Sorin Paveliu

Complicitatea Ministrului cu distribuitorii de medicamente ne costa 280 de milioane de euro anual!

Una din măsurile anunţate de Ministrul Sănătăţii vizează “Interzicerea reducerilor de preț acordate distribuitorilor și farmaciștilor cu mai mult de 20% din volumul desfacerilor”. (vezi – comunicat presa Nicolaescu din 1 oct de pe site http://www.ms.ro/?pag=62&id=12868&pg=1).

La prima vedere îţi vine să-l pupi pe ministru. Dar în realitate o fi bine? O fi rău? Ce înseamnă acest lucru?

Este o măsură prin care Ministrul Sănătăţii, odată ce recunoaşte existenţa acestui mecanism de marketing (legal dar în totală dezavantajare a pacientului), nu înţelege să-l eradicheze ci îl legiferează la limita sa practicată în mod curent, strict în beneficiul distribuitorilor de medicamente şi total împotriva asiguraţilor şi bolnavilor.

Cei mai puţin avizaţi se pot întreba pe drept de ce această practică dezavantajează pacientul, de vreme ce preţul de raft al medicamentului nu se schimbă de loc?
Preţul medicamentelor este unul controlat de stat, tocmai pentru a împiedica specula şi jupuirea populaţiei pentru un bun de care are nevoie stringentă şi a cărui cerere este direcţionată de terţi (pacientul nu se duce ca la piaţa – ştiind ce să cumpere, se duce cu o reţetă recomandată de medic).

Discounturile acordate nu se fac la preţ, aşa cum în mod intenţionat induce în eroare ministrul ci în volum marfă. Reducerea de preţ ar atrage după sine şi o reducere a preţului de raft. În realitate reducerea respectivă este un discount în marfă iar preţul plătit de CNAS şi pacient rămâne cel maximal, stabilit de Ministerul Sănătăţii.

A accepta, cu bună ştiinţă un discount de 20% este o pactizare cu distribuitorii în detrimentul pacienţilor.

În primul rând, cei 20% reprezintă un profit pur, deoarece distribuitorii nu fac absolut nici o cheltuială în plus faţă de adaosul legal pe care-l incasează oricum. La o asemenea raată a profitului precum cea anunţată de ministrul Nicolaescu nu aspira nici vânzătorii de armament sau traficanţii de heroină! A accepta un asemenea profit, fie şi doar pentru unele medicamente, este strigător la cer!

În al doilea rând, în cazul medicamentelor generice, prin discounturile în natură sunt văduviţi direct pacienţii. Medicamentele care dau preţul de referinţă (cele mai ieftine) ocupa doar 2% din piaţă, cel mai bine vânzându-se cele mai scumpe generice deşi, cel puţin teoretic, statul garantează că au acelaşi efect (sunt bioechivalente). Spre exemplu, în loc să solicite un medicament al cărui preţ este chiar preţul de referinţă – să spunem de 20 de lei, fără a plăti coplata, pacienţii par în corpore să prefere genericul cel mai scump, să zicem de 70 de lei, preferând să plătească o coplată de 50 de lei (restul de 20 fiind decontaţi de CNAS).

Ce determină pacienţii pauperi să aibă un asemenea comportament aparent ilogic, acceptând să plătească coplăţi consistente pentru medicamente cel puţin teoretic identice? Farmacistul îl anunţă ca nu are medicamentul cel mai ieftin, îi întrebă dacă doreşte o alternativă (medicamentul scump), pacientul acceptă (ce altceva ar putea face) şi plăteşte coplata, care uneori ajunge la 2-300 lei la o reţetă trimestrială!! De ce recomanda farmacistul medicamentul scump? Pentru că aici încasează un adaos care poate fi dublu (cu cât medicamentul este mai scump, partea care îi revine ca şi comerciant este mai mare) şi mai ales pentru că primeşte discount în naturăcare depăşeşte de multe ori adaosul legal stabilit de MS. Distribuitorii şi farmaciştii se apăra: “Ce vă pasă, nu cerem un preţ mai mare decât cel stabilit de MS!” Adevărat, însă pacientul, neştiutor, îşi rupe din pensie să plătească o coplată PE CARE NU AR TREBUI SĂ FIE NEVOIT S-O PLĂTEASCĂ!!!

În al treilea rând, pierd şi pacienţii (încă o dată) şi CNAS (adică tot pacienţii) împreună. Confruntaţi cu această practică a discountului în natură, producătorii care aveau preţul cinstit (în sensul acoperirii cheltuielilor de producţie şi a unui profit minimal) au înţeles că nu pot câştiga în această bătălie decât dacă îşi majorează preţul până la nivelul maxim permis de lege şi dacă intră în dansul bătăliei în discounturi în natură. Aşa se face că medicamentele generice cele mai ieftine dispar unele câte unele, determinând astfel o creştere a preţului de referinţă, obligând CNAS să rupă din ce în ce mai mult din bugetul pentru medicamente. Paguba se produce si in buyunarul CNAS si al pacientilor concomitent!

O discuţie aparte merită a se face în cazul medicamentelor inovative. Acestea ocupa 70% din banii publici plătiţi pe medicamente şi au valori consistente, de la zeci de euro la zeci de mii de euro anual! Cititorul se întreabă, justificat, de ce discount-ul în natură (plătit distribuitorilor) afectează pacientul, pentru că preţul acestui medicament, este fără concurenta, fiind singur pentru o denumire comună internaţională?

Voi răspunde cu o altă întrebare, esenţială! Dacă ministrul sănătăţii ştie că un producător are rezerve în preţul sau atât de mari încât îşi permite să plătească un discount de 20% de ce nu-I cere să micşoreze preţul (fie doar cel negociat cu CNAS) cu 20%, în beneficiul asiguraţilor plătitori şi a bugetului destinat sănătăţii, atât de sugrumat?

De peste 5 ani CNAS ne vrăjeşte cu introducerea contractelor cost volum rezultat, legiferate şi ulterior de legiferate. Astăzi, CNAS cumpăra medicamente de 2000 de milioane de euro la bucată, ca şi cum ar cumpăra fire de mărar de la piaţă şi nu ar fi un enorm en-gross-ist de medicamente în numele nostru. Raportul NICE care semnaleaza public aceasta aberatie se gaseste la loc de cinste inca pe site-ul ministerului! Astfel de risipă nu mai există în nici o ţară civilizată iar în loc să stea cu picioarele în lighean pentru a introduce negocierea preţurilor de achiziţie de către CNAS – ministrul Nicolaescu ne anunţă că a decis definitiv să cedeze aceşti bani distribuitorilor! De ce?

Vă ofer 280.000.000 de motive! Ca să fie mai clar, dacă pentru toate medicamentele inovative se acorda DOAR 20% discount de volum, economistul Nicolaescu ne văduveşte deliberat, pe noi toţi, de 280 de milioane de euro (2000 mld piaţa de medicamente decontate de stat x 70% cota de piaţă a medicamentelor inovative x 20% discountul oferit de producatori) pe care îi lăsă în buzunarul distribuitorilor, peste ceea ce aprobă statul în mod legal!

Mă aştept de ani buni ca miniştrii şi Guvernul României să gestioneze ţara asta în interesul nostru, al populaţiei şi nu în interes personal şi al comercianţilor de tot felul! Aici nu mai este vorba de ignoranţă şi incompetenta ci de corupţie în formă ei cea mai brutală şi condamnabilă – cei văduviţi fiind semenii noştri bolnavi sau aflaţi pe patul de moarte!

Poate cineva înţelege şi reacţionează!

Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Complicitatea Ministrului cu distribuitorii de medicamente ne costa 280 de milioane de euro anual!

  1. bug

    SE ZICE (jurnalistii ar trebui sa faca o cerecetare) ca Nicolaescu ar fi implicat in comertul cu medicamente, probabil indirect – ca sa fie mai greu de identificat.
    In aceasta cheie trebuie vazute toate actiunile lui, aburelile din discursurile lui care acopera adevarul cu o maree de minciunele, texte si vorbe!

    Reply
  2. Iulian Serban

    Nu este chiar asa. Mecanismul discount-ului este tipic economiei de piata. Cel propus aici de autor este tipic unei economii centralizate, de tip comunist. Pe de alta parte, daca un cetatean nu gaseste medicamentul cel mai ieftin in farmacie, este suficient sa faca o reclamatie la CAS, iar Casa va rezilia contractul farmaciei. Mecanisme exista, dar nu sunt aplicate. De altfel, autorul, un cunoscut adept al USL, nu prea are dreptul moral sa critice activitatea unui ministru pe care l-a votat.

    Reply
  3. sorin paveliu

    1.”Mecanismul discount-ului este tipic economiei de piata”. Nu are legatura cu subiectul – comertul cu medicamente este un sistem controlat si directionat de stat – in care mecanismele economiei de piata nu au nimic de-a face! Pretul este stabilit de stat, adaosurile sunt stabilite de stat, etc ba chiar si cererea excede mecanismelor de piata fiind sub controlul altcuiva decit al cumparatorului! Nu insist, este teorie pura pentru cei care au cit de cit stiinta de carte in domeniu,
    2. La care autor te referi? La mine sau la Ministru – ca eu nu am propus nici un mecanism!
    3. „..autorul, un cunoscut adept al USL, nu prea are dreptul moral sa critice activitatea unui ministru pe care l-a votat.” Acum nu mai am nici-un dubiu, te referi la mine. De unde sti ca sunt „cunoscut” – de vreme ce evident nu ma cunosti, ca sunt adept al USL (?????) (apropo tu al carui partid esti adept, de vreme ce tot esti anonim), si am votat (???) acest ministru? Sunt doar un cetatean apolitic (am facut politica 10 ani si m-am lamurit de ce se poate face si ce nu se poate face din interiorul fenomenului) care-si exercita dreptul de a-si exprima punctele de vedere – unele mai bune, altele mai schioape, asta e, nimeni nu detine adevarul absolut.
    Asa, ca fapt divers, l-am criticat pe Nicolaescu cind eram colegi, l-am laudat cind promitea masuri pozitive acum un an, il critic din nou cind nu le pune in practica sau vine cu altele care lovesc direct in pacienti in loc sa-i ajute. Dar cred ca este un pic prea complicat sa-ti argumentez, Scrie ce ai de scris si ne vedem de drumuri fiecare.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *