Marius Ghincea

Despre criza locuințelor și chiriilor din Berlin

Berlinezii au ieșit în stradă pentru a cere exproprierea (cu justă despăgubire) a miilor de apartamente care au fost în proprietatea statului și au fost privatizate în ultimele două decenii. Românii, desigur, au sărit cu argumentul că „naționalizarea” va duce la distrugerea piețelor imobiliare. Asta fără a ști că Germania și alte state occidentale (și cu economie socială de piață) au o lungă istorie postbelică în care statul a fost (și este) proprietarul majorității blocurilor din marile orașe.

Problema din Berlin, din câte îmi dau seama, este că municipalitatea a privatizat condominiile deținute de stat către un număr redus de firme, care astfel au transformat piața imobiliară din Berlin, în contextul creșterii populației orașului, într-o piață oligopolistică. Și mai important, problema esențială este legată de conflictul ideologic privind rolul economic vs. rolul social al locuinței.

Dacă vedem locuința strict ca un bun economic, atunci aceasta nu este altceva decât un vehicul investițional prin care încercăm ori că stocăm valoare, ori să obținem rente. Iar capitalismul detestă, prin însăși natura lui, ideea de rentă neproductivă. De la Averea Națiunilor a lui A. Smith (1776), trecând prin Principiile Economiei Politice a lui J.S. Mill (1848) și până la Teoria Generală a lui J.M. Keynes (1936), gânditorii capitaliști detestă rentierii și îi califică drept căpușe care împiedică activitatea economică productivă. Smith susținea taxe imobiliare pentru marii deținători de pământuri, Mill susținea taxe confiscatorii pentru aceiași deținători de pământuri, iar Keynes propunea figurativ „eutanasiera rentierului” prin creșterea cantității de capital până în punctul în care eficiența sa marginală dispare. Deci exproprierea cu justă despăgubire a câtorva mii de imobile din Berlin nu este deloc departe de gândirea capitalistă clasică, mai ales dacă vorbim și de o piață oligopolistică care incapacitează funcționarea unei piețe imobiliare eficiente.

Dacă mai adăugăm la asta și importanța rolului social al locuinței, care poate depăși rolul strict economic, comodificator, al acesteia, atunci este evident că într-o societate care urmărește bunăstarea generală, oricum am vrea să o definim, nu poți să nu ai reglementări care să asigure un drept de locuire pentru toată lumea. Asta se poate realiza prin multe moduri, fie prin locuințe publice sau prin stimularea unei piețe imobiliare eficiente, dar rolul social trebuie să primeze. De aia state precum Olanda sau Marea Britanie, poate cele mai „capitaliste” din Europa, au legislații care limitează cu cât poate crește chiria în fiecare an și oferă drepturi extinse chiriașilor. Nu că România nu ar oferi și ea drepturi semnificative (chiar foarte largi) chiriașilor, dar la noi statul este atât de slab încât e ca și cum n-ar exista.

Deci protestele din Berlin se încadrează suficient de bine atât în gândirea liberală pro-piață cât și în cea socială, care tinde să excludă rolul pieței din aspectele fundamentale ale vieții (locuire, sănătate, educație).


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Despre criza locuințelor și chiriilor din Berlin

  1. Adrian

    Și la noi s-au privatizat spațiile comerciale de la parterele blocurilor, și n-au contribuit locatarii (sau măcar încercat) să-ncerce să le cumpere. Iar acum se vaită că n-au garaje/alimentare/etc.

    Reply
  2. Emancipatorul

    „gânditorii capitaliști detestă rentierii și îi califică drept căpușe care împiedică activitatea economică productivă”

    Poate o parte din „ganditorii capitalisti” detesta…., doar ca si mai mare parte a „ganditorilor capitalisti” (contemporani, bine vazuti, etc) spun contrariul, am multe exemple. Le puteti gasi la un click.

    Dupa cum va arata realitatea,
    „Olanda sau Marea Britanie, poate cele mai „capitaliste” din Europa, au legislații care limitează cu cât poate crește chiria în fiecare an și oferă drepturi extinse chiriașilor”
    Si Olanda si Marea Britanie se confrunta cu aceasi criza a locuintelor ca si Germania. Deci nu ne trimiteti aiurea sa vedem solutii in Olanda sau M. Britanie.

    Articolul Dvs doreste sa sustina ca exista posibiliatea de a corecta capitalismul. Imi pare rau, dar aceasta inseamna reactionar.

    Daca vrem sa contribuim cu ceva la rezolvarea crizei locuintelor, trebuie sa indepartam cauzele care au dus la aceasta criza. Adica sa facem imposibila aparitia oligopolului/monopolului, adica desfiintarea proprietatii private a capitalului.

    Reply

Lasă un răspuns la Adrian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *