Vasile Ernu

Copii pentru export

Am fost astăzi invitat la un liceu privat, foarte scump. Să vorbesc despre sărăcie, marginali. O să-i păstrăm anonimatul.

După şcolile pe care le-am vizitat în rural şi orăşele mici săptămîna trecută ăsta pare SF. Foarte bine organizată şi dotată.

Copiii însă nu sînt foarte diferiţi. În rural par doar mai maturi cu cîţiva ani. Şi mai responsabili. De inteligenţi sunt toţi inteligenţi şi faini. În rest nimeni nu e vinovat unde s-a născut. Fireşte că şanse la performanţă mai multă va avea cel căruia i se alocă mai multe resurse şi timp pentru educaţie etc.

Însă educaţia nu este doar despre asta. E şi pregătirea pentru viaţă nu doar pentru piaţă.

Dar…

Apreciez mult că sunt profesori care înţeleg nevoia de a expune copiii din anumite pături sociale şi altui tip de discurs, de realităţi, de problematici decît cele în care trăiesc.

Am povestit cu ei. Şi cel mai tare se pare că i-a mirat că eu îmi duc copilul la şcoală cu transportul public. Doar 2 au zis că au fost cu transportul public cîndva: vorbeau ca despre muzeu. Ei se pare că şi în parc merg cu Uberul dar asta vine şi din faptul că ghetourile de lux nu au parcuri.

Am mai spus: în educaţie nu atît infrastructura şi bogăţia materială contează. Şi nici măcar reducerea educaţiei la acumulare de cunoştinţe. Sînt importante dar nu suficiente.

În educaţie contează enorm, enorm de mult oamenii lîngă care eşti şi diversitatea lor. La ce fel de oameni eşti expus.

Mă uitam la ei şi-mi dădeam seama că sînt „ghetoizaţi” şi cît de mult le lipsesc copiii din alte pături sociale, cu alte probleme şi alte experienţe. Să fie alături de ei, să fie împreună. O, cît i-ar ajuta să înţeleagă lumea în care trăiesc, să experimenteze lucruri şi practici la care nu sunt supuşi în mediul lor.

Eu asta numesc democratizarea şcolii, care e un proces opus celui de ghetoizare: cînd în clasă sunt copii din diverse pături sociale, cu diverse experienţe.

A pune împreună copiii doar pe criteriul banilor/preţului mi se pare un risc teribil.

Am mai dat acest exemplu nu foarte perfect dar bun pentru „fanaticii privatului” educativ: pînă şi regii îşi făceau clasele pentru copiii lor aducînd copii din diverse pături sociale. Ştiu ei ce ştiu.

Ah şi copiii din privat la noi sunt gîndîţi educaţional „direct pentru export”. Doar că viaţa are suprizele ei mereu.

Nu judec, încerc doar să înţeleg.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Copii pentru export

  1. JK

    Nu putem, domnule Ernu, nu putem. Suntem mult prea proști pentru astfel de lucruri. Avem academicieni proști, care ocolesc aceste aspecte. Avem universități conduse și împănate de proști care vor puncte, clasări, citări. Cu orice preț. Dna prof. Mungiu ne judecă după citări. Dl prof. David de la Cluj se uită la noi ca la niște vietăți într-un bocal de laborator. Etc. Suntem gradul nostru didactic și cartierul de lux ori căsoaia în care locuim, marca automobilului care ne scoate în lume. Și visăm salarii din 5 cifre. Tindem să devenim fiecare un număr. Cât mai mare, cât mai sus în clasament. Mai avem puțin și-o să cerem eutanasierea dacă nu ne atingem target-ul. Nu suntem ce suntem, ci suntem ce avem și ce rezultate avem. Dacă nu avem, nu suntem.
    Comparația cu regii e greșită: prinții trebuiau să-și cunoască viitorii supuși, pe când copiii castei conducătoare pot deveni impuri și dacă privesc către cei de neatins. Ne vom schimba abia după ce vom traversa acest deșert de prostie ce pare acum infinit.

    Reply
  2. ionas

    Astazi in mediul urban este o ghetoizare clara a scolilor in functie de potenta financiara a parintilor si de statutul social. Rar un copil de rom va fi in aceeasi clasa cu un copil de judecator, medic sau functionar public de rang chiar inferior.
    Lucrul asta nici nu este ascuns de autoritati si nici de catre dascali. Face parte din normalitate.
    Cind am facut eu gimnaziul ( clasele 1-8) era o foarte mare diversitate sociala in clasa. La liceu lucrurile s-au cernut oarecum: examen de admitere treapta 1, examen admitere treapta 2 – dar o diversitate sociala mai redusa . La fel si la facultate , examen de admitere( pe vremea comunismului) o diversitate normala.
    Tragedia este ca invatamintul in prezent este axat oarecum spre vanzarea de diplome si nu spre adaptare si aptitudini

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *