Mihai Goțiu

Cum am ajuns actor intr-un film premiat la Cannes. Pe bune. ”EXCLUSIV”: secretele peliculei ”Comoara”, pe care nici măcar Porumboiu nu le știe

Când Mihai Chirilov mi-a zis, vineri, la deschiderea TIFF, c-am ajuns actor în Comoara lui Cornel Porumboiu, am luat-o ca pe o glumă pe care n-am înțeles-o. Dar Chiri nu avea snoave în program, m-am convins aseară: chiar apar în filmul lui Porumboiu – dar așa, ca orice special guest, preț de câteva secunde și fără vreo replică, suficient însă pentru a mă obliga să scriu despre Comoara la persoana întâi, cu subiectivismul implicit subînțeles. Că, până la urmă, nu-i la îndemâna oricui să joace într-un film premiat la Cannes. Gluma nu se încheie însă aici. Mai spre dimineață, căutând articole și interviuri despre geneza filmului, am aflat că are ca punct de pornire un caz real – niște oameni care chiar au plecat cu detectorul de metale spre Islaz (Islazul ăla cu proclamația de la 1848) să caute comoara străbunicilor. Iar Porumboiu a vrut să facă, inițial, un documentar despre asta. Prietenii și cei care au citit Afacerea Roșia Montană știu că în gimnaziu programasem o expediție în satul din Apuseni (unde avea bunici un coleg de clasă) să căutăm prin minele de acolo… vestita comoară a lui Decebal. Iar mai târziu, prin 2002, când am ajuns pentru prima dată la Roșia Montană, gândul îmi era să scriu o carte cu acțiune polițistă care se învârtea în jurul morții misterioase a unui holoangăn (căutător de aur) din sat. Și s-a încheiat taman pe dos: Porumboiu a vrut să facă un documentar și a ieșit, până la urmă, o ficțiune; eu am început să scriu un roman și a ieșit, după 11 ani, o documentare non-fiction.  Ca jocul să fie complet, autorul scriitor (adică eu) ajunge actor (”interpretându-și” propriul rol, real) în ficțiunea autorului scenarist și regizor. Povestea e cu atât mai anecdotică, cu cât am convingerea că Porumboiu habar nu avea de detaliile scrierii Afacerii Roșia Montana și a modului în care ficțiunea a devenit realitate.

comoara ernoCu scuzele de rigoare pentru introducerea asta lungă, dar la Comoara merită să mergeți doar dacă aveți un simț ludic ridicat (și vă place ca măcar din când în când să vă jucați). Nota bene: prima vizionare de la Cluj a filmului a continuat în același registru – fiind proiectat în amfiteatrul natural Arkhai Sculpture Park de la Vlaha (pe la 20 de km de Cluj), amenajat de Erno Ciupe Bartha (foto, în dreapta), un artist căruia la rândul lui îi place să se joace la nebunie (ăsta e unul dintre marile secrete ale TIFF-ului – evenimentele unice, care adaugă plus-valoare proiecției în sine și asta e, ești norocos dacă le prinzi pe viu, că de repetat nu se repetă; o altă continuare a poveștii din film fiind mobilizarea cu toba și megafonul în căruță pe ulițele din Vlaha și din satele din preajmă, pentru a chema oamenii la eveniment în condițiile în care ultima caravană cinematografică ajunsă pe aici a fost taman pe la 1968).

Și iarăși am deviat de la Comoara, dar e inevitabil câtă vreme acțiunea filmului e o farsă, fără mari mize moralizatoare specifice producțiilor generației în care e încadrat, dar care, în cele din urmă, oferă o rețetă de supraviețuire în fața farselor cotidiene mai mici sau mai mari la care suntem părtași fiecare. Câți dintre voi n-ați cerut împrumut sau nu vi s-au cerut împrumut bani în perioada crizei pentru a acoperi ratele? Câți n-ați apelat la soluția ”specialistului” second-hand, că ăla real e prea scump? Câți n-ați avut un șef în fața căruia ați fost nevoit să inventați ”adevăruri” pentru că adevărul real e prea neverosimil și-i ”insultă inteligența”? Câți nu aveți job-uri care nu vă motivează decât prin prisma salariului fix? Câți n-ați căutat soluții miraculoase pentru a vă schimba viața? Câți n-ați vrut să fiți măcar pentru o zi Robin Hood, să luați de la bogați (chiar și acceptând plata unui comision de 7% – o altă farsă genială) și să împărțiți la săraci? Peste toate aceste situații și farse cotidiene, Porumboiu trece cu detașare și cu zâmbetul pe buze (asta e rețeta de supraviețuire despre care ziceam că o propune, intenționat sau nu, filmul), iar în unele cazuri, râzând cu gura până la urechi – secvența repetitivă cu detectorul de metale e pentru istoria cinematografiei cel puțin autohtone. Chiar și contextul în care regizorul alege să plaseze acțiunea – protestele pentru Roșia Montană din toamna lui 2013 – pornește de la o farsă. Că ce altceva e proiectul minier de la Roșia Montană, decât o uriașă farsă, o ficțiune în care s-au pompat și cheltuit sute de milioane de dolari pentru a pune mâna pe o… comoară? Iar ăsta e un alt detaliu, un secret pe care nu știu dacă Porumboiu îl știe (sau măcar îl intuiește): că cei care s-au opus acestei farse monumentale (așa-zis-ul proiect minier) au făcut-o, la rândul lor, cu zâmbetul pe buze, că de s-ar fi încrâncenat zi de zi la fiecare atac și mizerie la care au fost expuși în aproape un deceniu și jumătate de rezistență ar fi umplut acum sanatoriile patriei (am înregistrat de mai multe ori poveștile lui Eugen David despre Șâncă (de la ”și încă”, rostit pe nas), personaj semi-legendar din Roșia Montană, din perioada campaniei comuniste de alfabetizare – într-o zi o să le dau mai departe, alături de alte povești mai puțin serioase din lupta pentru Roșia Montană).

Habar nu am dacă filmul Comoara va fi sau nu un succes ”de casă” – piața românească e cât se poate de imprevizibilă –, dar ar merita. Vizionarea de la Cluj (mai exact de la Vlaha) e o premisă bună – organizatorii aveau ca target vreo 200 de spectatori și înțeleg că s-au trezit cu aproape 700, însă în domeniu Clujul e reper doar pentru Cluj. Cu siguranță însă merită să vă faceți vreme să vedeți filmul. Nu pentru cine știe ce adevăruri existențiale revelatoare, ci pentru detașarea de ele, măcar pentru câteva ore, cu zâmbetul pe buze. E terapie!

***

Actor și spectator, la Vlaha/ foto: Chris Nemeș (pagina de Facebook a TIFF 2015)

comoara 1

comoara 3 comoara 2

 


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *