Cum se împacă lupta împotriva corupției cu ambițiile de creștere economică – modelul Taiwanez.

Scurtă istorie a unui proces lung și plin de surprize de toate felurile.

În vreme ce România este una dintre doar două țări UE care se pot lăuda că și-au trimis la pușcărie un fost prim-ministru pentru corupție, Taiwan este una dintre puținele țări din lume care a legat un fost președinte. Chen Shui-bian a fost închis în 2009 pentru spălare de bani, chiar la sfârșitul celor două mandate începute din anul 2000. Spre deosebire de China, care își împușcă corupții în ceafă, Taiwanul se oprește la închisoare pe viață. Ulterior, sentința lui Chen Shui-bian a fost redusă la 20 de ani iar în 2015 a fost eliberat din motive medicale.

În urmă cu zece ani, protestatarii cereau în stradă demiterea și arestarea lui Chen Shui-bien, în cadrul unei mișcări pe care au intitulat-o: “Un miliond e voci împotriva corupției”

Omul a ajuns la pușcărie iar lucrurile s-au îmbunătățit – însă nu chiar pe toate planurile. Pe măsură ce corupția politică a scăzut, cea judiciară luat-o în sus.

Taiwan este o țară destul de atipică – a parcurs drumul de la o economie agrară la una avansată în doar câteva decenii iar pe cel de la legea marțială la o democrație pe deplin funcțională din 1987 încoace. Aproape nimeni nu recunoaște țara în relațiile internaționale.

O primă serie de politici anti-corupție, în anii ’70, a băgat spaima în politicieni până la punctul în care le era frică să fie măcar văzuți prin localurile unde ar fi putut apărea vreun corupător. Apoi lucrurile s-au întors la business as usual.

Printre cercetătorii fenomenului corupției există două școli de gândire. Unii spun că în cazurile particulare ale Japoniei, Coreei de Sud sau Taiwanului este efectiv sfidată regula conform căreia corupția ar fi corelată cu ritmurile scăzute de creștere economică. Alții (Jeffrey Sachs) sunt de părere că totuși în aceste țări intensitatea corupției ar fi mult mai mică decât în alte locuri și că ăsta ar fi motivul pentru care creșterea economică galopantă a fost totuși posibilă.

Consensul celor două abordări rezultă într-o viziune destul de cinică: ăsta-i modelul asiatic de dezvoltare – unul în care corupția politică este acomodată de ambițiile de creștere economică și chiar contribuie la ele iar politicienii sunt folosiți ca tampon pentru a lua pulsul societății: “Politicians reigned but technocrats ruled”. Și mai specific de atât, cleptocrația și favorurile au permis dreptei – în ciuda resentimentului popular – să își cumpere accesul la putere de unde să își poată răsplăti sponsorii cu favoruri “pro-business”.

Însă, odată cu democratizarea țării și cu creșterea nivelului de prosperitate (un PIB triplu față de România la o populație nu cu mult mai mare), această stare de fapt a devenit din ce în ce mai puțin acceptabilă. Taiwan a început să adopte politici anti-corupție aliniate standardelor vestice. Chiar și așa, pentru o perioadă percepția corupției a continuat să crească. Și s-a întâmplat un fenomen interesant – pe măsură ce politicienii furau tot mai puțin – de frică sau pentru că au dispărut oportunitățile – mita s-a mutat în justiție. Aici, procentul celor care spun că a trebuit să dea mită pentru a-și obține “dreptatea” a crescut în ultimii ani de la 8 la 32%.

Ce s-a schimbat în bine între timp sunt așteptările – până la punctul în care taiwanezii se clasează în partea de sus a topului mondial al exigenței și participării. În continuare, 54% din taiwanezi spun că guvernul se descurcă rău în lupta anti-corupție, un procent dintre cele mai mari în rândul țărilor dezvoltate. Însă atunci când sunt întrebați dacă ei înnșiși pot face ceva, procentul este de 79% – depășit cu puțin doar de cel al australienilor cu 80%.

Abia în 2011, Taiwan a înființat o agenție anticorupție, echivalentul DNA-ului din România. Agenția a fost creată cu resurse multe și ambiții mici, ca pentru o boală care nu s-a găsit leacul dar cu care poți îmbătrâni pe picioare – după cum a explicat unul dintre inițiatorii legii de înființare: Nu ne propunem să eradicăm corupția ci să scărpinăm mâncărimea.


Citește și:
Cum au rezolvat în Taiwan problema evaziunii fiscale
Cum au rezolvat în Taiwan problema reciclării deșeurilor
Cum au rezolvat în Taiwan problema risipei de hrană


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *