Cui îi e frică de biologie?

Relațiile sexuale ale anticilor, de orice natură ar fi fost ele, nu erau umbrite de nicio formă de păcat sau vinovăţie. Nici grecii, nici romanii n-au făcut niciodată distincţie între homosexualitate şi heterosexualitate.

Ei opuneau falusul (fascinus) tuturor orificiilor (spintrias). Castitatea (castitas) romană nu avea deloc sensul de virtute, fericire, neprihănire care a provenit din ea. În condiţiile în care “mater certissima, pater sempre incertus”, castitatea era un contract matrimonial prin care se asigura integritatea şi puritatea castei. Familia se asigura că mama poartă embrionul provenit din sămânţa virilă a soţului legitim. Spaima însoţea doar infertilitatea soţiei și impotenţa soţului. Păcatul și vinovăţia relaţiilor sexuale au fost codificate mult mai târziu, în Evul Mediu creștin.
În 1486, când Europa era în plină Renaştere, debilul papă Inocenţiu al VIII-lea a emis bula “Summa desiderantes”, care condamna dorinţa și seducţia sexuală și acuza vrăjitoarele de producerea impotenţei și a infertilităţii. Odată cu modernitatea, datorită mișcării de emancipare a femeilor, concepţiile se schimbă radical. Spaima de infertilitate a fost înlocuită cu spaima de sarcina nedorită. O sarcină inoportună putea distruge cariera profesională a unei femei sau o putea condamna la sărăcie, dacă era necăsătorită.

Am ţinut să amintesc aceste fapte istorice pentru că principalul argument al homosexualilor în promovarea drepturilor lor este că ei ar fi predestinaţi genetic. Ori în realitate nu este de loc aşa. Orientarea sexuală nu este o chestiune tranşabilă în alb şi negru, ci este un continuum cu diverse nuanţe de gri în care atât genele cât şi mediul determină opţiunea finală a individului. Din păcate mişcarea de afirmare a drepturilor homosexualilor nu face referire la datele ştiinţei ci la „sexualitate ca stil de viaţă” care justifică orice stil de viaţă aşa cum ”valoarea” justifică orice opinie. Şi deoarece stilurilor de viaţă le sunt acordate drepturi , apărarea lor şi deci a homosexualităţii este o cauză morală. Sexul nu mai este o activitate privată ci o cauză ce trebuie apărată politic de atacurile conservatorilor militanţi. Opinia publică poate fi câştigată mai uşor dacă i se induce credinţa că te naşti homosexual la fel cum te naşti alb sau negru şi că nu ai nici o opţiune şi deci nici o responsabilitate. Din păcate pentru militanţii ambelor tabere lucrurile sunt mai complicate, iar homosexualii, măcar unii dintre ei, chiar au o opţiune.

Până în urmă cu o generaţie prejudecăţile împotriva homosexualităţii erau prezente până şi în rândul psihiatrilor care o considerau o tulburare psihologică asemănătoare unei boli. În ediţia din 1968 a „Manualului pentru diagnosticul şi statistica tulburărilor mentale” (DSM), homosexualitatea apărea în secţiunea privind deviaţiile sexuale ca exemplu de aberaţie în care interesul sexual „este direcţionat în primul rând către obiecte altele decât persoanele de sex opus”. Sătui să fie priviţi ca nişte nebuni sau rebuturi ale naturii, homosexualii s-au revoltat după un raid al poliţiei New-Yorkeze la barul Stonewall Inn din Greenwich Village, unul din locurile lor de întâlnire. Timp de 5 zile homosexuali şi militanţi pentru tot felul de cauze s-au adunat în acel loc şi au protestat împotriva discriminării. Aceste proteste au dus la o mai largă acceptare culturală a homosexualitaăţii în societatea americană.

Drept urmare în 1973 Comitetul de nomenclatură al asociaţiei psihiatrice americane (APA) la propunerea lui Robert L. Spitzer de la Universitatea Columbia a recomandat ca termenul „homosexualitate” să dispară din următoarea ediţie a DSM. Ceea ce s-a şi întâmplat. Cu toate acestea consultarea prin vot a membrilor APA a arătat că 37% dintre psihiatrii practicieni s-au opus schimbării şi i-au acuzat pe membrii Comitetului că ”au sacrificat principiile ştiinţifice în slujba drepturilor civile” adică au cedat la presiunea militanţilor. Modelul psihopatologic prevalent la acea dată era că în perioada copilăriei apare o perturbare a legăturii care se dezvoltă normal între tată şi fiu. Fie tatăl este absent cea mai mare parte a timpului, fie mama este dominatoare şi supraocrotitoare. Aceasta presupune că se poate pune la punct o terapie reparatorie. În ciuda unor dovezi anecdotice nu există dovezi ştiinţifice pentru susţinerea acestei teorii. Desigur unii homosexuali au relaţii proaste cu taţii lor, dar nu acestea i-au făcut să devină homosexuali ci mai degrabă taţii lor i-au respins pentru că i-au simţit efeminaţi. Deşi cabinetele psihiatrilor şi ale psihologilor sunt încă asaltate de bărbaţi deprimaţi, anxioşi sau nefericiţi din cauza tendinţelor homosexuale, se pare că terapiile reparatorii au o eficienţă slabă şi doar ocazională după cum au demonstrat Ariel Shidlo şi Michael Schroder în 2002 , e drept însă că pe un lot mic de pacienţi.

În anul 2003 a apărut un studiu important în „Archives of Sexual Behavior” condus de acelaşi Spitzer din Comitetul de nomenclatură din 1973. El a chestionat 200 de bărbaţi şi femei care se considerau homosexuali dar care au trăit ca heterosexuali cel puţin 5 ani. Mulţi dintre ei urmaseră diverse terapii de reorientare. În afară de a afla dacă aceste terapii sunt eficiente, Spitzer a vrut să mai afle şi cât de radical îşi pot ei modifica orientarea sexuală. Surpriza a fost că majoritatea subiecţilor trăiseră mai mult de 10 ani ca heterosexuali şi în plus li se scimbaseră atracţia sexuală, fanteziile erotice şi dorinţa în concordanţă cu heterosexualitatea. Schimbările erau clare la ambele sexe. Din erou al stângii contestatare Spitzer a devenit erou al dreptei conservatoare!

Pentru că răspunsul psihiatriei nu a fost tranşant, toată lumea şi-a întors faţa spre genetică. S-au pus două întrebări:

1) Genele joacă vreun rol în orientarea sexuală ?
2) Dacă da, creează ele două tipuri distincte de orientare homo şi heterosexuală sau un continuum al acestor orientări?

Deşi nu există rezultate clare cum vrea lumea, studiile pe gemeni crescuţi împreună şi gemeni crescuţi separat arată că, în ceea ce îi priveşte pe bărbaţi, cu cât au mai multe gene comune cu o rudă homosexuală cu atât este mai probabil să ajungă homosexuali. Uneori, ca în cazul culorii ochilor, genele creează caracteristici distincte. Dar acesta este mai degrabă excepţia. Pentru majoritatea caracteristicilor fizice precum înălţimea sau mărimea craniului regula este continuitatea. În timp ce majoritatea crede că homo şi hetero sunt caracteristici distincte, dovezile sunt împotrivă. Acest fapt are implicaţii importante în înţelegerea controverselor ce înconjoară homosexualitatea.

Încă din 1940 când biologul Alfred Kinsey şi-a publicat rapotul privind practicile sexuale în America, era clar că oamenii „nu reprezintă două populaţii distincte, heterosexuali şi homosexuali…Lumea vie este un continuum în fiecare şi în toate aspectele sale”. Declaraţia recentă de poziţie a Academiei Americane de Pediatrie menţionează clar că „orientarea sexuală se situează de-a lungul unui continuum”. Deci atracţia sexuală nu este o chestiune de alb sau negru, iar etichete precum „homo” sau „hetero” nu pot ilustra complexitatea situaţiei. Este evident că din motive biologic-evoluţioniste majoritatea preferă parteneri de sex opus pentru că astfel se nasc copii şi omenirea propăşeşte. Totuşi între 3 şi 7 % din populaţie sunt atraşi exclusiv de membrii de acelaşi sex, iar mulţi alţii se află pe la mijloc între cele două orientări extreme. Dacă moştenirea genetică te plasează la capătul hetero al continuumului orientării sexuale este evident că nu vei deveni niciodată homo. Dacă genele te plasează la capătul homo al aceleaşi scale este evident că nu vei deveni niciodată hetero. Dar dacă te afli undeva între cele două extreme este evident că mediul va avea o influenţă majoră mai ales în tinereţe. Şi deoarece societatea favorizează relaţia hetero este clar că majoritatea cazurilor vor fi împinse spre heterosexualitate.

Situaţia este similară cu cea a dreptacilor şi stângacilor. Studiile arată că genele joacă un rol minor în determinarea mâinii ce va fi folosită preponderent. Heritabilitatea – proporţia în care o trăsătură este determinată de gene – este de 0,32 pentru folosirea mâinii faţă de 0,84 pentru înălţime şi 0,95 pentru perimetrul cranian. Şi atunci de ce 90 % din populaţie este dreptace? Datorită presiunii culturale în acest sens. Influenţe mai directe sau mai subtile îi fac pe copii să lucreze mai mult cu mâna dreaptă, iar flexibilitatea pe care o au în mica copilărie se pierde cu vârsta. Şi deşi la maturitate îşi pot folosi mâna stângă, faptul că sunt dreptaci este atât de bine întipărit încât li se pare foarte dificil sau chiar imposibil să devină stângaci. Studii făcute în Anglia şi Statele Unite sugerează că heritabilitatea homosexualităţii se situează între 0,25 şi 0,50 pentru bărbaţi şi ceva mai scăzut pentru femei. În acest caz se ridică o întrebare interesantă: dacă copii ar fi crescuţi într-o societate perfect neutră în privinţa orientării sexuale ce orientare sexuală vor manifesta la maturitate? Probabil că nu vor fi jumătate homosexuali, dar în orice caz vor fi mai mulţi decât cei ce se recunosc azi.

În final ce poate să le răspundă știința biologică militanţilor duri ai celor două tabere hetero şi homo? Un lucru foarte simplu: dacă sunteţi dreptaci încercaţi să scrieţi şi să mâncaţi cu mâna stângă timp de o săptămână (sau invers). Pe urmă mai vorbim!


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

11 thoughts on “Cui îi e frică de biologie?

  1. Dumitru

    Eu as recomanda tuturor urmarirea unui serial facut de televiziunea norvegiana (care nu poate fi banuita de vreo agenta anti-drepturile minoritatilor). Serialul se cheama „Hjernevask”, si este o succesiune de interviuri cu cercetatori, fiecare aducand argumente in legatura cu cele 2 teorii pe care le comparati aici (nature vs nurture). O descriere e aici https://en.wikipedia.org/wiki/Hjernevask iar episoadele sunt pe Youtube https://www.youtube.com/watch?v=cVaTc15plVs .

    Reply
  2. Protonic

    Parerea mea este ca trebuie sa aiba toate drepturile pe care si ceilalti cetateni le au mai putin cel de a infia copii, care ar putea fi influentati in alegerea sexualitatii lor.

    Reply
  3. POENARU BRINDUSA-KATALIN

    Interesant articol si recomandabil mai ales pentru cei care cunosc prea putin despre diversitatea sexuala si de gen. Cunoasterea este fundamentala in eliminarea temerilor nejustificate si a prejudecatilor. Deasemenea, eliminarea presiunilor bazate pe prejudecati favorizeaza cunoasterea. Problema in discutie este a umanitatii, a omului ca specie si nu o problema aunui grup izolat. Sub indelungata presiune a societatii curbate de religie dar nu numai, am ajuns in secolul XXI destul de ignoranti in ceea ce priveste propria noastra identitate si sexualitate.
    Ca om nascut si educat in secolul trecut , am avut sansa de a nu fi presata religios dar nici nu am gasit surse de informare pentru unele din intrebarile care m-au framantat .Cand dupa 1989 am avut sansa de a-l urmari pe regretatul academician Constantin Maximilian vorbind despre bazele genetice ale homosexualitatii, am avut confirmarea a ceea ce mi se parea a fi normal dintotdeauna. Imi dau seama mai bine acum cat de dificila poate fi pozitia unei persoane tinere inca din copilarie cand nu are cum sa inteleaga propriile sentimente si trairi si nici nu are ajutorul/suportul pe care si-l doreste. Este nedrept. Este o grava eroare si neglijenta a societatii pe care nu si-o mai poate permite in zilele noastre. Nu exista nicio scuza in acest sens.
    Subscriu la opinia ca sexualitatea este un aspect fluid, fara demarcatii drastice si parerea mea personala este ca bisexualitatea este mai degraba caracteristica , decat stricta heterosexualitate. Dar ca sa aflam, trebuie sa ne putem asuma liber identitatea si sentimemtele, pentru a putea impartasi experienta proprie si a oferi stiintei o imagine cat mai completa asupra complexitatii fiintei umane.
    Pentru cei dornici sa afle mai mult prin lectura, eu recomand cu incredere pagini ca „Sex and Human Evolution” sau ” Science of Myth and Religion” . Multumesc autorului acestui articol pentru deschidere si informare. Este un pas important si necesar pentru construirea unei societati moderne si echitabile in Romania.

    Reply
  4. G.

    Până la 1486, creștinismul s-a impus ca negare a corpului și (homo)sexualității odată cu Sf. Pavel, cu Sf. Augustin și mulți-mulți alți „debili” !

    Și dacă cunoașteți cazuri în care știința a modificat părerile militanților „duri”, anunțați-le. Ar fi cool să meargă pupătorii de icoane la biserică și să găsească pe ușă un anunț ca ăsta: ÎNCHIS PENTRU RENOVARE IDEOLOGICĂ, CA URMARE A UNUI ARTICOL APĂRUT IERI ÎN SCIENCE. MARȘUL ÎMPOTRIVA HOMOSEXUALILOR SE ANULEAZĂ. CU SCUZE PENTRU 1600 ANI DE PERSECUȚII.

    E OK că cineva are curajul să pună pe tapet acest subiect. Felicitări!

    Reply
  5. Spânu

    Daca asa zisa corectitudine politica ne-ar lasa ceva libertate de exprimare, as intreba pe cei care trec homosexualitatea in randul normalitatii, precum culoarea diferita a ochilor, cum se explica raritatea ei extrema in lumea animala? Am zis raritate, nu absenta, dar totusi nu se poate nega ca e o realitate: cainii de acelasi sex se mai ‘calaresc’, dar nu pt a ajunge la penetrare, ci mai mult pt ierarhie.
    De femele nu mai vorbim, homosexualitatea deplina in sensul mimarii actului sexual nici nu e posibila.
    Asta am castigat prin mai multa minte cu care ne laudam?

    Mentionati, pe buna dreptate, ca e posibil sa fim preponderent heterosexuali mai ales datorita influentei societale, ca asa se cuvine, ca familia inseamna sa faci copii, etc. Profan, va intreb ca specialist: oare cresterea frecventei homosexualitatii, dincolo de genetica, de „asa sunt eu”, nu se datoreaza si faptului ca am cam ajuns (cel putin tarile „civilizate”) in extrema cealalta- din rusine sau chiar infractiune, homosexualitatea devine o mandrie, o moda, un prilej de celebra discriminare pozitiva?

    Revolutia sexuala a fost o necesitate, dar nu cumva exageram, dand in promiscuitate? Educat poate comunist, pudibond, am fost socat in America sa vad ca femeile sunt ahtiate dupa sex la fel ca barbatii (ceea ce e normal) si o arata chiar mai tare decat ei (ceea ce nu mai e feminin, daca nu normal). Am vazut talk showuri in care femei mature, familiste, recomandau congenerelor ca in geanta, alaturi de farduri, rujuri, etc, neaparat sa aiba si pachetul de condomuri, ca „nu se stie”… Sigur, suntem pt egalitate, libertate, dar cred ca putini barbati (si femei deopotriva) ar privi cu indulgenta ca partenerul lor a ‘ars-o’ azi la birou, pt ca s-a ivit ocazia, dar e doar un act fizic, ce, te-ai suparat?
    Azi proslavim homosexualitatea, maine vom considera la fel de firesc incestul, mai ales ca asta se practica frecvent si in lumea animala. Poimaine sexul in grup, ca la fel e si la vaci, sau maimute.
    Am facut analogiile din cauza titlului. Nu mi-e frica de biologie, ci de simpla perversitate din plictis.
    Incercati un raspuns?

    Reply
  6. Costel

    Un articol care incepe cu minciuni. Homosexualitatea a fost incriminata cu mii de ani inainte (Sodoma si Gomora). Sfantul Pavel o incrimineaza explicit in scrisorile sale. Marile religii o condamna unanim.
    Societatea nu poate fi si nici nu trebuie sa fie „perfect neutra din punct de vedere al orientarii sexuale”, deoarece intervine interesul societatii. Daca cineva e dreptaci sau stangaci nu afecteaza viitorul societatii, deci comparatia e tendentioasa.

    Reply
    • Mhai

      Religia? Crede si nu cerceta? Dar cu logica cum stam?
      Nu-i condamn pentru ceea ce gandesc, cum nu pot condamna pe cineva ca prefera vinul berii. Dar nu-i accept pentru modul lor de manifestare!

      Reply
  7. Dan Peretianu

    In Revista „Psihiatru.ro” am scris cu 1 an in urma un articol de tip review despre etiologia „hormonala” a homosexualitatii. (Pereţianu D. Consensul celor 6 sexe. De la biochimie la comportament. Psihiatru.ro (Buc.), 2015, 11, 40 (1): 15-35.) Inainte de a merge mai departe cu comentariile va recomand sa il cititi. Nu am intrat in aspectele de ordin comportamental social sau de cit de „corecti politic” trebuie sa fim fata de homosexuali sau lesbiene. Esenta articolului este ca in materie de formare a sexualitatii lucrurile sint chiar in alb si negru, si nu cum sugereaza prientenul meu Cristi Oana, care citeaza studii de psihiatrie si psihologie. In lunile 2-3 intr-uterin se defineste sexul fizic. In luna a 4-5 intrauterin are loc formarea sexului neurocomportamental care defineste inca inainte de nastere sexul comportamantal al copilului. Observatia ca la unele persoane sexul comportamental nu este corespunzator celui fizic, este o observatie de tip medical, care arata ca problematica este medicala. Fie ca este generata din lipsa de testosteron intrauterin la baietii homosexuali pasivi, de cauza inca necunoscuta, presupusa genetic, de hiperproductia de androgeni ca in CAH la fetite, fie ca este evidentiabila prin RMN functional la nivelul unor nuclei hipotalamici sau cerebrali. toate aceste conditii sint descrise in medicina ca fiind legate de o anume patologie. Iar aici ajungem la o disputa filozofica. Ce inseamna a fi bolnav ? De exemplu, cind esti diabetic?: cind ai glicemia peste 100, peste 120 sau peste 125 ? Sau, cind este tuberculos: cind ai bacilul Koch in piele sau in plamini sau nu il ai deloc ? Pentru a solutiona aceasta intrebare filozofica, medicina a adoptat o conventie: atunci cind lucrurile pot fi cuantificate, daca un criteriu depaseste media plus/minus doua deviatii standard, atunci este anormal. Cum aflam ca un criteriu non-masurabil, precum comportamentul este patologic (anormal) ? Va las pe dvs. sa comentati….

    Reply
  8. Monica

    Ce prostie! Adica aruncam 2000 de ani de evolutie la cos si redevenim animale primitive. Banuiesc ca acum 2000 de ani nu vroiau totusi sa nenoroceasca si copilasii si sa faca pe mamicile.

    Reply
  9. Dan

    Eu propun ca marele luptător al purității căsniciilor de pe meleagurile mioritice, pe numele lui Patriarhul Daniel, sa ia pe toti homosexualii si sa-i bage in marea Catedrala a mântuirii poponarilor, si sa le recite din Psalmi pana le vine mintea la cap.
    Problema este ca Catedrala va deveni foarte rapid neîncăpătoare… O solutie ar fi sa-i bagr înăuntru pe heterosexuali…

    Reply
  10. dr. alexa

    Se vorbeste si iar se vorbeste despre homosexualita dar nu cu subiect si predicat

    Homosexualiatatea a existat si va exista
    Ce nu a existat este CASATORIA homo si adoptarea de copii
    problema copiiilor adoptati de homo pare ca nu intereseaza pe nimeni
    Islamul are clare linie in societate chiar daca multi adepti a lui Mahomed sint homo
    Pe ce baza si studii se accepta adoptatrea copiilor ? S-a demostrat ca dezvoltarea copiilor in familii de homo este o dezvoltare psihica normala ?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *