Lucian Davidescu

Cum să obții maximum de pe urma petrolului și gazelor dar să nu ajungi ca Venezuela

Dezolantă propunerea Ministerului de Finanțe, chiar și rapid retrasă, de a plafona prețul gazelor. Dacă era adevărată, ar fi pus la îndoială seriozitatea statului român: una este să îți pretinzi drepturile legitime la masa de negociere, altceva este să-i hărțuiești pe investitori în mod discreționar.

Regula de principiu este totuși simplă: după ce stabilești un preț, concesionarul existent e cazul totuși să aibă drept de preemțiune. Să-i faci vânt pe alte căi doar pentru ca să vină altcineva la același preț este cel puțin neseriozitate.

Noroc că a arătat de la început ca o petardă – nici măcar bursa n-a luat-o prea în serios, unde s-a întâmplat doar un frontrunning de câteva procente (vinzi sau cumperi „pe știre” doar pentru că te aștepți ca și alții să o facă).

Din punct de vedere cinic sau business sau realpolitik sau oricum vrem să-i spunem, anunțul a avut niște scopuri precise pe care și le-a atins: le-a demonstrat concesionarilor că e cazul să se mulțumească cu ce au obținut, le-a mutat atenția și le-a irosit din resursele de lobby și comunicare, a dezaliniat interesele unora care au constatat astfel că de data asta este totuși de preferat să fii de partea statului… și poate că or mai fi și altele.

Rămân însă trei concluzii importante:

1. Nu este în regulă să plafonezi prețul gazelor – dincolo de considerentele legate de piața liberă (yeah, right – în realitate prețul în toată Europa e dictat de Gazprom că în SUA e la o treime) sau de reglementările europene (în mod convenabil croite pentru țările fără gaz, și care în rest își urmăresc interesele proprii cât pot de bine). Este vorba de realitatea simplă că proprietarii resurselor suntem toți, în schimb proprietar de combinate chimice falimentare e doar unul! Și chiar și racordarea la gaze abia atinge o treime dintre gospodării. Este firesc deci, ca aceia care beneficiază, să plătească cel mai mare preț care se poate obține. Se va întoarce și în favoarea lor, dar doar proporțional.

Deja, România are un avantaj competitiv mare dat de proximitatea față de propriul gaz (costuri de transport mai mici), mai departe e nevoie și de muncă și inspirație – în a-l folosi eficient.

2. A devenit și mai clar că legea în forma în care a fost în cele din urmă adoptată rămâne, totuși, favorabilă investițiilor. Bonusurile pentru șefii locali vor fi mai mici sau deloc, însă acționarii au de scos în continuare un randament mulțumitor din Marea Neagră. Se putea și mai bine pentru România? Poate că da, însă înțelept ar fi totuși „să nu ne scumpim la tărâțe și să ne ieftinim la făină”. Potențialul pentru multe alte miliarde de euro vine în principal dacă avem voința politică să taxăm tot acum și petrolul!

3. Negocierile nu s-au încheiat. Oamenii care se ocupă cu asta știu să negocieze, să miroasă sânge, să blufeze și chiar să se ridice de la masă (sau măcar să se prefacă). O națiune cu politicieni cu sfinctere slabe înseamnă pentru ei pradă sigură.

Nu e cazul pentru nici măcar un pas înapoi! România trebuie să negocieze cu bună-credință, dar să fie gata în oricare moment pentru planul B, în caz că este presată. Altfel nu este negociere!

Foarte important de știut este un secret deschis: Big Oil (Exxon, Chevron, BP, Eni, Shell, Total) excelează nu în priceperea la a găsi și scoate petrol ci la forța financiară, la talentul de a negocia, de a vinde și de a face lobby. Le place și le convină să spună că ei sunt printre puținii care pot săpa atât de adânc, pentru cine îi crede. Realitatea? Există zeci de companii în lume care au tehnologia să exploreze și exploateze la adâncimile din Marea Neagră, majoritatea dispuse să lucreze pentru oricine e dispus să le plătească.

Un top al celor mai mari deținători de platforme tehnice – Schlumberger, Halliburton, Fluor, Baker Hughes, Transocean etc. – la acest link.

Și Exxon și Lukoil au apelat pentru explorări la operatorul Transocean. Deepwater Champion, platforma Transocean care a descoperit gaz pentru Exxon/OMV în perimetrul Neptun Deep, era apoi programată să meargă în partea rusească a Mării Negre, să caute de data asta pentru Exxon/Rosneft (Rosneft 2011, pag. 20) – apropo, din nou, de felul în care funcționează cu adevărat interesele rusești.

Prin urmare, tehnologia aparține operatorilor specializați și este disponibilă pentru cine este dispus să plătească. Costurile sunt mari, bani nu întotdeauna la îndemâna unui stat, dar numărul celor care sunt dispuși să-i investească este totuși destul de mare.

Chiar și la nivel de afaceri Big Oil au probleme, cu zecile de rechini mai mici și mai agili, care acum reușesc să își adjudece o halcă din exploatările offshore disproporționată față de mărimea lor. Iată doar trei exemple: Hunt Oil – care deja explorează împreună cu Petrom pe uscat, Anadarko – titulara descoperirilor de 1,5 trilioane de metri cubi din Mozambic și care și-a arătat deja interesul pentru Marea Neagră sau Noble Energy, care și-a adjudecat printre altele atât zăcâmintele Leviathan/Tamar din Israel cât și Aphrodite din Cipru.

Pe scurt, legea cererii și ofertei funcționează în favoarea deținătorilor de resurse. Când este vorba de companii dispuse să îl extragă, are balta pește! Așa că Exxon și ceilalți ar fi bine să plătească și să se apuce de treabă.

Dar ca să nu uităm de titlu – pentru că în fierbințeala evenimentelor au zburat și ceva comparații ușor melodramatice cu Venezuela – de altfel un exemplu studiat de intoxicație națională cu plumb de care nici noi nu suntem prea departe – până și acolo, după ce operațiunile i-au fost de-a dreptul naționalizate a doua oară (prima dată a fost în 1970 și tot n-au avut vreo jenă să încerce iar) Exxon a pierdut în cele din urmă în încercarea de a obține despăgubiri la arbitrajul internațional. Deci altă pistă moartă, sorry guys!


Toate articolele despre legea offshore:

  1. Sună-ți deputatul și întreabă-l dacă are de gând să renunțe la cele 10 miliarde de euro din Marea Neagră!
  2. Dragnea, să nu îndrăznești să dai gazele din Marea Neagră de pomană ca să scapi tu de pușcărie!
  3. Care este cantitatea de petrol și gaze de sub Marea Neagră?
  4. Rugăminte către mass-media: nu ratați subiectul gazelor din Marea Neagră!
  5. Cine și cum servește propagandei ruse în jaful gazelor de la Marea Neagră
  6. Prima victorie a cetățenilor în fața încercării de jaf al gazelor din Marea Neagră
  7. Unde este urgența în cedarea gazelor pe nimic?
  8. Poate fi gazul din Marea Neagră folosit „pentru economia României”?
  9. Ce înseamnă securitate energetică pentru națiunile cu minte în cap
  10. Statul român n-a calculat niciodată câți bani ar putea să ia din petrol și gaze. I-a lăsat pe experții petroliștilor să calculeze pentru el!
  11. Stimați deputați ai României, nu furați de la copii!
  12. Petiție și protest împotriva cedării gazelor pe mărunțiș
  13. Cine a scris ACEASTĂ sesizare la Curtea Constituțională?
  14. Ți-ai sunat deputatul și ai adus măcar un milion de euro la bugetul public – felicitări!
  15. Deci, cum a rămas cu gazele… Și de unde și-a luat Dragnea grilă?
  16. Căutați corupție și trădare? Luați la puricat jaful gazelor din Marea Neagră!
  17. Pleacă sau nu câinele de la măcelărie?
  18. Cum funcționează deductibilitatea în noua lege offshore
  19. Cine, cum și de ce a votat în Parlament pe legea offshore
  20. Domnule președinte Iohannis, când ne vorbiți și despre gazele din Marea Neagră?
  21. Consultanță gratis pentru concesionarii de la Marea Neagră: Luați ce vi s-a dat și spuneți „bogdaproste”
  22. Viorica Dăncilă – conflict de interese în scandalul gazelor. Soțul încasează 8.000 de euro pe lună de la Petrom
  23. Dragnea a rezolvat-o cu gazele, dar a uitat petrolul!
  24. Cum să obții maximum de pe urma petrolului și gazelor dar să nu ajungi ca Venezuela
  25. Știați că de la anul prețul căldurii se dublează? Iar noi construim conducte ca să vindem gazul prin vecini!
  26. OMV, probleme? Iată rezolvarea: Închideți rafinăria de la Viena și redeschideți la Pitești!
  27. Cum a ajuns toată (TOATĂ!) industria românească de petrol și gaze pe mâna rușilor
  28. Doamnă Firea, când le spuneți bucureștenilor că le-ați condamnat copiii să înghețe în case?
  29. Sunt șanse ca industria de îngrășăminte agricole să își revină? Poate da, poate nu – dar e o crimă să nu încercăm!
  30. Coridorul jafului: Conducta BRUA se poate face doar dacă Transgaz fură 17 mii de terenuri de la proprietari

Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Cum să obții maximum de pe urma petrolului și gazelor dar să nu ajungi ca Venezuela

  1. Robert

    Pana la urma Romania e cea mai putin dependenta energetic tara din regiune. S-au mai descoperit si gaze on-shore, Rusia a scazut pretul la gaze destul de mult, asa ca nu avem neaparata de gaze acum. Ar fi interesant de vazut o comparatie cu ce percepe Kazahstanul pentru Kashagan, unde conditiile sunt mai dificile desi e mai putin adanc. La cum cheltuie guvernul român, peste 10 miliarde $ inzestrarea armatei intr-un an, 0.5 miliarde Tarom, spitale regionale de 400 milioane de euro fiecare, autostrazi in PPP si altele, te baga la idei ca ar fi cu mult mai mult decat alea 100-200 miliarde de metri cubi. In plus ati vazut cum e bagata in seama Romania asa de vreo 2-3 ani de tot felul de sefi de state? De cate ori s-a vazut Johannis cu Trump? Primire la Casa Alba la cateva luni de la alegerea lui Trump. Pana si Dragnea s-a vazut cu Trump.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *