protecția datelor cu caracter personal

(1)   Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.

(2)   Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora.

(3)   Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorități independente.

 

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București 2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În prezent este conf. univ. dr. la departamentul de Comunicare și Relații Publice, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir și predă disciplinele Introducere în Științele Comunicării, Teorii și Practici ale Comunicării Internaționale, Analiză de discurs, Studii Critice în Mass Media. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-ul de dezbatere politică CriticAtac.ro.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Cum sugrumă cazul Anaconda imaginea SRI-ului sau de ce politica e mereu bătută de economie

  1. Dumitru

    „publicul e indiferent la ideea că SRI ne înregistrează pe toți” Asta e pur si simplu fals. Date fiind rezultatele ultimelor alegeri, eu cred ca in Romania o majoritate a populatiei critica diverse aspecte ale muncii SRI, intre care si ascultarile in masa. Din pacate, politica recenta, in care SRI s-a implicat, a impartit electoratul in doua : asa-zisii anti-coruptie sustin 100% SRI si DNA, orice critica fiind vazuta ca un atentat la „anticoruptie”. Ceilalti au ajuns sa vada totul negru, fiece aspect al muncii SRI (si DNA) fiind interpretat ca o politie politica (trebuie spus ca de multe ori asa arata). Insa eu cred ca daca s-ar pune intrebarea „vreti sa va fie telefoanele ascultate ?” raspunsul ar fi NU pentru 95% din romani.

    Reply
  2. NC

    Aspectul prezentat în articol este unul general al serviciilor secrete de pretutindeni și dacă înlocuim pretextul luptei anti-corupție cu cel al anti-terorismului, de exemplu, vom vedea că aceeași încălcare a drepturilor omului se întâmplă/se pregătește și la case mai mari. Mijloacele tehnice de supraveghere au evoluat atât de mult în ultima vreme încât serviciile care le dețin sunt frustrate de limitările legale ce le împiedică să le folosească la capacitatea lor maximă. Și atunci orice problemă ce sensibilizează opinia publică (corupția, terorismul) sunt exploatate de aceste servicii pentru a câștiga mai multă putere legală. Iar, având în vedere gravitatea reală a acestor probleme folosite ca pretext, probabil că mai devreme sau mai târziu serviciile secrete de pretutindeni vor primi (tacit sau explicit) prerogative sporite. Adevărata problemă este însă a controlului societății asupra serviciilor, care ar trebui să vină la pachet cu noile prerogative acordate acestora de legislativ, deoarece accesul la atâtea informații secrete poate derapa către abuz.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *