Cum refacem liberalismul

Cum construiești
capitalismul cu o structură socială moștenită din comunism (bașca mentalitățile?).
Asta e marea întrebare a tranziției. Reformele economice de sus în jos sînt
presupuse a revoluționa această structură, făcînd din vechii chiriași și
salariați ai statului proprietari și antreprenori. Această nouă bază socială
trebuie să asigure expansiunea economică a țării și totodată baza politică,
autonomă și critică, pentru un partid procapitalist. Nu ”clasa mijlocie” în
general e cea pe care se sprijină liberalismul, clasa mijlocie e un concept
între timp atotcuprinzător, încadrăm în ea pe oricine se definește ca atare, și
în societățile dezvoltate cifra a trecut de șaptezeci la sută, incluzînd slujbași
la stat, rentieri, pensionari, care se vor îndrepta și spre dreapta socială, și
spre stînga. Ci clasa antreprenorială. De existența acestei clase depinde
viitorul economic al României și al oricărei țări, pentru că aceasta e clasa
care crează slujbe și extinde economia. De circa cinsprezece ani, deși
marginal, pot spune că fac parte din această clasă deoarece chiar în anii cînd
lipsesc din țară generez cîteva locuri de muncă. Chiar în Germania, la vreo doi
ani după ce am venit am generat un număr semnificativ de slujbe, de contracte
noi pe bani cîștigați de mine. Dar eu sînt doar un academic, fără mare interes
în afaceri, deși competitiv în ceea ce face. Imaginați-vă un antreprenor
adevărat, acolo unde eu creez cinci slujbe el crează o sută. O mie. Asta, și nu
alta, e calea de a urca de la cei trei
milioane de salariați actuali din privat la o cifră care să fie cît de cît mai
aproape de demografia noastră, nu investițiile statului (am dovezi statistice
că dacă un guvern UE investește mai mult cu atît crește corupția, nu numărul de
slujbe) nici consumul stimulat de stat, deși soluțiile astea au figurat la loc
de cinste în programele partidelor noastre zise de dreapta (pentru cine s-a
ostenit să le citească). Chiar și fondurile europene sînt o mare ficțiune
pentru dezvoltare, nici o țară sau regiune din Europa nu a devenit mai
competitivă pe bază de fonduri europene, a căror absorbție depinde de controlul
corupției într-o proporție așa de mare că le putem considera din start întreite.
Nu: ci afacerile private, realizate cu investiții private, acelea sînt motorul
veritabil al dezvoltării.

E timpul să ne
întrebăm, după douăzeci de ani, dacă am reușit în crearea măcar incipientă a
unei asemenea clase. Am ratat congresul PNL, avînd un seminar de condus la
Oxford, unde am locuit într-o chilie fără televizor (dar cu ferestrele spre
capela medievală, unde exersa vecinul meu, celălalt visiting professor, organist). Dar dacă aveam televizor, vedeam
oare acolo, în spatele lui Crin Antonescu, pe cei zece-douăzeci de mari
antreprenori liberali, așa cum i-aș fi văzut la un congres interbelic pe
oamenii cu afaceri din petrol, construcții,
manufactură, bănci, care au creat și susținut PNL-ul istoric? Mă tem că nu.
Chiar dacă dl Fenechiu va fi achitat că a vîndut mai scump statului niște
transformatoare vechi luate tot de la stat, profilul omului de afaceri liberal
(și pedelist, și pesedist) este cel al afaceristului cu statul. E oare așa o
mare afacere să cumperi o rafinărie sau un club de fotbal pe credit de la stat și
să vinzi partea ei profitabilă, lăsînd statului datoriile? Nu: oricare dintre
noi dacă ar avea o relație la stat care să se uite în altă parte la momentul
potrivit ar putea realiza același lucru. E asta o afacere competitivă? Nici vorbă:
se va spulbera la primul vînt, nu va trece din tată în fiu și cînd subvențiile
indirecte de la stat vor dispărea o altă rafinărie pur privată o va scoate
sigur pe prima de pe piață. Nu e o întîmplare că oamenii de afaceri români, mai
ales cei pe care i-am văzut pe vremea lui Tăriceanu – că nu am legături cu
partidul liberal actual- nu știau, cu el în frunte, ce să mai inventeze ca să
mai amîne confruntarea cu piața europeană (și așa le-a venit ideea cu taxa de
primă înmatriculare, etc). Nu sînt competitivi pe această piață, și ei o știu.

Putem face o politică
de încurajat antreprenoriatul românesc odată ce am intrat în piața comună, și
deci am jurat să nu mai tratăm pe antreprenorii noștri altfel decît pe ceilalți
europeni (cu toate astea aud periodic discursuri halucinante despre eliminarea
fermierilor europeni, și altele)? Au vreo șansă antreprenorii români în fața
unor giganți europeni cu prețuri fără competiție, ca Megaimage, Danone,
Carrefour? Răspunsul nu e așa simplu. Ungaria a fost cea mai deschisă multinaționalelor,
și a ajuns o țară de salariați, nu de antreprenori. Asta ajută pe unguri să cîștige
binișor, dar nu aș defini economia lor ca evoluînd la parametrii de
creativitate și performanță la care te-ai fi așteptat văzînd cîte investiții
străine au curs în Ungaria. Bine, nu se compară cu noi, care aveam la un moment
dat doar sweat shopuri de textile, dar nu au avut o politică și se vede. Grecia
e celălalt exemplu negativ. Au avut o clasă antreprenorială pentru care nu au
făcut nimic, decît scutiri de taxe și alte privilegii. Urmarea, după ani de creștere
teoretică în Grecia e o economie care nu are ce arăta, informală sau
expatriată. Privind la asemenea exemple îți spui că o asemenea politică ar fi
bună, dacă ar fi strict una bazată pe creșterea competitivității, și nu pe
privilegiu.

Primul lucru pe care
îl putem face pentru clasa noastră antreprenorială trebuie să îl facem de fapt
pentru toți investitorii, și anume debirocratizarea țării. Am mai scris asta,
ar trebui numit un viceprimministru, ca în Georgia, cu sarcina de a ridica
România în clasamentele Ease of doing
Business, Ease to export, Fiscal transparency
, timp petrecut ca să-ți plătești
taxele, și așa mai departe, și nu sînt convinsă că miniștrii liberali asta știu
și fac (eu nu i-a auzit, dar mi-o fi scăpat). Desigur, de asta vor profita și
firmele străine, dar proporțional ajutorul va fi mai mare pentru cele mici și mijlocii, care sînt mai ales românești. Nu mă aștept să se bată cineva cu
Danone și Mega, dar în sectorul mijlociu și mic firmele autohtone au mult mai
multe avantaje naturale. Și aici e al
doilea punct unde statul iarăși le poate ajuta, de exemplu creînd infrastructura pentru pregătire de personal,
cercetare și inovație de care să beneficieze firmele astea. La ora asta nu facem
nimic, deși pe asta sînt bani europeni
. Nu scutiri fiscale le trebuie – de
abia ne luptăm să universalizăm plata TVA – ci acces la ceea ce le poate face cu adevărat mai competitive.

Dar unde sînt
antreprenorii curați din Top 300 aliniați să ceară așa ceva, în spatele cărui
partid românesc? Îi avem pe Dedeman și Dedeman, mi se spune, adevărați
antreprenori privați, nu le-am auzit vocea adesea să ceară o guvernare mai
bună, au fost la congresul PNL? S-au gîndit vreodată că vor avea un partid ca
lumea la guvernare doar cînd ei și alții ca ei vor crea unul? Nu îi cunosc, îi
iau doar de exemplu, și nu e ușor de găsit un exemplu, de antreprenoriat
adevărat, fără afaceri cu statul, de succes economic real, să vinzi ceva pentru
care e cerere. Cîtă vreme acești oameni sînt izolați, și nu pun presiune pe
partidul care ar trebui să fie al antreprenorilor, nu al afaceriștilor cu
statul (la asta toate partidele sunt bune), e ca și cum nu ar exista.

A doua categorie care constituie baza activistică a partidelor de dreapta
actuală, pe lîngă afaceristul care aspiră la relații cu statul este omul cu
profesie intelectuală care vrea mai multe avantaje tot de la stat, deși se
afirmă de dreapta. Acest grup are potențial antreprenorial zero, după părerea
mea, fiind personificat de oameni ca Dan
Pavel, care au avut nevoie de Becali ca să supraviețuiască, sau de
academicianul Giurescu, care pare întreținut de fundația Voiculescu. Sînt
contrariul autonomiei pe care ar trebui să o găsești la intelectuali, deși e o
greșeală să crezi că intelectualul nu poate fi antreprenor – dovadă
intelectualii din zona de IT.

Partidul Național Liberal nu are nevoie să se mai spargă sau rupă în nu știu
cate bucățele pentru a se disocia de Crin Antonescu, cum recomandă Radu Portocală,
că la baza sa socială actuală fiecare bucățică ar reface istoria întregului.
Are nevoie ca alt fel de oameni, antreprenori și intelectuali competitivi, să
intre masiv în el și să-l transforme. Dl. Johannis e mai mult o achiziție de
imagine – bună, dar nu suficientă. E o ocazie istorică pentru liberali să caute
fondul, nu forma de aici încolo. Dacă dl. Antonescu înțelege asta, va folosi
acest mandat reîntărit pentru a dezvolta baza socială care a făcut măreția
acestui partid în trecut, asta e calea de a reface liberalismul,
nu distrugerea PDL. De aceea se ocupă PDL singur, din păcate.


Recomandări

13 thoughts on “Cum refacem liberalismul

  1. Deceneu

    A reforma PNL-ul centralizat al lui Antonescu, este ca si cum ai reforma comunismul lui Ceausescu cu activisti ca Iiescu.
    Solutia este sa apara alte partide care sa functioneze dupa metode democrate si sa elimine din viata politica partidele nedemocrate.

    Reply
  2. DAVID

    CAPITALISMUL SUEDEZ poate fi un exemplu de urmat pt orice stat fost comunist. Pentru aceasta trebuie bine inteles de ce este nevoie ca in Guvernare sa se recurga la respectarea si implementarea EXIGENTEI, MORALITATI, COMPETENTEI, INTEGRITATII, LOIALITATII, DEMNITATII, TOLERANTEI, BUNEI CREDINTE, ECHITATII, etc….

    Reply
  3. Marian Statache

    Intr-o tara CLIENTELARA de la mic la mare si invers, unde partidele sunt cladite pe clientelism, cam greu. Cateva intrebari: ce realizari profesionale/antreprenoriale au fruntasii coalitiei care guverneaza si ma refer la Crin Antonescu, Valeriu Zgonea, Victor Ponta – nada, nimic, zero, nu mai vorbesc despre stiinta manageriala, de a conduce. Ce ne putem astepta de la oamenii acestia care si meseria de politician au invatat-o din mers? Ma intreb!

    Reply
  4. Laura

    Raspunsul e mai complicat, cred eu. Romania a practicat o politica economica foarte protectionista in perioada ante/interbelica, ceea ce a ajutat si asta un pic la creerea unei clase antreprenoriale. Acum Romania e in UE, intr-o piata unica economic vorbind. Daca ne uitam la alte piete comune (US, Canada, Australia, India, cam toate federatiile mari + pietele comune more or less din Africa si America Latina), clasa antreprenoriala nu e deloc distribuita uniform teritorial, e clusterizata. Ai clasa entreprenoriala in Boston, nu prea ai in Alabama. Si in cazul Romaniei, eu vad mai realizabil rezultatul unguresc (dominat de salariati).

    Reply
  5. DanBruma

    Sa refacem liberalismul? Inseamna ca a fost distrus de cineva sau de ceva. Aaaaa, va referiti probabil la sutele de mii de microfirme pe care le-a distrus Boc cu Basescu prin forfetar. Greu acum sa-i mai faci pe oameni sa aiba curajul de a intreprinde dupa ce le-ai distrus firma de la poarta. La noi in Ro de aici inainte si pentru o lunga perioada singura politica posibila este socialodemocratia. De fapt asta este si intuitia lui Antonescu de aceea merge la maxim pe socialoliberalism. Cat despre PDL, este clar ca nu partidul care a distrus antreprenoriatul in Ro este si cel care il va reface, este absurd.

    Reply
  6. Cornel

    Daca tot ati pomenit ca exemplu de Dedeman, va pot spune ca fratii Pavel sunt extrem de interesati de schimbarea legislatiei si crearea unor politici economice care sa incurajeze antreprenoriatul roman. Lucreaza impreuna cu AOAR (Asociatia Oamenilor de Afaceri), adica cu acei antreprenori care nu s-au “manjit”, dar din pacate solutiile extrem de bune oferite de specialisti nu sunt luate in considerare de politicienii Romanii din ultimii 20 de ani.
    In consecinta, fie asteptam aparitia unor partide noi (au si aparut cateva) fie mai avem nevoie de un mecanism care sa ajute antreprenorii seriosi sa fie implicati in procesele legislative si de guvernare.

    Reply
  7. Citizen

    Refacerea o sa vine cu partide noi nu cu ce avem. Sa-si faca antreprenorii care nu au afaceri cu statul un partid nou.

    Reply
  8. Andrei

    PNL de la noi a tradat liberalismul pentru arivism de nici mai mult nici mai putin decat acum 15 ani. Si, desi in interior pe atunci, nu stiu cat de liberali erau cu adevarat, avand in vedere adevarul venit la suprafata intre timp, despre multe din personalitatile sale. Doar cu o impozitare de 16% nu te poti numi partid liberal. Si nici asta nu le apartine. Daca vrem unul trebuie creat. Dar neoliberalismul a mers bine in cei 11 ani cand doamna de fier a reformat Anglia. In timp a dus la falimentul Europei si nu va putea duce decat la faliment. Anglia are un PIB/ cap de locuitor mai mare decat Franta, Germania, dar conditiile de viata sunt mai proaste pentru omul comun decat in Italia, cu un PIB procapite mai mic (dar cu productie mult mai mare), a doua tara ca polarizare sociala in Europa. Un sfert din italieni au crezut in aceste zile in democratia directa si antipolitica. Spaniolii sunt pe aceasi unda cu indignatii, si americanii cu miscarea Ocupati Wall Street. Noi? Nu cred ca actualii politicieni mai pot spune ceva, modelele nu sunt cele ale muncii pentru succes. Modelele ar fi mai degraba in nordul Europei, nu sunt liberale si presupun multa cinste. Suntem pregatiti ca persoane si ca popor pentru aceasta cinste?

    Reply
  9. costin

    Scrieti bine si convingator, ceea ce acopera ca faceti numeroase erori factuale, mari, nu mici. Carrefour, Mega si restul sunt retailisti, ce se vinde inauntru este in mare parte productie de firme medii romanesti. Deci e doar o diviziune a muncii, dar ultimii nu-s angajatii primilor. Cele cateva multinationale prezente in Ro au o concurenta domestica emergenta: nu doar in productie, dar si in sectoare grele si pretentioase ca energie (se stiu), bancar (transilvania), etc.
    In plus, ani intregi ati spus ca antreprenoriatul romanesc a fost politic, societate clientelara – acuma v-ati indragostit brusc de industriasii interbelici pe subventii si contracte publice fara licitatie, pe vremea cand nu aveam UE sa masoare ajutorul de stat? Multi nici nu erau cu PNL, liberalii controlau mai curand sistemul bancar, destul de clientelist.
    Pe scurt, nice story, nothing to do with reality.

    Reply
  10. Andreea

    D-na Mungiu, recunosc ca analiza, desi nu dusa pana la capat, este foarte buna, utila si binevenita.
    Problema sustinerii intreprinzatorilor este insa mult mai complexa. intrebati-va va rog, care din guvernele din 89 incoace a inteles si aplicat faptul ca ministerele au ca sarcina stabilirea strategiei pentru sectorul de care se ocupa dar NU DOAR PENTRU INTREPRINDERILE DE STAT ci si PENTRU CELE PRIVATE. Ce masuri pentru stimularea sectoriala a privatilor au fost luate pana acum? Pana cand onorabili nostri “esperti”de la stat nu vor intelege ca ei trebuie sa se ocupe si de dezvoltarea sectorului privat din domeniul de care raspund capitalul romanesc risca sa dispara.
    In alta ordine de idei transparenta fiscala este esentiala. De ce oare vorbim de economie gri sau neagra dar NIMENI nu ia in discutie o AMNISTIE fiscala, asa cum s-a intamplat si prin alte parti, ca sa scoatem acesti bani la lumina. Si de ce stimabilii din finante sunt calare pe firmele mici si mijlocii si nu exista IMM controlat care sa nu dea barem 1000 de lei amenda? Pentru ca pe ei nu_i intereseaza de fapt ce se intampla cu firmele ci le considera doar vaci bune de muls ca sa-si faca norma. Cum sa faci business si sa fii competitiv cand fiscul este o organizatie pur mafiota. (vezi cazul Blejnar)
    Iar fondurile europene sunt alta prostie de data asta marca Bruxelles. Cica program pentru cresterea competitivitatii dar, fondurile sunt majoritar pentru intreprinderile de stat. Uneori ma intreb daca nu cumva UE e mai comunista decat comunismul. Toate normele sunt atat de birocratice incat bat birocratia nostra damboviteana. Mai adaugam si forfetarul BOC readus in prim plan de guvernul Ponta si avem o imagine destul de clara.
    Avem nevoie de schimbarea completa a celor din Ministerul de finante si ANAF cu oameni care gandesc pro-business nu pro jaf sau pro-salarii si o sa avem si venituri mai mari la buget si sector antreprenorial prosper. Si eu cred ca nu e nevoie de prea multe facilitati fiscale, dar un sistem fiscal gandit pro-business este absolut vital. Cu asta ar trebui sa se ocupe liberalii, mai ales PNL. PDL a avut ocazia si a ratat-o spectaculos. In rest, felicitari pentru articol.

    Reply
  11. Kim-Ir-Sek

    S-a ratat marea ocazie de a avea in Romania un capitalism cu capital romanesc. Daca se aplica varianta Cojocaru de privatizare, am fi avut o numeroasa clasa de antreprenori si actionari autohtoni. Dece n-a fost agreata varianta Cojocaru nici de drepta nici de stanga ? Raspusul este simplu.Partidele politice au dorit sa dispuna de avutia nationala in mod discretionar prin intermediul statului. S-a ajuns ca statul roman sa exproprieze natiunea romana. Idealul politico-economic al politicienilor romani pare sa fie: ROMANIA TARA EMINAMENTE PROLETARA , dar de dreapta.

    Reply
  12. dorin valeriu

    Chiar pui semnul egalitatii intre liberalism si PNL ? Daca urmaresti istoria acestui partid vezi ca e doar o “potrivire de nume”, nu cred ca la sfarsitul sec XIX cand s-a format acest partid dictrina economica – politica a partidului era cristalizata. Chiar crezi ca I.C.Bratianu sau Dimitrie Sturza, primii doi presedinti ai partidulul, au fost liberali in sensul pe care-l dam noi azi acestui cuvant ?

    Reply
  13. tudorp is

    Nu ca zic, dar vreau sa spun:

    Corecta si logica analiza.

    Sintetizez: Nu se poate spune despre LIBERALI, prosti dar multi!
    Din pacate numai prostii (stiriacii) se aud/vad vorbind pe antene si irealitati.
    zi buna

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *