Congresul USR și clarificările sale – Mihai Goțiu: Am adus în Parlament petițiile și revendicările civice inclusiv mesajele din Piață

ARC : Au trecut aproape 6 luni de când ți-ai început mandatul de senator. Ce poate face un parlamentar al unui partid de opoziție, cum e USR ?

Mihai Goțiu : Depinde de fiecare parlamentar în parte, mai exact de profilul și de competențele lui. Eu, venind din zona presei și a activismului civic am adus și în Senat o parte din obiectivele societății civile, dar și o parte din metodele acesteia. Astfel, am prezentat public foarte multe informații legate de modul în care se desfășoară activitatea în Biroul Permanent și am primit un feedback extraordinar din partea cetățenilor. Chiar dacă votul final se dă în plen, acesta depinde foarte mult de ceea ce se întâmplă în comisiile de specialitate și în Biroul Permament. Relatările „de la fața locului”, toate șmecheriile făcute de Putere și, uneori, abuzurile de-a dreptul, au devenit publice, au creat iritare și, în cele din urmă, presiune civică de schimbare. Poate că unora li se pare puțin obținerea transparentizării a unei părți importante a activității BP, dar nu e deloc – pe de o parte, pentru că asta le ajută cetățenilor să înțeleagă procesul democratic, dar și modul în care se încearcă eludarea lui, iar pe de altă parte, se câștigă timp pentru a putea răspunde la diferite mizerii pe care Puterea încearcă să le pună în practică. Mai apoi, așa cum am și promis în campania electorală, am preluat diferite teme și obiective ale societății civile și le-am susținut în Parlament. Nu am reușit să obțin numirea celor doi reprezentanți ai societății civile în CSM, dar încăpățânarea cu care am arătat abuzul, l-a făcut pe Șerban Nicolae (principalul artizan al blocajului cu CSM și al altor jocuri din BP) să explodeze public, să-și dea arama pe față, iar când a a promovat grațierea corupților în Comisia juridică să se ajungă la un asemenea grad de iritare publică încât PSD să fie obligat să-l retragă pe scaunele mai din spate. Mai apoi, pe partea ”constructivă” cum ar veni, un senator, chiar și din Opoziție, poate să aducă ori să re-aducă pe agenda Parlamentului și pe agenda publică diferite teme.

ARC: Dă-ne câteva exemple.

MG: Chiar săptămâna aceasta am redeschis problema proiectului Legii anti-cianură, blocat de 10 ani la Camera Deputaților. Între timp, Parlamentul European a adoptat două rezoluții – una în mai 2010, a doua la sfârșitul lunii trecute –, cu o largă majoritate, prin care solicită Comisiei Europene adoptarea unei directive care să interzică utilizarea cianurilor în minerit. Mai multe țări au adoptat pachete legislative anti-cianură după proiectul românesc, dar acesta e, în continuare, blocat! În urma unei interpelări în plenul Senatului și cu sprijinul opiniei publice am reușit să determinăm o anchetă internă în cadrul MAI, legat de abuzurile unor polițiști, iar în această săptămână, am obținut înființarea unei sub-comisii de anchetă pentru cazul de la Certej, din județul Hunedoara, care e un fel de Roșia Montană 2. În fine, chiar dacă îndărătnicia ministrului Cercetării e pe măsura lipsei lui de viziune în domeniu, am contribuit la menținerea problemei pe agenda publică și, sper că d-nul ministru va înțelege până nu e prea târziu, că cercetarea nu merge pe prietenii, clientelism ori regionalisme. Așadar, sunt multe lucruri care se pot face și din Opoziție, cum spuneam, în funcție de profilul, competențele și determinarea fiecărui parlamentar.

ARC: La un moment dat, a fost lansată ideea  constituirii unui guvern din umbra  al USR. Crezi că e fezabil? Cum se poate guverna fie și din umbră când USR este atât de eterogen din punct de vedere al valorilor și ideologiilor membrilor?

MG: Da, sună foarte publicitar ideea unui Guvern din umbră, mai ales într-o campanie electorală internă a unui partid de Opoziție, dar nu e o idee rea și poate fi mai mult decât o trambulină electorală. Iar acest lucru pleacă și de la realitatea faptului că USR e foarte eterogen ideologic și a faptului că s-a născut accelerat. Acest lucru a făcut să nu avem un pachet de politici publice la purtător, fiind necesar ca acestea să fie dezbătute și negociate în cadrul partidului. Un Guvern din umbră ar putea accelera un astfel de proces de elaborare de politici publice și promovarea lor, astfel încât, atunci când ajungi la Putere să fie deja înțelese, acceptate în partid și în societate și, implicit, ușor și rapid de implementat. Mai mult, cu o promovare adecvată, odată acceptate și dorite la nivelul societății, asemenea politici publice ar putea ajunge să fie implementate chiar și fără să ajungi la Putere.

ARC: Cum anume?

MG: Exemplul cel mai la îndemână e cel al ecologiei. După o creștere spectaculoasă în anii 80-90, ecologiștii europeni au ajuns într-o fază de stagnare în jur de 10%. Cu toate acestea, ei au învins, politicile de mediu fiind acceptate, preluate și promovate de majoritatea celorlalte partide. Creștin-democrații germani n-au nicio problemă în a duce la îndeplinire planul de renunțare totală, până în 2050, la energia fosilă. În concluzie, un Guvern din umbră, care ar avea un dublu rol: atât publicitar (pe plan intern partidului, prin formarea și/sau atragerea de membri de valoare; pe plan extern partidului, mobil de promovare), cât și de elaborare de politici publice performante. De aici însă, rezultă și un risc major: dacă se va forma, un Guvern din umbră se va forma pe baza unor prietenii, afinități și, cel mai probabil, și a unor ideologii comune, ceea ce înseamnă că ar putea induce percepția unei ideologii dominante în partid sau chiar mai mult decât o percepție, ar impune o ideologie dominantă, ceea ce din punctul meu de vedere, ar fi perdant, ne-am pierde cea mai importantă armă a noastră la ora actuală – cea de UNIUNE. Nefiind implicat direct în această campanie electorală internă pentru Biroul Național – că am destule responsabilități la ora actuală – mi-am zis să candidez la o poziție din Comisia de Arbitraj, o Comisie de Arbitraj mai puternică însă și cu rol atât de mediator, cât și decizional îndeosebi în disputele care ar putea porni de la diferențe ideologice. Spre bucuria mea, pe de o parte, în cadrul întâlnirilor de pregătire a Congresului s-a acceptat această propunere de investire cu prerogative mai largi a CA, iar pe de altă parte, pentru CA și-au depus candidatura alți doi colegi din filiala județeană, de la Cluj, Radu Chirilă și Daniel Kloybert, ambii profesioniști în domeniile lor de activitate și care sunt complementari (Radu având pregătire juridică, iar Daniel o mai mare experiență de viață și de lucrat cu oamenii). În aceste condiții, speranțele mele că-mi voi vedea împlinit visul – să ies la pensie scriind cărți pentru copii, cronici de filme și de sport, nu din politică – au crescut. Asta nu înseamnă însă că am renunțat la implicare, că mai avem ceva de tras până vom putea spune că lucrurile în România sunt pe o traiectorie de normalitate, de democrație, predictibile și fără mari șanse de restaurație. Având timp să mă gândesc mai relaxat, fără presiunea unei candidaturi pe cap, la ce ar mai avea nevoie USR în acest moment mi-a venit ideea, mai în glumă, mai în serios, a formării unui guvern din umbra… guvernului din umbră.

ARC: Poți detalia un pic ideea aceasta, a guvernului din umbra guvernului din umbră?

MG: Totul pleacă de la un calcul simplu: între numărul celor care au votat în turul al II-lea al alegerilor prezidențiale din 2014 și cei care au votat la alegerile parlamentare din 2016 există o diferență de aproximativ 4,5 milioane de cetățeni. Sunt 4,5 milioane de oameni care, la un moment dat, au fost convinși să iasă la vot. O parte din grupurile care au început mobilizarea în diaspora le-am cunoscut în primăvara anului 2014 când, m-am întâlnit cu multe dintre el la Viena, Paris, Praga, Berlin, iar la Roșia Montană au venit din Munchen, Dresda, Bruxelles, Barcelona, Londra și alte orașe. După ce m-am întâlnit cu acești oameni am anticipat mobilizarea diasporei din toamnă – am scris și am vorbit despre asta din primăvara și până în ajunul alegerilor. Pe cei care au ieșit în stradă la Cluj am avut, de asemenea, ocazia să-i cunosc. De ce spun toate acestea? Pentru că structura oamenilor care s-au mobilizat în toamna lui 2014 este în mare parte la fel de eterogenă ca și structura USR. Nu a fost o mobilizare ”de dreapta”, cum am văzut că au interpretat unii analiști pornind de la profilul lui Klaus Iohannis, beneficiarul direct al mobilizării, ci o mobilizare de solidarizare împotriva unei nedreptăți și a unui abuz al Puterii care organiza alegerile. Revendicările din Declarația de la Cluj, citită și adoptată în Piața Unirii, sunt din domeniile social, ecologist, civic, politic, dar am observat că multă lume a ignorat această declarație, având pretenția că ”știu ei mai bine decât cei care au ieșit în stradă de ce au ieșit în stradă” (!!!). Bun, ce treabă are asta cu guvernul din umbra guvernului din urmă? Păi are. Dacă un grup ideologic va obține dominanța în USR după Congresul din aceste zile, eventualul guvern din umbră va avea tendința să capete respectiva coloratură ideologică. În aparență, n-ar fi nicio problemă din asta, guvernul din umbră reflectând baza partidului. Atenție însă, nu e obligatoriu ca baza partidului să fie și baza electoratului USR, și nu doar că nu e obligatoriu, dar am și argumente că nu este! Când ai avut o campanie non-ideologizată, cu o anumită direcție la nivel național, dar cu multe diferențe la nivel local, e greu de spus că principiile și valorile ideologice ale celor aproximativ 1.500 de membri actuali se suprapun cu exactitate pe principiile și valorile ideologice ale celor 600.000 de votanți și a celor 4,5 milioane de votanți lipsă în 2016, de care am amintit. Mai mult, există considerente de ordin material, dar și de mentalități pentru care afirm că baza partidului nu are suprapunere exactă cu cei care au votat. Pe de o parte, pentru a te înscrie în USR era (și încă este nevoie) de o anumită autonomie individuală – să ai o profesie, un loc de muncă, o afacere mai mică sau mai mare, care să-ți asigure resurse materiale și de timp pentru a te implica politic -, dar și de nervi puternici pentru a rezista atât atacurilor directe, cât și imaginii pe care politicienii o au în societate. Din aceste motive, atât pentru a răspunde încrederii celor care ne-au votat deja, dar și pentru a putea crește, iar cei aproximativ 4,5 milioane de votanți din turul al II-lea din 2014 sunt accesibili și sunt convins că așteaptă semnale mai clare din partea noastră, e necesar să menținem echilibrul (iar echilibrul nu înseamnă neapărat și egalitate) în USR între diferitele curente și ideologii. De-asta consider că dacă se va forma un guvern din umbră, va fi necesar și un guvern din umbra guvernului. Desigur, la nivel figurativ, informal, nu prin instituționalizare, care să tragă semnale de alarmă, să avertizeze și să aibă puterea informală de a pune frână atunci când apare riscul unei tendințe dominante, limitative, care ar face ca atributul de UNIUNE din denumirea USR să nu mai aibă acoperire.

ARC: Prin urmare, asta crezi tu că ar fi formula de conviețuire ideologică a partidului. Narațiunea dominantă e, totuși, aceea că lupta anti-corupție e suficientă ca temă comună pentru a ține partidul unit, ceea ce în viziunea multora condamnă partidul la l platformă mono-cauzală și îi îngustează  plaja de acțiune.

MG: Lupta anti-corupție e o temă comună dominantă, dar nu singura. Susținerea societății civile și a civismului ori ecologia sunt alți factori coagulanți. Chiar și problemele sociale sunt, în mare parte, comune, chiar dacă există viziuni diferite legate de modul lor de rezolvare. Dacă vom pune scopurile și obiectivele principale ale USR în prim-plan, cred că vom reuși să trecem peste problemele doctrinare. Dacă modernizarea României și sincronizarea cu valorile europene din toate domeniile (de la cele democratice și economice, la cele sociale, culturale și de mediu), la care aș adăuga lupta cu marea problemă a umanității în acest veac – schimbările climatice -, vor rămâne motivațiile intrinseci ale fiecăruia dintre noi, cred că vom găsi căi să trecem peste orientările doctrinare diferite, ba, mai mult, să facem din ceea ce acum pare a fi un minus, un plus.

ARC: Presa a relatat pe larg despre conflictele recente din interiorul partidelor.  Un conflict în USR era inevitabil, însă toată lumea se aștepta ca acesta să survină în urma unor ciocniri ideologice, ceea ce se pare că nu a fost  cazul și am avut mai degrabă niște lupte de putere. Cum vezi tu conflictul recent din partid?

MG: În stingere. Sper că membrii grupului ”insurgent” să fi înțeles, după ședințele pregătitoare ale Congresului, la care au participat șefii de filiale, consilieri locali din București, parlamentarii și membrii actualului BN, că temerile lor că nu va exista o dezbatere reală în partid nu avea acoperire. S-a dovedit că unele modificări solicitate aveau o largă susținere printre majoritatea membrilor USR, că alte solicitări care nu au trecut, nu au trecut pur și simplu pentru că nu au reușit să convingă o majoritate dintre cei prezenți. Apoi, dacă ar fi să mă refer la solicitări/modificări propuse de alți membri au avut același succes ori mai puțin succes, în funcție de argumentele aduse în discuție, nu de apartenența la un grup sau altul. Vorbeam despre creșterea rolului și atribuțiilor Comisiei de Arbitraj, pe care le-am adus în discuție direct în aceste întâlniri pregătitoare. Cu un amendament propus ad-hoc de alt coleg, a fost o idee adoptată cu o majoritate largă. Strict ca opinie personală, consider că ieșirea publică a grupului ”insurgent” a fost o strategie electorală și că a dăunat imaginii USR (asta și din cauza unor exagerări mediatice care căutau un scandal în USR cu orice preț și cu orice pretext). Cu toate acestea, în cadrul ședințelor pregătitoare m-am opus instituirii unor sancțiuni în viitorul statut pentru astfel de ieșiri. Strategia electorală (inclusiv cea internă) e legitimă și doar membrii partidului o pot sancționa (prin vot) dacă apreciază că a depășit limitele și a dăunat imaginii partidului și scopurilor și obiectivelor lui. Timpul are obiceiul să rezolve astfel de disensiuni. Dacă după asemenea conflicte, USR va continua să funcționeze, ceea ce acum este un deficit de imagine, poate să ne aducă plusuri electorale în viitor, pentru asta va dovedi că scopurile și obiectivele comune care transcend celor personale sunt mai importante decât diferendele personale.

ARC: USR s-a prezentat ca un partid născut în stradă, un partid al societății civile, lucru contestat de mulți, mai ales după intrarea în partid a unor  membri ai guvernului tehnocrat. În ce direcție evoluează în acest moment USR, mai există o comunicare cu mișcările civice și cum se face construcția partidului, top-down sau dinspre bază spre vârf?

MG: Comunicarea cu mișcările civice, atât cele de la firul ierbii, cât și cu asociațiile instituționalizate funcționează. USR a organizat mai multe audieri publice pe diferite teme, invitând numeroși actori sociali, și nu a făcut-o doar de formă, ci pentru a prelua argumentele și expertiza acestora în politicile noastre publice. Am adus în Parlament petițiile și revendicările civice, inclusiv, la modul fizic, mesajele transmise Puterii în piață, în timpul protestelor. Ne-am bătut și ne vom bate în continuare pentru temele civice pe care ni le-am asumat în campania electorală, de la interzicerea cianurii în minerit la reprezentarea societății civile în diferite organisme instituționale. Și nu o facem pentru ”a da bine”, ci pentru că sunt valorile în care credem și pentru care am cerut votul cetățenilor. O abdicare de la această linie ar fi sinucidere pentru USR.

ARC: Se apropie congresul și se pare ca, după certurile care au marcat partidul, apele s-au liniștit puțin și s-a ajuns la o formulă de conviețuire. Crezi că va dura sau e ceva temporar?

MG: Deocamdată pot exprima doar o speranță. Că nu va fi doar ceva temporar. Dacă nu, asta e, îmi asum ceea ce am promis: inițierea guvernului din umbra guvernului din umbră.


Recomandări

2 thoughts on “Congresul USR și clarificările sale – Mihai Goțiu: Am adus în Parlament petițiile și revendicările civice inclusiv mesajele din Piață

  1. Adrian

    Pentru d. Goțiu: Felicitări pentru sub-comisia pentru Certej. Întrebarea e ce ar însemna bune-practici a fi (fost) respectate și de către cine, vedem că în Franța o companie cu filiale și interese trans-continentale a fost pusă sub acuzare de guvern pentru practici abuzive, iar o organizație neguvernamentală o acuză (oficial, într-un proces) de colaborare cu teroriștii. E o situație care ar trebui lămurită pe deplin la nivel internațional. Din calitatea de senator cred că v-ați putea implica și contribui cu formularea unor întrebări pertinente reprezentanților în România (actuali sau foști ai) acelei companii: cum propun strategia globală partenerilor locali, cum găsesc partenerii locali, au contribuit (cu nume și prenume) și în ce măsură la strategia globală, etc.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *