Dollores Benezic

Cum se va opta pentru ora de religie

Între șpaga pentru înscrierea într-o școală bună și „sunteți botezați ortodocși, nu-i așa, cum să nu facă copilul religie?” – vor putea părinții să refuze completarea cererilor pentru orele de religie?

Ai fi zis că epopeea orei de religie în școală se va încheia cu decizia Curții Constituționale a României prin care s-a stabilit în fine logica în chestiune: nu e normal să facă cerere cei care nu vor să studieze religie, ci aceia care vor să studieze știința închinării trebuie să ceară asta, expres, la școală. Numai că de la decizia CCR din noiembrie 2014 și până azi treaba tot nu e tranșată (de parcă deciziile CCR ar fi opționale), ba chiar se duc lupte aprige pentru menținerea acestei discipline în orarul copiilor, întru creștinarea și aducerea lor pe drumul ăl drept, firește.

Atitudinea bisericii în această situație este aia a individului care „ajută” bătrânica să treacă strada deși ea n-are nevoie. Așa cum a învățat deja în ultimii 25 de ani BOR știe mult prea bine pe ce butoane să apese în „conștiința” politicienilor ca să obțină ce are nevoie.  Iar nevoia BOR acum este să-și salveze cât mai mulți din profesorii de religie pe care i-a infiltrat în sistemul de învățământ (17 februarie- later edit6000 după spusele ministrului). De aceea a „popus” Ministerului Educației – iar ministerul s-a grăbit să-și însușească ideea – ca opțiunea pentru ora de religie să se facă o singură dată pe tot ciclul de învățământ. Adică la clasa pregătitoare se face cerere pentru toți cei patru ani de școală primară, apoi pentru gimnaziu, iar la începutul liceului pentru anii de liceu.

Biserica și ministerul exclud orice modificare pe parcursul celor 8+4 ani atât în viața cât și în conștiința copilului, atât sunt de orbiți de ideea de a mai păstra în schemă niște salarii care plătesc o disciplină complet inutilă pentru pregătirea elevului. Nu numai că Parlamentul nu s-a grăbit să îndrepte eroarea pe care CCR a constatat-o în Legea educației – și anume neconstituționalitatea articolului care prevedea cererea pentru renunțarea la ora de religie – dar nici ministerul nu are de gând să lucreze constituțional măcar de la 15 septembrie 2015 când începe următorul an școlar.

În opinia autorităților, mână în mână cu biserica, Constituția țării e opțională, pe când religia e obligatorie. A nu se înțelege că e perfectă Constituția, dar până se face alta este legea supremă în stat.

Părinților li se va cere, așadar, la înscrierea la școală a copiilor, să facă o cerere dacă vor ca odrasla să studieze religia. Părintele nu va avea posibilitatea să opteze pentru studiul istoriei religiilor, ci i se va cere să semneze în alb un contract de muncă valabil în următorii 8+4 ani pentru un preot care nu a avut șpagă să-și cumpere o parohie, pentru preoteasa din sat (în cazul școlilor din mediul rural) sau pentru orice absolvent de teologie care trebuie să mănânce și el o pâine sigură, învățând copiii să fie supuși, temători și încrezători într-o forță divină,  nu în ei înșiși.

Lăsând la o parte tupeul BOR și slăbiciunea coruptă a ministerului, în ultimă instanță situația se va tranșa între școală și părinte într-un mod pe care din păcate îl cunoaștem prea bine: sfânta intimidare, combinată cu preacuvioasa prostie sau cu sublima indiferență.

E adevărat, decizia CCR este o victorie a secularismului, o luptă pornită de un singur om (profesorul Moise din Buzău) și câștigată împotriva așteptărilor, luptă căreia i s-au adăugat pe parcurs și alții din timida mișcare rațională din România. Sunt însă câteva chestiuni care trebuie luate în considerare când ne așteptăm ca părinții să reacționeze rațional la punerea în practică a deciziei CCR:

goana părinților după școlile bune – care se petrece an de an, precum migrația broaștelor țestoase ca să-și depună ouăle în nisipul de pe plajă. Când dai șpagă, îi faci copilului flotant ca să-l poți duce la o școală pe care tu o crezi mai bună decât aia de cartier, deci faci frumos în fața directorului școlii care închide ochii și deschide buzunarele ca să-ți primească copilul, nu vei mai avea tupeul să nu completezi și cererea aia pentru ora de religie, deoarece …

– … sunteți botezați ortodocși, nu-i așa, cum să nu facă copilul religie? Lasă că și așa sunt atâtea blestemății pe Internet și la televizor, măcar la școală să învețe ceva bun. Așa cum s-au declarat ortodocși la recensământ, cam așa va fi și cu „studierea” religiei la școală.

– apoi mai e înclinația părintelui de a completa pe linia punctată, fără să conteste necesitatea, orice prostie de formular pe care școala i-l vâră sub nas sub pretextul că e nevoie de datele astea pentru școlarizarea copilului. Cineva îmi spunea deunăzi că i-a venit copilul de la școală cu ditamai formularul în care i se cereau multe date personale despre familie și membrii ei – date care excedau nevoile din „dosarul copilului”. Cu mențiunea că „trebuie completat până mâine”, formularul respectiv era destinat unei alte construcții în care statul îngroapă niște bani în conturile Siveco – Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România. O să fie o bază de date uriașă cu date la care nu se știe cine va avea acces și la ce va folosi, în condițiile în care sistemul de învățământ oricum e vai de educația lui. Însă e cert că majoritatea părinților au completat datele respective fără să crâcnească sau să-și pună întrebarea la ce folosesc?

Pentru că vine de la școală, de la înălțimea credibilității și autorității unui cadru didactic, pentru că așa fac și ceilalți părinți din clasă sau nu îndrăznesc să facă opinie separată, deși uneori nici cheltuielile suplimentare cu fondul clasei și cadourile față de profesori nu și le permit, dar nu vor să sufere copilul, și nu în ultimul rând pentru că „ce poate să-i strice dacă stă o oră și ascultă un popă?”. Orele de religie vor continua să se facă în școlile noastre pe bază de „opțiune din oficiu”. Ce mai contează încă o hârtie la milioanele de chestii inutile care alcătuiesc republica birocrată România.

P.S. Ca o pată de culoare, nu pot să nu remarc asemănarea dintre modul în care biserica și securitatea SRI tratează deciziile CCR. Biserica, prin păstrarea cu orice preț a orei de religie, SRI, prin reintroducerea în Parlament a legilor Big Brother, deși ambele chestiuni au fost declarate răspicat neconstituționale. Ambele instituții ne vor binele – știți, bancul cu bătrânica… – doar noi ne încăpățânăm să nu-l înțelegem. De aia probabil trebuie făcut cu forța, și chiar împotriva Constituției.

sursa: dollo.ro


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

13 thoughts on “Cum se va opta pentru ora de religie

  1. George Petrineanu

    Ar mai fi un aspect care trebuie clarificat.
    Ce continut si obiectiv are materia „Religie” care se (va) preda in scolile publice invatamint primar?
    „Cunostinte despre religie si istoria religiilor” sau „Lecturarea si memorarea Bibliei” in scopul convertirii elevilor?
    Trebuie stabilit clar daca o scoala publica poate indeplini sau nu functia de locas dw cult sau seminar bisericesc.
    Trebuie sa existe reguli care sa se ingrijeasca si de elevii care OPTEAZA pentru studiul acestei materii si dacă se vrea sa fie o materie de studiu sau altceva.

    Reply
  2. taunul77

    Normal ca cine se aseamana, se aduna. BOR-ul si Securitatea au avut o traditie indelungata de „colaborare si cooperare” gen emitator-receptor, mai ales prin reprezentantii lor la varf.

    Reply
  3. flesh

    Mi-a mers la inima articolul acesta, multumesc!
    Foarte buna comparatia intre biserica si securitate. Amandoua vor sa ne apere de noi insine, sa nu fim pacatosi, sa nu fim teroristi… In ciuda demersurilor exagerate cu legile supravegherii, tot mai sper ca securitatea lucreaza in interesul nostru, al cetatenilor. Ceea ce nu pot spune despre biserica, nu am asteptari de la aceasta si nici sperante ca lucreaza in interesul nostru.

    Reply
  4. Coca Gherghescu

    Coca Gherghescu: Nu a fost doar un singur om care nu a fost de acord cu sistemul orelor de Religie. În ianuarie 2013 chiar eu am făcut cerere ca să retrag copilul de la această oră, şi am specificat că pentru toţi anii şcolari ce vor urma. Totuşi, în septembrie 2013, mi s-a impus să fac o nouă cerere. Am protestat printr-un memoriu la Ministerul Educaţiei, pentru că materia era opţională şi am spus că firesc ar fi ca să facă cerere cei care doresc materia nu cei care nu o doresc. Mi s-a spus că aşa e regula, şi că, pentru a nu avea absenţe la materia asta, trebuie să fac cerere anual. Aşa că am mai făcut o cerere şi în 2014. Acum, după decizia CC, chiar că ar fi ridicol să mi se ceară să mai fac şi a patra cerere. Trebuie ca aceia care au timp şi pot lupta pentru normalitate, să pună lucrurile la punct şi să înlăture plaga numită „Religia în şcoală”.
    Like · Reply · 6 mins

    Reply
  5. v.ax

    Cred ca solutia echitabila e sa faca cerere atat cei care vor pentru ca sunt de acord cat si cei ce nu vor, cum ca nu sunt de acord. Poate pana la urma ajung sa se gandeasca la implicatii, cu totii.
    Nimeni nu-si pune problema daca sa se invete sau nu la scoala istoria, acest compendiu de atrocitati (cel putin la nivelul de intelegere al copiilor), din cauza careia puteam sa nu existam ca popor, dar sunt o multime cei care doresc sa nu se invete evanghelia, singura lege careia-i datoram supravietuirea, tot ca natie. (Sa nu-mi spuneti ca am supravietuit prin puterea limbii, uitati-va numai cat de usor o lepadam azi)
    Si inca ceva – cel putin eu m-am saturat sa se tot confunde religia cu oficiantii cultului. Daca-mi arata cineva luna cu degetul, eu ma uit la luna nu la deget. Sau poate numai pana la varful degetului vedem ?

    Reply
  6. Ioana

    Cine, cand si de ce a vrut ore de religie? – E greu sa ne amintim. De ce dupa niste ani ’90 altfel tulburi, dar cu mai putina spalare a creierelor in scoala (pentru ca scapasem de comunism, dar inca nu erau pe val nici noua propaganda politico-istorica, nici cea religioasa), de ce s-a introdus, BRUSC, religia non-stop – 12 ani de scoala? A, ca a cerut Biserica? – Bun, poate avea motivele ei; dupa 50 de ani de comunism relativ anti-religios, singura sansa a Bisericii de a nu-si pierde complet clientii era sa mute educatia religioasa din biserici in scoli. Normal ca a cerut-o – DAR nu ea a introdus religia in scoala! Factorul de decizie NU a fost Biserica, ci statul – si nici ala un stat impersonal, ci niste politicieni cu nume si prenume. Exact asta face ca un stat modern sa fie functional: ca cei care, temporar, il intruchipeaza, sa fie slujbasi responsabili, care la o adica pot fi trasi la raspundere pentru hotii, tampenii, abuzuri etc.
    In plus, Biserica a cerut interesat, guvernarea a dat complet aberant drumul la fabricile de profesori de religie, dar carnea de tun au fost elevii, pe de o parte, si profesorii lor pe de alta. (Niste categorii sociale de grija carora nu au murit niciodata nici guvernantii, nici Biserica. Subfinantarea crasa a invatamantului astazi e masura „grijii” puterii pentru copii si pentru edactorii lor.)

    Sa ne aducem aminte: erau anii regimului Constantinescu, dreapta se mobiliza contra „liber-cugetatorului” tatuc Iliescu si cu ocazia asta isi construia si o aura „anti-comunista” in lipsa vreunei istorii de dizidenta reala ante-89; astfel ca din cateva miscari de condei s-a hotarat: religie la tot poporul, facultati de Teologie supradimensionate si teologi cata frunza si iarba. Pentru ca ‘piata muncii’ o cerea. Pentru ca guvernarea asa a decis etc.
    Unde sunt astazi acei indivizi cu nume si prenume care au aruncat pe piata mii de absolventi specializati in predarea religiei? Pentru ca astazi nu ar trebui sa se discute aruncarea pe drumuri a miilor de profi de religie, ci responsabilitatea celor care s-au jucat de-a tartorii abuzand de putere, iar astazi fac acelasi lucru, chiar daca in sens invers.

    E comod sa ne ascundem contra unei opozitii artificiale: copiii napastuiti de religia in scoala vs diabolicii lor dascali de religie, obligatoriu TOTI preoti sau preotese angajati pe pile. Iar daca lucrurile nu stau chiar asa, si sunt si copii care apreciaza ora cu pricina, si profesori de religie buni pedagogi si iubiti de elevi – atunci, cu siguranta e vorba despre niste inapoiati care aleg „stiinta inchinarii”, si in numele progresului umanitatii trebuie sa scapam cumva de ei.
    Daca pana acum religia a fost de facto impusa tuturor scolarilor (cum? – pai nu era obligatorie, dar era previzibil ca majoritatea parintilor, oameni simpli si destul de intimidati de birocratia scolara, nu se vor apuca sa refuze religia in scoala nici daca ar dori lucrul asta) pentru ca asa au vrut x si y imbecili in urma cu 15-20 de ani, de acum incolo religia va fi interzisa de facto tuturor scolarilor – cum? – exact la fel: ne-o spune si imberba autoare a articolului: prostii care vor religie „trebuie să ceară asta, expres, la școală”. Adica ceea ce mai inainte era discriminator pentru cei care nu voiau religie, sa fie acum implementat contra celor care o doresc.

    Toate astea in numele „rationalitatii”.

    Nu am suferit inca sub cei scoliti in invatamantul imbacsit de indoctrinarea prin ore de religie, de brainwashingul prin ore de educatie civica in ciclul primar, prin propaganda noii istorii aprobate de luminatele mecanisme de putere. Cei care inca ne decid prezentul si viitorul sunt, iata, defecti, si fara sa fi facut religie in scoala. De fapt, fara sa fi fost curiosi cum functioneaza o scoala in ultimii 15 ani.

    Daca profesorii de religie vor fi noii tapi ispasitori ai incompetentei clasei politice si a societatii civile, de la anul imi voi inscrie copilul la orele de religie. Eram si pana acum printre putinii parinti care stiau si indrazneau sa faca „cereri” :D Prefer sa-mi asum neajunsurile unei astfel de alegeri decat sa iau parte la arbitrarul si iresponsabilitatea unor mecanisme de putere care-si macina cetatenii.

    Reply
  7. Liviu

    Ioana, comentariul dvs. e atat de plin de non sequitururi, incat nu stiu de unde sa incep. Sa zicem, cu sofismul ca daca cererea de a nu face ceva e discriminatorie (de fapt, neconstitutionala), atunci si cererea de a face chestiunea in cauza este asemenea. Studiul confesional al ‘Religiei’ e un serviciu suplimentar, optional – din ratiuni constitutionale -, oferit de scoli copiilor. Chiar va faceti ca nu vedeti distinctia dintre accesul pe baza unei cereri la un serviciu optional si obligatia de a depune o cerere pentru a nu fi ‘beneficiarul’ unui serviciu optional la care esti inscris automat, fara sa te intrebe nimeni daca il doresti?

    Apoi, desigur ca BOR poarta responsabilitatea principala si pentru introducerea materiei in scoli (in regim obligatoriu, asa cum clama site-ul Patriarhiei pana nu demult, regim transformat, printr-o decizie curioasa a CCR din 1995, intr-unul cvasi-obligatoriu). Si bine-nteles ca tot BOR poarta responsabilitatea principala pentru torentul de studenti la teologie de toate felurile, inclusiv didactica – printre altele, BOR stabileste dimensiunea contingentelor de studenti la teologie.

    Sau poate va imaginati ca responsabil e doar cel care semneaza hartia, nu si cel care pune in miscare o intreaga masinarie, cu destule rotite oculte, pentru a vedea hartia semnata?!

    In fine, intr-o privinta suntem de acord. Nu e vina profesorilor de religie ca au ajuns in impasul in care, se pare, se afla acum. E vina decidentilor si, in primul rand, a BOR, organizatia care a pus in scena mascarada studiului ‘Religiei’ confesionale in scoli, care si-a garnisit buzunarele de pe urma unei presupuse autoritati si popularitati la care scoala a contribuit probabil masiv, si careia, in mod evident, nu-i pasa de niste bieti profesori de ‘Religie’ (dintre care unii, precum preotii si preotesele, nu sunt chiar asa de ‘bieti’).

    Reply
    • Ioana

      Nu, domnule. Religia in scoala este un fapt vechi de aproape 20 de ani – si acum ati constatat o problema cu constitutionalitatea? In cazul acesta, ar trebui trasi la raspundere cei ce au decis atunci, cei care nu au constatat neconstitutionalitatea pana acum, si cei care „rezolva” problema desfiintand posturile a mii de profesori de religie cand de fapt responsabilitatea pentru aceasta situatie aberanta este in alta parte.
      Cine are probleme nu de logica, ci de onestitate?

      Este un fapt ca se preda religia in scoala. Negativ sau pozitiv, nu poti sa-l stergi de pe o zi pe alta: trebuie sa ai in vedere ca sunt mii de oameni angajati in procesul de predare, milioane de elevi care au religia printre materiile de studiu si inca vreo cateva sute de studenti care studiaza la momentul actual pentru a deveni profesori de religie. Astia ce sunt? Victime colaterale?

      Ideea cererii buclucase asta a fost dintotdeauna: nu se va osteni niciun parinte din 100 sa faca o cerere pentru ca odrasla lui sa nu urmeze nu stiu ce materie. Cand am depus eu astfel de cereri la secretariate, nimeni nu stia cu ce se mananca asa ceva pentru ca era prima cerere de acest gen cu care aveau de a face.
      Ati lucrat vreodata intr-o scoala? Stiti cu ce se mananca? Aveti habar cam cat timp e necesar pentru adunarea documentelor uzuale de la parinti – toate in interesul copiilor, burse, excursii samd?
      Btw, din cate am inteles cererile pentru urmarea cursurilor de religie vor trebui facute de parinti pana in luna aprilie a acestui an.

      Astfel ca avem doua variante: fie in septembrie se vor trezi o majoritate de elevi si parinti revoltati ca nu mai au religia in orar desi o avusesera pana acum.
      Fie bisericile vor trece la o campanie in forta pentru a-si aduna parintii care sa semneze acele cereri.
      Si vom ramane in traditia deciziilor luate cu fundul, a situatiilor mutante aparute pentru a se grefa pe aceste decizii inepte, a vanatorilor de vrajitoare.

      Rezultatele? – Scolile sufocate de birocratie, profesori in incertitudinea locului de munca, elevi care vor pierde un profesor cu care poate se intelegeau.

      Cat despre preoti sau preotese – suna a fantezie Wicca =)) N-am mai vazut un preot profesor de religie de cand eram eu in gimnaziu. Din toti profesorii si profesoarele de religie pe care i-am intalnit am cunoscut o singura persoana care era sotie de preot. In rest, profesorii de religie dau si ei examene ca toti ceilalti profesori, la orele lor se inghesuie sau nu copiii in functie de cat de simpatici sau antipatici / buni sau slabi profesori sunt.

      In mare, predarea religiei in scoala are consecinte dintre cele mai diverse, de la indoctrinare (la fel de grava ca si cea exercitata prin intermediul educatiei civice si a altor discipline care transmit notiuni politice la varste fragede, la care copiii nu le pot chestiona – invatamantul primar si gimnazial) la intelegere si la adversitate (mai ales in liceu, cand ora de religie furnizeaza un personaj in plus pentru conflictele cu autoritatea ale adolescentilor). Evident, conteaza cum se predau aceste lucruri, precum si nivelul de intelegere al elevilor.

      Problema e ca, daca religiozitatea elevilor nu pare cel mai adesea influentata de orele de religie pe parcursul celor 12 ani de scoala, in schimb lipsa orelor de dirigentie si penuria psihologilor scolari isi gasesc uneori o compensare in orele de religie, daca profesorul este un bun pedagog.

      In fine, era nevoie de o re-reglementare corecta a situatiei orelor de religie. Dar pentru asta nu trebuia comis, in oglinda, abuzul cererilor.
      Un tabel completat si semnat la sedinta cu parintii de cei care vor si cei care nu vor religie, respectiv cu consultarea elevilor in cazul parintilor absenti ar fi fost suficient. Iar pentru cei care nu vor sa faca religie, profesorii de religie pot foarte bine sa predea un optional de istoria religiilor sau sa organizeze dialoguri inter-confesionale etc. Este inacceptabil sa legi angajarea unui profesor de semnaturile parintilor / elevilor – aceasta punere a scolii la discretia primariilor, parintilor, copiilor (prin masurile deja cunoscute: finantarea per elev, administrarea scolii de reprezentanti ai parintilor, primariei, politiei etc.).
      Se introduc de la un an la altul manuale noi, iar profesorii urmeaza cursuri peste cursuri de formare. Scolile romanesti nu-si permit sa piarda pedagogi, iar guvernantii nu au dreptul sa-si arunce angajatii in strada de cate ori gasesc un targ profitabil. A, se face din anii ’90? Probabil ca e si constitutional…

      Reply
  8. George Petrineanu

    Citez fără nicio moficare ce scrie un copil. Iată realitatea românească. După părerea mea, nu e de glumă:
    „Deci astăzi am avut ședință cu părinții și se puteau face acele cereri ca religia să fie scoasă din orar… Și mami voia să semneze să nu fac, deoarece sunt atee, dar d-na dirigintă a spus că e inacceptabil să nu facem religie, așa că toată clasa trebuie să participe la oră. Mie chiar nu mi se pare corect -.- Adică nu e normal așa ceva… Pur și simplu ni s-a fost încălcat un drept. Acum mamei mele i-ar fi destul de jenă să mergă la ea și să îi comenteze. E așa de nedrept.-.

    Vouă vi se pare ceva normal?”

    Reply
    • Ioana

      Nu e normal. Tocmai de aceea ai nevoie de o masura rezonabila care sa contracareze acest fenomen, iar nu de una la fel de aberanta ca cea care a instaurat religia in scoli.

      Dupa 20 de ani, sunt previzibile si reactii conservatoare, la fel cum dupa 50 de ani de invatamant non-religios a fost normal ca majoritatea profesorilor si elevilor sa respinga introducerea religiei (dovada ca multi dintre absolventii de atunci sunt printre opozantii de astazi ai religiei in scoli). Dar atunci „s-a hotarat” de undeva de sus acest lucru, iar acum „se hotaraste” in aceeasi maniera, desi in sens invers. Nici elevii, nici profesorii nu au fost consultati. Li s-au dat doar sa „completeze cereri” cu da sau nu.

      De altfel, ce povesteste domnisoara pe care o citati releva de coruptia prin presiuni si cunostinte (functionala la nivelele mici ale societatii: nimeni nu obliga parintele sa semneze sau nu, dar acesta considera ca e mai bine sa nu supere diriginta). De asemenea, nu denota prea multa indoctrinare religioasa, in schimb se vad urmele spalarii pe creier cu notiuni de cultura civica precum drepturile predate la varste la care elevul nu le poate intelege.

      In concluzie: orice masura luata pe fuga, aplicata inainte sa se raceasca cerneala pe foaie, si mult inainte ca cei care au impus-o sa fi inceput sa gandeasca are consecinte dezastruoase.
      O problema mult mai grava decat materiile sau programele aberante (iar acestea sunt extrem de grave la randul lor) o reprezinta modul in care se legifereaza in Romania: fara consultari prealabile, sau cu consultari de forma (ca in cazul legii invatamantului), fara perioade de testare a consecintelor legilor, fara o analiza sociologica a posibilelor consecinte.
      Si, bineinteles, fara tragerea la raspundere a vinovatilor.

      Reply
      • Ioana

        In fine, nu putem sa nu observam similitudinea dintre acest model autocratic al guvernarii si apelul la religie. Cat de redundanta poate fi o masura anti-religie luata insa in acelasi spirit autocratic?
        Avem o problema de democratie! Astfel ca deciziile se iau sub influenta unor grupuri de presiune (biserica, ONG-uri „umaniste”, persoane cu autoritate reala sau perceputa; iar in sfera politico-economica: mari companii, mari puteri, baroni locali etc.) si se impun dictatorial populatiei.

        Astfel ca a jubila ca ai reusit sa impui dictatorial o hotarare pretins „rationala” denota ori imbecilitate, ori coruptie. Si in ambele cazuri sustinerea perpetuarii unui sistem anti-democratic si anti-cetatenesc.

        Reply
  9. Adrian

    Tot CCR a decis si ca bugetarii (profesorii, de pilda) pot primi salariul in numerar, si asta sa fie regula, nu exceptia, si fara invocarea asadar a vreunui motiv anume (constiinta, de pilda). Decizia nu este respectata, pe motiv de lipsa de personal etc.

    Reply
  10. Roxana Popescu

    Dolores, ți se pare că în decizia CCR se pune în discuție „menținerea acestei discipline în orarul copiilor”? În constituție există acest articol 32 (7): „În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat de lege”. Ce înțelegi tu din asta??? Și insiști și în post scriptum, comparând legile „big brother”, declarate neconstituționale cu studierea religiei în școală, care, așa cum ți-am explicat e garantată de Constituție. Într-adevăr e opțională, adică nu poți fi obligat să o studiezi, dacă nu vrei, dar dacă vrei, statul este obligat să îți asigure studierea ei. Vorbim despre aceeași Constituție??? Poate tu vorbești despre alta! Spune-ne și nouă, care?
    Și mai e o problemă. În virtutea cărei libertăți îți permiți să mă compari pe mine, părinte care alege la ce școală să-și înscrie copilul cu o broască țestoasă? ( „goana părinților după școlile bune care se petrece an de an, precum migrația broaștelor țestoase ca să-și depună ouăle în nisipul de pe plajă”) Dacă ai fi făcut-o o dată mi-aș fi spus că mi se pare, dar continui să jignești oamenii pe care nu-i înțelegi folosind cuvinte ca „preacuvioasa prostie” și „sublima indiferență”.
    Lăsând la o parte faptul că scrii articole despre subiecte pe care nu le stăpânești, nu intenționez să te lămuresc eu de ce e util studiul religiei, dar îți sugerez, amical, să încerci să nu mai jignești/discriminezi oameni prin intermediul articolelor scrise. Am observat că aveți pe site concursul „Scrisul combate discriminarea”. Tu ți-ai propus participarea la concursul opus? Și vrei să câștigi premiul întâi?
    Am fost dezamăgită că pe site-ul România curată se scriu articole de acest fel!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *