Mihai Goțiu

Confirmări pentru o ipoteză șocantă: Poliția română a solicitat duminică intervenția forțelor speciale franceze în INTERIORUL Ambasadei din Paris. Mărturii

Atât pe parcursul serii de duminică, cât și în cadrul mărturiilor ulterioare legate de ce s-a întâmplat duminică seara la Ambasada României de la Paris, apar informații despre o ipoteză șocantă: au existat solicitări pentru intervenția forțelor speciale franceze. Aceste solicitări ar fi venit din partea șefului Poliției române din ambasadă, dar ambasadorul s-ar fi opus. O astfel de intervenție ar fi necesitat o procedură specială, de rechiziționare a teritoriului ambasadei de către statul francez.

UPDATE (comentariul unui cititor România Curată pe Facebook): ”Conventia de la Viena asupra relatiilor diplomatice, art. 22: 1. Localurile misiunii sînt inviolabile. Nu este permis agenţilor statului acreditar să pătrundă în ele decît cu consimţământul şefului misiunii.
2. Statul acreditar are obligaţia specială de a lua toate măsurile potrivite pentru a împiedica invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea liniştii misiunii sau micşorarea demnităţii acesteia.

Primele informații despre o asemenea intervenție le-am primit chiar duminică seara, de la oameni care așteptau în stradă, în fața curții ambasadei, și care au discutat cu forțele de ordine franceze. Puțin după miezul nopții (în România), Sanda Veber, observator acreditat, aflat în ambasadă, a postat pe pagina de Facebook următoarele:

”Ultimele știri. După mai bine de o oră, două de negocieri între ambasadorul Mazilu (de fapt, Mazuru – n.r.) și protestatari, lucrurile s-au calmat. Apreciez aici tactul domnului Mazilu care a discutat îndelung cu oamenii și le-a ascultat argumentele și le-a dat dreptate pe alocuri în ciuda faptului că șeful poliției române din ambasadă venea regulat să-l cheme în spate unde o trupă blindată de CRS (forțele speciale de intervenție ale poliției franceze – n.r.) aștepta să intervină. Ambasadorul Mazilu a refuzat în repetate rânduri să-și dea acordul și a continuat să vorbească cu oamenii care, deși nervoși, dădeau argumente și îi cereau să recunoască faptul că organizarea alegerilor a fost un dezastru. Oamenii au acceptat să părăsească incinta ambasadei după ce au semnat o petiție prin care acuzau faptul că drepturile le-au fost încălcate în baza legii care prevedea că cei aflați la ora 21 în incinta ambasadei au dreptul să voteze.”

***

CITEȘTE ȘI:

”Grupuri de distrugători la Paris și Viena”: Afirmații incredibile ale ministrului pentru românii de pretutindeni, făcute la televiziunea publică, despre incidentele de la votul din diaspora

***

Ieri, comunitatea românilor din Paris a lansat un blog colectiv, http://voceaparisului.wix.com/. Într-o primă postare, care redă experiența întregii zile, apare din nou această informație. Mai jos, fragmente din această mărturi. Textul integral aici (click).

” (…) Ies în stradă să văd ce se mai întâmplă. Dintr-o dubă albă parcată pe partea cealaltă coboară 6-7 jandarmi, cu scuturi, dar fără căști. Recunosc că-mi sare inima un pic și fug înăuntru să anunț. „A venit CRS-ul, transmiteți în față !”, le spun unor băieți și fete care stau grupați lângă o coloană. Ei mă privesc nedumeriți, fără să se miște. Mă opresc și eu – una dintre fete mi se pare cunoscută. Da, e o fată din orașul meu, fostă colegă de liceu cu sora mea mijlocie… Surpriză de ambele părți ! Ea și prietenii ei sunt în vacanță la Paris și au venit să voteze, ca românul conștiincios. Nu știu ce înseamnă CRS. Parcă sunt mai dezorientați decât rezidenții din Paris. „Noi suntem turiști, nu ne așteptam la asta, credeam că va fi simplu…”Dar odată ce-au înțeles despre ce e vorba, tinerii aceștia n-au plecat. Au rămas acolo până la sfârșit, curajoși, fiindcă erau și ei, ca și noi ceilalți, pe teritoriu românesc. Unii au ajuns până în fața ambasadorului și a președintelui secției de votare, au discutat cu aceștia, la fel de hotărâți ca și noi ceilalți.

(…)

Mă întorc la jandarmii de la poartă. Deocamdată stau într-o parte, circulația în și din ambasadă e liberă. Îi salut și îi întreb în ce condiții pot interveni înuntrul ambasadei,  având în vedere că dincolo de poartă e teritoriu românesc. Unul mai în vârstă, singurul cu burtă și care părea șeful lor (hm, sună cunoscut ?) îmi răspunde că pentru asta ar trebui să rechiziționeze teritoriul ambasadei (adică românesc) și că nu pot să o facă decât la cererea directă a autorităților române. Le mulțumesc frumos și mă întorc înăuntru.

(…)

De afară mă sună Cristi. A ajuns de câteva minute și-mi spune că străzile din jurul ambasadei sunt blocate și că a mai apărut o serie de jandarmi. Faptul că nu văd nimic afară nu-mi place. Cristi cere numărul lui Mihai Goțiu de la Cluj, Ottilia i-l trimite și Cristi organizează o conferință între mine și Mihai (trăiască tehnologia !). Îi povestesc și lui ce se întâmplă, ce-am văzut eu, ce-am aflat. Ottilia reușește să iasă din clădire și o trec și pe ea la telefon, pentru informațiile din interior.

Lumea e puțin dezorientată, nu știe foarte bine ce să facă. Unii decid să plece – îi aud, dincolo de zidul de jandarmi peste care cei 1.58 cm ai mei nu văd, pe cei de afară dezamăgiți : „Da’ nu plecați, suntem cu voi”. Cei rămași înăuntru au devenit și mai îndârjiți. Se scandează și în curtea ambasadei, și afară în stradă.

La un moment dat, în zid apare un spațiu. Îl văd pe Marius, care filmează, mă agit, îi fac semne. Mă vede și el, îndreaptă telefonul spre mine, când un jandarm, care mă observase, se postează umflându-și mușchii în golul dintre ei. Gata, contactul s-a întrerupt. Frontiera de stat între România și Franța a devenit o realitate, iar ea e reprezentată de un grup de jandarmi francezi tot unul și unul, atletici, bine făcuți… frumoși băieți ! Vorbesc la telefon și-i trag jandarmului zelos un zâmbet cu toți dinții, forțat. Oare a înțeles că despre el vorbesc la telefon ? Mă privește rece și deloc amabil.

Cristi îmi spune la telefon că au venit alte dube de jandarmi, care au intrat pe rue de l’Exposition. Ei au numărat vreo 60 de jandarmi coborând din mașini și intrând în clădirile ambasadei, prin intrarea mică de dincolo de gardul de după consulat. Hm ! Parcă nu mai sunt sigură că noi cei dinăuntru suntem mai protejați….

Îmi dau seama că e prima dată de un an de zile când noi și forțele de ordine franceze suntem pe poziții diferite. În timpul manifestațiilor pentru Roșia Montană sau împotriva fracturării hidraulice ne înțelegeam foarte bine, pe șeful poliției (care ne dădea autorizațiile) îl știam deja, ei simpatizau cu cauza noastră, după cum ne-au spus unii deschis. Le plăcea și că eram civilizați, fără incidente sau violență. Ei bine, de data asta nu ne mai zâmbeau, gata, se terminase prietenia !

Oricum, în acel moment, cei din interior eram protejați în comparație cu cei din afară, fiindcă noi eram pe teritoriu românesc, iar ei pe cel francez și protestul lor spontan putea fi considerat neautorizat. Folosesc argumentul acesta ca să-i opresc pe unii care vroiau să plece. Am remarcat că în curte erau și câțiva francezi, intrați acolo cu prietena/soția/soțul… La un moment dat, am observat că un astfel de cuplu româno-francez vroia să plece și m-am dus la ei și i-am rugat să rămână. Băiatul părea indecis : „Credeți că e important să rămân ?” „O, da, vă rog, e important să fie și francezi aici” Și a rămas. Mă duc la jandarmi și îi întreb dacă pot să transmită o informație. „Categoric nu ! ” E un băiat înalt de 2 metri, brunet, cu o umbră de barbă nerasă de trei zile. Credea că e pentru cei de afară. „Mais non, pas du tout ! Dacă sunteți amabili să transmiteți superiorilor dumneavoastră că sunt și cetățeni francezi în interiorul ambasadei” În mod sigur nu i-am devenit mai simpatică după asta.

(…)

Înăuntru, lumea a înțeles că nu va putea vota. Oamenii s-au relaxat, discută cu ambasadorul și președintele comisiei pe un ton mult mai calm. Multă lume pune întrebări despre detaliile tehnice ale organizării alegerilor. Întreb și eu dacă există vreo șansă ca peste două săptămâni să se suplimenteze membrii comisiilor. Nu, zice el, doar să se creeze o secție nouă de votare. La cele existente nu se va schimba nimic. Hm, cine vrea mai multe secții de votare ? Se aude, d-le Ponta ?

Ottilia îmi spune că a auzit de la cineva informația că la Protv s-a spus că românii din Paris au devastat ambasada, au spart geamuri și tot ce le-a ieșit în cale. Asta ne revoltă pe toți. Se decide să se filmeze interiorul pentru a arăta că nimic nu s-a spart, nimic nu s-a distrus. Se semnează contestația. O d-nă avocat îmi spune că pot să o semnez și eu, nu fiindcă n-am votat, ci pentru modul general de desfășurare a alegerilor. Semnez. Sunt printre ultimii – în final vor fi 81 de semnături.

Îl abordez pe d-nul ambasador și-l întreb ce va spune a doua zi, când va fi întrebat cu siguranță dacă protestatarii au spart și au devastat localurile. Se uită la mine, e cam obosit (l-or fi întrebat și alții înaintea mea, dar așa le trebuie dacă n au adus o portavoce, un microfon, să se lămurească toată lumea odată și să nu ne repetăm) și-mi răspunde că va dezminți, că n-are cum să afirme așa ceva. Mai apoi, aflu că da, și alții i-au pus aceeași întrebare și l-au și filmat când răspundea. La vie est dure parfois…

În sfârșit, pe la 23 :30 ieșim din ambasadă. De ceva vreme, de când cei de afară au aflat deznodământul și că în curând vom pleca, cei care ies sunt aplaudați. Cei care au rezistat până la sfârșit. Eu, Ottilia și H. suntem în ultimul grup care părăsește ambasada. Scot tricolorul din geantă, îl desfac și ieșim cu el în frunte. Nu pot spune că suntem fericiți, dar veseli suntem. Avem în noi o încărcătură de adrenalină să le dăm și altora. Cei de afară ne primesc cu brațele deschise. Eu am încă steagul în mână. Un domn propune să facem poze în fața ambasadei (și-n spatele gardurilor metalice care împiedicau parcarea) cu steagul. Facem pozele cu mai multe telefoane, toată lumea vrea să aibă imaginea asta. La vie est belle parfois! H. intră în vorbă cu un jandarm, îl întreabă dacă știu pentru ce erau acolo. Nu, nu știau, ei sunt doar executanți ai unor ordine. Un domn îi prezintă scuze unei jandarmerițe – nu știu pentru ce, dar e foarte cavaler. Ne luăm la revedere inclusiv de la jandarmi, le spunem „La revedere peste două săptămâni !” Surprind privirea jandarmului de 2 metri – dacă ar putea, m-ar strânge de gât.

Așa mi-am petrecut eu alegerile prezidențiale din 2 noiembrie 2014, la ambasada României de la Paris. Am aflat luni dimineață că se aruncă cu noroi în noi pe unele posturi de televiziune, inclusiv de unul dintre cei doi candidați rămași în cursă… Hm, oare o fi o mișcare inteligentă, d-le Ponta ? Întreb și eu, nu dau cu parul.

Pentru liniștea tuturor celor de acasă și pentru politicienii corupți și increduli, care ar face orice (și când zic orice înseamnă absolut orice) să rămână la putere: nu, nu ne-a manipulat nimeni (în afară de guvernul României, cu proasta organizare intenționată). Nu, n-au fost provocatori printre noi (în afară de cei de la ambasadă, în încercarea de a ne dezbina). Nu, n-am avut pancarte (în afară de… nimic, pur și simplu n-am avut). Nu, nu au venit autocare cu oameni (în afară de dubele pline ochi ale Jandarmeriei franceze). Nu, nu am spart și nu am distrus nimic (nimic). Filmările și fotografiile făcute o dovedesc.

Iar peste două săptămâni, vom fi tot acolo, de la ora 7 dimineața! Și asta e o promisiune!”

P.S. Azi dimineață am citit în postările Sandei Veber, observator la alegeri la ambasadă, că în cursul serii șeful poliției române a ambasadei venea regulat din spate să-i propună d-nului ambasador să aprobe intrarea în forță a scutierilor francezi care așteptau în spate. Sanda Veber era înăuntru, nu discuta cu cei de afară. La fel, cei de afară care au filmat și fotografiat scutierii nu știau ce se întâmplă înăuntru. La facultatea de istorie am învățat că o informație care vine din două surse diferite, fără legătură între ele, are toate șansele să fie adevărată. Deci da, autoritățile române (de văzut la ce nivel) au solicitat forțelor de ordine franceze să intre în interiorul ambasadei, pe teritoriul românesc și mai mult de atât, unii au vrut să le și folosească. Împotriva celor care apărau un drept fundamental al democrației – acela de a vota. 

Mia”

***

CITEȘTE ȘI:

”Grupuri de distrugători la Paris și Viena”: Afirmații incredibile ale ministrului pentru românii de pretutindeni, făcute la televiziunea publică, despre incidentele de la votul din diaspora

***

Citește filmul întregii zilei pe Vocea Parisului (aici)

***
Rezumatul VIDEO al evenimentelor de la Paris, de duminică seara:


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

14 thoughts on “Confirmări pentru o ipoteză șocantă: Poliția română a solicitat duminică intervenția forțelor speciale franceze în INTERIORUL Ambasadei din Paris. Mărturii

  1. Paul Suciu

    La fel si la Londra la ICR si in Wembley, doar ca in cazul Londrei se ghiceste din cuvintele politiei cine le-a dat ordinul sa nu mai lese cetateni romani sa intre in sectie de la ora 19 (desi ora inchiderii era 21). Ascultati aici https://www.youtube.com/watch?v=imZhfn2bjWE „unless the ambassador says otherwise”

    Reply
  2. MILUT

    „Seful poliției române a ambasadei ” asa cum il numeste Sanda Veber nu este nimeni altul decat asa zisul atasat al MAI la ambasada si face parte din structura DIPI (FOSTA DOI SI UN SFERT) plamadita din fosti securisti stalinisti. Acesti atasati au fost infiintati in scopuri meschine de NASTASE -premie si RUS ministru la MAI IN 2002, deoarece este suficienta prezenta omului de la SIE. Asa zisul atasat al MAI sta cu familia la Paris si este platit impreuna cu familia (sotie si copii) cu mii de euro din bugetul Ro. Acestui individ trebuie sa i se intrerupa urgent misiunea si sa i se faca dosar penal lui si celor impicati in acest cumlit act de abuz, tradare, etc

    Reply
  3. Mirela

    Respect ambasadorului pentru tactul de care a dat dovada. Si tutiror romanilor care au fost acolo.
    Despre reprezentantul MAI … trebuie facuta plangere de catre cei care au probe clare, cu martori, revolutia de pe facebook e in zadar.

    Reply
  4. Simina Dragomirescu

    Felicitari tuturor! In Romania Libera din data de 4.11 a aparut excelenta „scrisoare deschisa catre Victor Ponta ” a prof.dr.Dan Angelescu. Am citit articolul la telefon pentru trei persoane. Doresc sa-i transmit felicitari pentru stil!
    Poate ca vointa aceasta a romanilor nostri poate infrange tradarile de aici ale partiduletelor dar si ale ungurilor care s-au simtit jigniti ca dl. Johannis cumva nu i-a sustinut in campanie si a recomandat UDMR sa voteze cu Ponta! Speram ca aceasta vointa a romanilor din diaspora sa fie capabila sa anuleze diferenta de procente.

    Reply
  5. ionita

    Nu ma mira ceea ce scrieti si nici modul in care s-a procedat pentru ca sunt unul din cei trimisi la plimbare de catre peronalul unei ambasade a Romaniei din America Latina la alegerile din 2012.
    Voi sunteti tineri ,voi ati fost multi si va felicit pentru modul vostru de gindire si pentru comportamentul civilizat.
    Trebuie sa continuati cu demnitate si curaj ce ati inceput ,tara este a voastra a celor tineri stapini pe voi si destinul vostru. Nu sunt adeptul minciunii ,ceea ce-a facut PSD si acolitii lor trebuie cunoscut.
    Tineretul si diaspora este sansa Romaniei de miine ,suntem satui de hotii care se rinduiesc prin false alegeri la
    jefuirea si destabilizarea tarii.

    Reply
  6. Dragos

    Iata acum si de ce votul din diaspora a fost sabotat: ACL 40%, Ponta 11%…dragi romani din diaspora, doar voi puteti invinga masinaria de fraudare a PSD-ului…sunteti milioane, daca mai avem o speranta ca tara asta va fi intr-o zi altfel, iesiti la vot masiv, Sa scapam de ciuma rosie…aratati-le ca va pasa! RESPECT!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *