Mihai Goțiu

Cu cine votez. Și de ce

Au trecut două luni de când îmi exprimam speranța că Monica Macovei și Klaus Iohannis, fără a fi candidați ideali, vor putea avea o contribuție importantă pentru a promova un alt gen de dezbatere electorală în cursa pentru Cotroceni. Acum, când au rămas mai puțin de 24 de ore până la deschiderea secțiilor de votare, sunt nevoit să recunosc că am fost prea optimist. Dezbaterea a fost cam aproape deloc, acoperită de vacarmul dosarelor DNA (altfel, justificat), dar și a implicării serviciilor secrete (sper că această problemă să nu fie îngropată după alegeri, pentru că e o dezbatere care trebuie dusă până la capăt). Din păcate, niciunul dintre cei doi nu a reușit să spargă coalizarea (doar aparent) împotriva firii a susținătorilor mediatici ai candidaților Ponta și Udrea, care controlează cea mai mare parte a presei autohtone. Iohannis a fost mai mereu în defensivă, nereușind să iasă din capcana provocărilor (casele și procesul de la ICCJ), iar Macovei și-a consumat o mare parte din ofensivă într-o direcție greșită (sunt suficienți oameni OK și dintre cei care nu votează Macovei).

Cu toate acestea, mâine voi vota. Nu insist asupra motivelor pentru care, niciun moment nu am putut lua în calcul variantele Ponta, Udrea, Tăriceanu ori Meleșcanu. Mă voi opri asupra a ceea ce, până la urmă, trecând peste gălăgia mediatică au reușit, totuși, să transmită Monica Macovei și Klaus Iohannis. Aflați pe același culoar ideologic, de dreapta, între cei doi există însă niște diferențe care sunt mai mult decât ”de nuanță”.

Sub aspectul orientării externe a României, ambii au o opțiune clară către Vest și către parteneriatul strategic cu SUA. Dar Uniunea Europeană și SUA nu pot fi luate la pachet. Fără a fi perfect, modelul european vestic este un model mult mai social decât cel american. Fie că vorbim de sistemul de sănătate, fie de cel de educație, fie de susținerea publică a culturii (peste 85% din sectorul cultural din Germania e sprijinit prin politici și finanțare publică, raportul fiind exact invers, în SUA, în care cultura se bazează pe mecenatul privat), fie de politici agricole (mult mai orientat spre metodele intensive în SUA și spre marile latifundii, spre comparație cu modelul european, mai atent la problemele de epuizare a terenurilor și drepturile micilor fermieri și țărani), fie de politici energetice, la pachet cu cele legate de industriile extractive (din nou, fără a fi perfect, și cu diferențe importante între statele UE, modelul european vestic este mult mai restrictiv spre comparație cu cel american). Din programele celor doi candidați și din intervențiile lor publice, Monica Macovei e mai apropiată modelului american, Klaus Iohannis, celui vest-european, și, în special, celui german. Opțiunea vest-europeană e cea pe care o prefer.

În privința politicilor de dezvoltare durabilă. Aici, eu includ atât problemele de mediu, cât și cele de dezvoltare bazată pe valorificarea potențialului cultural (în luna mai a acestui an, Consiliul Europei a declarat patrimoniul cultural ca fiind ”resursă strategică de dezvoltare durabilă a UE”). E un domeniu în care fiecare candidat are minusuri și plusuri. Niciunul dintre ei nu pare să înțeleagă pe deplin conceptul. Ambii se declară împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, ambii sunt mai degrabă favorabili cel puțin explorării gazelor de șist (deși, la nivel teoretic, explorarea și exploatarea sunt etape distincte, la nivel practic, și prin modul în care sunt redactate concesiunile de explorare, acestea vin la pachet și cu exploatarea). Poziționarea Monicăi Macovei pentru respectarea legilor în vigoare o avantajează pe subiectul Roșia Montană. Rămâne însă neclar în ce măsură un stat minimal, cum e cel propus de Monica Macovei (care presupune și o dereglementare accentuată, dar și, practica o arată, legi cu dedicație) va mai fi capabil să apere Roșia Montană și legile care încă reușesc să o protejeze. Ce te faci când principiul domniei legii ești nevoit să-l aplici în cazul unor legi cu dedicație? Klaus Iohannis are, la rândul lui, problema unor oameni de care e înconjurat (de la Atanasiu la primarii din Roșia Montană și Certeju de Sus). În favoarea lui punctează însă Sibiul, unde factorul cultural reprezintă o componentă a dezvoltării orașului. Acest precedent reprezintă o garanție că, atunci când îi sunt prezentate argumente, înțelege și susține o astfel de dezvoltare. În condițiile în care Iohannis va câștiga alegerile, rolul societății civile rămâne esențial în a-i explica (lui și echipei de consilieri pe care și-o va forma) mult mai bine domeniul. Nu va fi o luptă ușoară, dar, cu siguranță, anticipez că va fi una mai onestă decât cea purtată cu consilierii lui Victor Ponta, care azi spune una, iar mâine (dacă nu tot azi) face altceva.

În privința raporturilor cu societatea civilă, ar putea puncta și Monica Macovei, dar nu mi-e prea clar ce înțelege prin societate civilă în ansamblu. Pentru că alături de dânsa am văzut și oameni de bună credință (chiar dacă unii dintre ei împărtășesc alte valori cu cele la care eu subscriu), dar și personaje care încearcă să monopolizeze societatea civilă, care i-au atacat atât pe protestatarii din ianuarie 2012, cât și pe cei din Toamna Românească într-un mod suburban, de la calificativele de ”mahalale inepte” și ”ciumpalaci” la ”eco-teoriști”, ”hipsteri” și până la întocmirea unor liste cu ”trădători de țară”). E un melanj care nu-mi poate inspira încredere într-o eventuală negociere pe deplin onestă. Discursul ”Sunt OK, votez Macovei” are, cel puțin în cazul meu, un rol demobilizator. Pentru că nu am speranțe deșarte că voi trăi ziua în care va exista un candidat care să se suprapună 100% pe propriile-mi valori, dar am măcar pretenția de a avea candidați care să nu mă trimită în categoria oamenilor ”care nu sunt OK” doar pentru că avem opinii divergente pe diferite subiecte, teme, principii și valori asumate.  O țară are diferite categorii de cetățeni, iar un președinte va fi și președintele celor care ”nu sunt OK”. Discursul cultural excluziv a făcut destul rău României în ultimul deceniu, și nu am nici cea mai mică apetență pentru susținerea lui în continuare.

Jocul politic. În acest caz nu mă refer la calculul strategic conform căruia Iohannis are mai multe șanse să-l învingă pe Victor Ponta. Asta pentru că Victor Ponta nu reprezintă răul absolut. Răul îl reprezintă monopolizarea puterii. PSD domină la ora actuală decizia politică din România. O eventuală victorie a lui Ponta va adânci diferențele. Atât prin câștigarea unor noi prerogative (cele care decurg din funcția de președinte), cât și prin absorbția unor bucăți importante din opoziție (cu primarii și ceilalți aleși locali au reușit deja, vor urma și parlamentari dacă Ponta câștigă). Re-echilibrarea forțelor politice e necesară pentru a atenua tendințele autoritariste ale unei puteri de o singură culoare.

În fine, nu pot să neg că un factor important în alegerea finală e subiectiv, și ține de ardelenismul lui Klaus Iohannis. Să constați diferențele culturale dintre Transilvania și Banat, respectiv București, Muntenia, Moldova, Oltenia și Dobrogea nu e vreo lipsă de patriotism, ci o evaluare onestă a unei stări de fapt rezultată din destinul istoric diferit al provinciilor românești. Timp de aproape un secol, după Marea Unire, cultura organizațională autohtonă a fost dominată de modelul cu puternice influențe orientale. Avem acum șansa unui model mai occidental. E mai bun, mai performant, mai eficient cel din urmă? Nu pot băga mâna în foc pentru asta, dar sunt dispus să încerc. Dacă Klaus Iohannis nu va reuși să impună la nivel de mental colectiv un astfel de model, peste cinci ani vom fi în aceeași situație în care suntem acum. Nu pierdem nimic. Dar dacă reușește?

Din cele arătate mai sus, cred că rezultă destul de clar de ce mâine (duminică) voi vota cu Klaus Iohannis. Și o voi face și peste două săptămâni. Precizez că nu e o susținere necondiționată. Pe baza acesteia îmi rezerv dreptul de a fi unul dintre principalii lui critici (la modul cel mai onest) după ce va câștiga. Alături de alți critici onești care rămân OK, indiferent cu cine vor vota.

***

Citește și:

Alina Mungiu-Pippidi: Pe cine votez eu și în turul unu, și în turul doi


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

13 thoughts on “Cu cine votez. Și de ce

  1. Magda

    Klaus Iohannis nu poate fi optiunea mea din cateva motive: intrarea intr-un PNL care era parte integranta a USL, trimiterea unor purtatori de cuvant la unele dezbateri – politicieni cu vechime si cu atitudine usor grosolana pe care nu ii stiu cu vreo realizare deosebita, citirea unui discurs de pe un prompter (!?), vederea unor masini in cartierele sarace care sigur nu imparteau doar cate o agenda si cate un pix, masinaria politica aflata in spatele dumnealui care are puterea de a urca in autocare mii de oameni, politicieni care nu-s straini de caracatita ce a pus stapanire pe economia tarii. Scenariul frumos pentru mine cu dl K. Iohannis, ar fi fost inscrierea ca independent, l-as fi votat in defavoarea dnei Macovei.

    Reply
  2. Vasile Cojocaru

    Si eu voi vota Iohannis si majoritatea cunoscutilor mei. Cred ca trebuie incurajata participarea observatorilor din societatea civila la alegerile din turul II.

    Reply
  3. ioan

    De votat votati un omul cu un program declarat! Nu comentez alegerea dar as vrea sa indemn spre o analiza mai adanca pt luarea unei decizii. Adica vreau sa subliniez ca votand un om cu un program nu inseamna ca automat se va realiza programul declarat. Altfel ar fi curs numai lapte si miere de mult pe plaiurile mioritice…(Oricum cam toate programele sunt mai mult de guvernare …). Incerc sa votez nu doar un program minunat ci si omul despre care pot sa cred ca va realiza cat mai mult din partea care ma intereseaza… Chiar si un program mai modest (pt partea care ma intereseaza) cu mai multa garantie ca se va realiza poate fi mai util…

    Reply
    • indy

      Cam aceleași idei am vrut să le aștern și eu pe hârtie.
      Sunt surprins că domnul Goțiu alege să compare programele în loc să compare oamenii. Pe de-o parte domnul Iohannis care nu îi retrage sprijinul politic condamnatului Chiuariu, pe de altă parte doamna Macovei al cărei țel primordial este stopare corupției (cel mai mare flagel al acestei țări).

      Pe de altă parte, cam visător domnul Goțiu (pe care de altfel îl apreciez foarte mult) care se gândește la modul cum va fi finanțată cultura în momentul în care s-a trezit marele urs și se pare că va veni peste noi.

      Până la urmă România va avea președintele pe care îl merită…

      Reply
  4. nico

    As vrea sa cred ca, daca iese Johannis, va reusi sa fie un presedinte care asculta mai mult de propria constiinta decat de aparatul de partid rusinos pe care il are in spate. Mi-e un pic greu sa cred asta avand in vedere ca in aceasta campanie nu si-a facut loc de comunicare directa cu cetatenii (refuzand unele aparitii, dezbateri, solicitari din partea presei) si a fost un fel de Ponta in ceea ce priveste marketingul (mita electorala, finantare dubioasa, comunicare prin purtatori de cuvant, etc). Pe el l-as fi votat din prima daca as fi vazut ca vrea sa aduca schimbare inclusiv in modul de functionare a structurilor din care face parte.

    Asa ca o votez pe Macovei, care sper sa ajunga macar pe locul 3. Iar in turul doi sper ca cei doi (KI si MM) sa se alieze pentru a avea o Romanie condusa de Klaus presedinte si Macovei premier.

    Visez cai verzi pe pereti? :))

    Reply
  5. AlinaP

    Va multumesc mult pentru acest articol care analizeaza critic parte din programul celor doi candidati la presedentie. Ar fi trebuit ca in aceasta campanie electorala sa avem discutii de acest fel inainte de a ne forma parerea. Subiecte s-ar fi gasit nenumarate si in acest fel am fi putut acorda „puncte” unui candidat sau altul, dupa preferintele noastre.

    Regret ca din articolul dumneavoastra au fost emise subiecte critic de importante – statutul de drept si justitia, programul de dezvoltare economica a Romaniei, etc. Din punct de vedere al statului de drept si al justitiei, ma situez de partea doamnei Macovei care reprezinta pentru mine garantia statutului de drept si al justitiei. Fara aceasta garantie, Romania democratica nu poate supravietui. Desi Domnul Iohanis sustine ca va suporta statul de drept, personal nu-l cred ca e sincer – a votat impotriva lui.

    Parerea mea este ca „raul absolut” este reprezentat si de puterea absoluta a PSD si de persoana domnului Ponta, unul fara altul n-ar putea exista. In privinta asta, ma indoiesc ca domnul Iohanis ar avea taria de caracter sa rezolve aceasta putere absoluta, a fost un timp cand si-a dorit colaborarea cu ei dar a fost refuzat. In schimb, o vad pe doamna Macovei capabila de a o dizolva si inca in scurt timp.
    Deci, in privinta unor programe cheie pentru Romania, din partea mea, doamna Macovei are mai multe plusuri decat domnul Iohanis.

    Reply
  6. DIMITRI

    Chiar daca analiza d-lui Gotiu nu este exhaustiva, ea surprinde o mare parte din aspectele care ii diferentiaza pe cei doi candidati. Exista insa un lucru neevidentiat de nimeni: ca sa faci ceea ce promiti in campanie trebuie sa castigi. Puterea politica nu ti-o da nimeni de bunavoie, ea trebuie cucerita. Iar asta este foarte greu, daca nu imposibil, din postura de independent. Mai ales cand te confrunti cu imensul aparat de partid al PSD. Si eu sunt ingrijorat de pretentiile ulterioare unui castig venite din partea unor sustinatori. Dar am incredere ca Dl.Johannis va sti sa faca fata. Vorbind popular „trebuie sa te faci frate cu dracul ca sa treci puntea”! Cu tot respectul pentru Dna Macovei, strategia domniei sale nu a fost adaptata realitatii romanesti. Dar mai sunt si 2019 si 2024….

    Reply
  7. Dana

    Iohannis, altfel ne trezim cu totalitarismul psd-ului. Au parlament, guvern, daca au si presedinte ne intoarcem in 1990. Imi par ca vor doar sa-si scoata coruptii din inchisori si sa instaureze un nou soi de dictatura mascata, in UE, cu cultul personalitatii cu tot. Acest Ponta, pare sa le stie pe toate, le face toate, in schimb ce nevinovatii din umbra lui, viseaza sa sburde liberi, sa-si faca nesthigheriti de cap cu taxele noastre. Apoi mai e si mostra de deictatura care s-a vazut la diaspora. Nu e alta caale, decat Iohannis. Altfel, suntem cam pierduti. Iohannis a facut ceva in viata lui, nu doar vorbe. A reusit sa ridice un oras, demn de Europa, intr-o tara pe care domnii din spatele lui Ponta, o delapidau, practic.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *