Constantin-Alexandru Manda

Cronica unui dezastru anunțat: cum a lăsat România pe drum 2 din 3 copii

An de an, în perioada aceasta, vorbim de rezultatele de la Bacalaureat și ne mirăm de ce promovabilitatea este atât de scăzută. Dar, ne mințim singuri, fiindcă imaginea de ansamblu este mult mai cruntă. Și refuzăm să o vedem. Ministerul Educației se laudă cu o promovabilitate a generației actuale de 73,7%, zic ei cu 1% mai mare decât anul trecut. Însă lucrurile nu sunt atât de simple precum par. Dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine și să privim poza reală a învățământului românesc, trebuie să vedem și câți dintre cei care ar fi trebuit să susțină Bacalaureatul în acest an nu au mai ajuns până aici.

În vara lui 2015, 179.703 elevi au terminat clasa a VIII-a, însă în toamna aceluiași an doar 128.685 au început primul an de liceu. Dintr-un foc, peste 50.000 de copii au fost pierduți pe drum de statul român între gimnaziu și liceu. Și nu doar atât. Dintre cei care în septembrie 2015 erau clasa a IX-a, doar 116.316 au terminat anul acesta liceul și s-au înscris în sesiunea de examen vară 2019. Așadar, încă aprox. 12.000 de copii care au abandonat școala sau nu au promovat clasa a XII-a. 

În cifre reale, sub 1 din 2 elevi (47,7%) care acum patru ani terminau școala generală au reușit să obțină diploma de Bacalaureat. Dacă ne raportăm la întreaga cohortă (toți cei care ar fi trebuit să înceapă în 2007 clasa a I-a), aprox. 230.000 de copii, observăm că situația este mult mai gravă decât ceea ce se discută în spațiul public – promovabilitatea la examenul de Bacalaureat a actualei generații este de 37%. Ceea ce înseamnă că România a lăsat pe drum aproape 2 din 3 copii.

Și asta nu trebuie să ne mire. Suntem în prezența unui dezastru anunțat. Sau ce, aveați impresia că izolarea elevilor navetiști, care nu își permit să ajungă la școală, sau creșterea inechităților prin modul de finanțare a școlilor va avea un alt rezultat? Lăsăm pe drum cei mai mulți copii între a VIII-a și a IX-a, majoritatea celor care părăsesc atunci școala fiind cei din mediul rural, care nu au liceu în localitate și nu au posibilitatea financiară să își plătească transportul până la școală. Iar măsurile adoptate recent de Guvernul Dăncilă, care a desființat instituția care obligă consiliile județene să subvenționeze cu 50% transportul între localitățile unui județ pentru elevi, prevăd un viitor și mai sumbru.

Vom depăși această problemă abia atunci când vom înțelege că nu toți copiii sunt la fel. Și vom începe să îi tratăm drept indivizi, ci nu ca simple cifre în statistici. Pentru a asigura acces la o educație de calitate pentru toți copiii trebuie să acordăm finanțarea per elev în funcție de specificul de la firul ierbii și nevoile fiecăruia, nu ca în prezent, în mod grosier, printr-o simplă împărțire a bugetului la numărul de elevi. Este de datoria tuturor să ne luptăm pentru ca România să nu își mai lase copiii pe drum și să îi asigure fiecăruia șansa la educație de calitate – unicul instrument dacă vrem să progresăm ca țară.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Cronica unui dezastru anunțat: cum a lăsat România pe drum 2 din 3 copii

  1. emil

    Ar fi mare pacat ca acesti copii ai nimanui sa fie valorificati ca oameni de corvoada sau pentru piese de schimb.

    Reply
  2. Ionut Rotaru-Popa

    Între cei 50000 pe care i-ați semnalat ca dispăruți pe drumul trecerii de la clasa a VIII-a la liceu se pot număra și următorii: 1. elevi care optează pentru forma de învățământ profesional; 2. elevi care pleacă cu părinții sau la părinții lor în străinătate; 3. elevi care abandonează școala. Explicația pentru această stare de fapt este cumva un pic mai complexă decât cea pe care ați expus-o întrucât ea reflectă complexitatea problemelor cu care societatea se confruntă în ansamblul ei. Dar sunt de acord că statului român nu prea îi pasă. Cum a declarat la un moment dat prin înaltul său reprezentant că dacă, spre exemplu, medicii nu sunt mulțumiți de salarii, n-au decât să plece. În condițiile în care statul nu este și nici nu a fost dispus sau preocupat, să valorifice resursa umană formată de școală, oferindu-i sprijinul necesar integrării în societate conform pregătirii, specializării și capacităților intelectuale, tinerii au fost tot mai demotivați și predispuși părăsirii timpurii a școlii. În mare, același lucru se poate spune și despre cei care ajung în clasa a XII-a.

    Reply
  3. Fratzii Gracchi

    Surprinzator de inexact continutul titlului acestui articol ! Este adevarata influentza nefasta exercitata de lipsa unei sustineri (pomeni ?) baneasca mai substantiala din partea ststului adresata copiilor nevoiasi, dar de ce uitatzi contributia cu adevarat dezastruoasa a cadrelor didactice de stransura (insuficient calificate) la formarea precara si defectuoasa a chortelor de elevi, care nici ei nu se dau de ceasul mortzii de dragul invatzaturii de carte. Saraci au fost si parintzii si bunicii mei, in sensul ca familia nu avea resurse decat sa-i adaposteasca si hraneasca (nu si pentru plata taxelor scolare si a altor costuri implicate de participarea la procesul educativ), dar asta i-a facut pe cei care stiau ca „daca ai carte, ai parte” sa faca eforturile necesare obtinerii unor burse care sa le asigure terminarea scolii, adica a unor burse de subzistenta (care nu includeau si vacante platite, bilete de tren gratuite si alte alea… precum bani de mers la cluburi de dans). Elevii de astazi trebuie scutiti de astfel de eforturi ? Sigur ca „fara hotzie am putea ajunge mult mai departe” (slogan USR-PLUS), dar cine sa combata hotzia ? hotzii inshishi ?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *