Catalin Tolontan

Cristian Țopescu, decrețeii te salută!

România sportivă, la ceasul tristeții și al mândriei că a fost atentă și generoasă cu Cristian Țopescu până în ultima sa clipă

Cristian Țopescu  a avut cel mai numeros public posibil.

Copiii născuți la finalul anilor ’60 și începutul anilor ’70 au crescut cu vocea lui.

Și părinții și bunicii noștri l-au prins, dar noi i-am echivalat vocea cu sportul.

Noi, decrețeii, cea mai cuprinzătoare generație din istoria României, ne-am educat și transformat nu doar în clasele cu bănci înclinate, ci și pe stadioane și în fața competițiilor de la televizor.

Am trăit alături de Cristian Țopescu nopțile târzii  ale Olimpiadelor de la Montreal 1976, de la Moscova 1980 și de mai târziu, când transmisiile sportive erau singurii fotoni îngăduiți dincolo de miezul nopții, peste o țară în beznă.

Era mai mult decât sport.

Era o legătură cu lumea largă.

În toate camerele amurgite de lumina perlată a televizorului, comentariile lui Cristian Țopescu însoțeau sentimentul contactului cu planeta.

Noi, decrețeii, stăteam și căscam ochii.

Și, când televizorul făcea ”purici”, un concept greu de explicat astăzi, căci echivala cu finalul universului și cu decuplarea de la orice semn de viață, vocea lui Țopescu pocnea dintr-odată, dând semnalul că s-a restabilit transmisia!

Mircea Lucescu explică foarte bine acest gen de loialitate care începe când ești fraged și apoi durează o viață.

”Pentru că Steaua a avut performanțe exact când creșteau tinerii cei mai mulți, echipa va avea decenii de-acum masa de suporteri cea mai mare”, anticipa el, cu realism și cu regret, pe când antrena Rapidul.

Și așa a fost.

La fel s-a întâmplat și cu Țopescu.

Decrețeii au crescut cu el și i-au păstrat o netulburată loialitate.

Azi, 15 mai 2018, la dispariția lui Cristian Țopescu, România nu are de ce să se simtă nerecunoscătoare.

E unul dintre acele momente triste, dar demne, când putem să vărsăm o picătură de vin, senini și împăcați.

România l-a onorat și l-a sprijinit pe Patriarhul comentariului sportiv până în ultimele sale clipe.

Compatrioții,  decrețeii în primul rând, că ei au ajuns în multe companii în poziții de decizie, nu doar că i-au prelungit legenda meritată, dar l-au ținut pe Cristian Țopescu tot timpul între ei.

L-am apreciat concret, măsurabil, cu o constanță care l-a ajutat.

  • Acum 15 ani, Răzvan Cornețeanu, pe atunci șeful Ringier România, l-a numit director onorific al ProSport.
  • La rându-i, Eurosport i-a oferit postul de comentator, fără altă limitare decât propria dorință de a continua.
  • Televiziunea Română i-a păstrat și ea o recunoștință vizibilă, dedicându-i numeroase și elogioase emisiuni.

Președinția României, Guvernul, Comitetul Olimpic, FRF, Steaua, Asociația Presei Sportive și alte zeci de instituții l-au recompensat pe Cristian Țopescu.

Într-o industrie a media în infinită recesiune, el a fost privit cu afecțiune și prețuire, în primul rând de către colegi, căci de aici începe totul.

Am sacrificat multe, dar nu pe Cristian Țopescu.

Acum câteva zile, Mara Mareș, o tânără din PNL, partidul care altădată l-a pețit pe crainicul TV și l-a făcut deputat, declara că ”decrețeii nu vor reuși să facă mai mult și nu sunt funny”.

Oamenii s-au cam bășicat.

Dar de ce să nu acceptăm ce spune tânăra de 26 de ani?!

Onest vorbind, nu ne putem mândri cu felul în care arată societatea, la  temelia căreia noi, cei de ”40 plus” și ”50 plus”, ne-am turnat ideile și munca.

În privința înaintașilor însă, nu se poate spune că am fost ingrați.

Puteam reține din existența profesională a lui Cristian Țopescu faptul că n-a crescut echipe sau urmași în jurnalism.

Sau că vocea lui a fost, pe de o parte, versiunea umană a naționalismului declinat în sport de către un regim opresor, care a făcut din bucuria sportului pretextul de a uita nefericirea socială.

Fiecare dintre aceste lucruri este adevărat, face parte din viață și rămâne la locul lui.

În schimb, noi am ales să reținem faptul că am învățat de la Cristian Țopescu că sportul înseamnă performanță și fair-play.

În cazul lui Cristian Țopescu nu avem de ce să ne acuzăm ”că nu ne prețuim valorile decât când mor!”.

Pe el l-am iubit în fiecare moment și ne-am îngrijit să o știe.

Asta nu ne-a făcut funny.

Poate nici prea eficienți.

Care e Return on Investment când te gândești la ceilalți? 

Avem însă o consolare.

Încercând să înțelegi timpurile și să prețuiești binele din oameni, acesta nu e cel mai rău mod de a-ți accepta destinul, pentru care ai învățat să lupți de mic, ajutat de o voce din cutia cu purici.


TOLO.RO


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Cristian Țopescu, decrețeii te salută!

  1. empatic

    Daca respectivii vorbesc asfel despre ei insisi inseama ca au deviatzii sado-maso, ori CINEVA cauta sa induca unui segmet din cei aparuti sub Decret niste DEVIATII, lovind in imaginea lor de sine, e UNA; dar cand o tinara FULG de Nea, de 26 de ani, vorbeste despre decretei cu dispret, desconsiderare, insultand pe respectivii virtuali decretei intentionat cu scopul de a denigra e cu totul altceva. Respectiva fiind membra singurului partid NATIONAL condus de unul ORBAN care l-a propus si-l sustine pe iohannis ca presendinte al celui mai sarac si inapoiat stat din UE, ar putea fi numita Tranzitzica – caci daca n-ar fi iesit din cei aparuti sub semnul DECRETULUI abrogat pe 26 Decembrie 1989 inseamna ca NU doar ca nu-i romanca, ci a fost facut pe alte meleaguri -, fara vreun viitor prin Europa. Cat despre Prezentator – intradevar, o personalitate unica, un stil inconfundabil, acaparator, …un magician ca prezentator sportiv si un bun roman indiferent de conjuncturi si altele.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *