Cristian Ghingheș

Claudiu Crăciun, candidatul Demos la prezidențiale: Nu poți avea democrație într-o țară săracă și plină de inegalități (interviu)

Prieten mai vechi al României Curate de pe vremea când era în mijlocul protestelor împotriva exploatării de la Roșia Montană din 2012-2013, Claudiu Crăciun este astăzi în interesanta ipostază de a candida la alegerile prezidențiale din această toamnă.

Reprezentă Demos, deocamdată micul dar energicul Partid al DEMOcrației și Solidarității, iar în viața de zi cu zi este profesor universitar în cadrul SNSPA, purtând cu el un doctorat în științe politice. Masterul l-a făcut la London School of Economics, iar pe parcursul ultimilor ani s-a numărat printre inițiatorii Coaliției Naționale pentru Integrarea Refugiaților, dar și printre membrii activi ai comitetului de coordonare a Coaliției Politică fără Bariere. Sunt două săptămâni de când și-a lansat oficial candidatura, iar astăzi stăm de vorbă cu Claudiu Crăciun în primul interviu de la anunțarea înscrierii în cursa pentru Cotroceni.

Ce faci? Cum te simți în noua haină de candidat la președinție?

Sunt puțin obosit, mulțumesc, suntem deja în campanie! De mult timp gândesc și acționez în sprijinul unor principii și valori, atât civic cât și politic. Sunt doar mai mobilizat și mai responsabil pentru că acum pot să o fac și din această postură, onorantă și plină de provocări. În plus, reprezint o organizație, Demos, și asta îmi dublează energia, știind că prin dezvoltarea ei putem avea un impact real în politica românească. 

În 2013, când erai în mijlocul protestelor împotriva exploatării de la Roșia Montană, ne spuneai că te aștepți să se creeze o alianță socială. S-a întâmplat asta între timp? Dacă da, sub ce formă, iar dacă nu, de ce?

Era o speranță sinceră, motivată de experiența din stradă. Am văzut că grupuri și persoane se pot uni pentru o cauză. Și cauza de salvare a Roșiei Montane era cea potrivită pentru a descrie conflictul principal al tranziției noastre, dintre adepții economiei de sacrificiu, în care se reprimă lucrătorii, se exploatează sălbatic resursele naturale, se distrug comunități și adepții economiei construite pe linii sociale, solidare și ecologice. Încă nu a apărut o mare alianță socială a ultimilor deși vedem coaliții și campanii de succes. Mișcarea de mediu din România e redutabilă, sunt greve și proteste ale angajaților din ce în ce mai numeroase – la Electrolux, Electroaparataj, Astra Rail, North Star Shipping, sustinute și de noi și o parte a societății civile, iar modelul economic inegalitar, al României – țara muncii ieftine, e din ce în ce mai contestat. 

Vezi vreo diferență între mobilizarea socială din 2012-2013 pe subiectul Roșia Montană și mișcările de stradă din perioada 2017-2019? În fond, ambele vizează anticorupția, ambele sunt antiguvernamentale, dar parcă atmosfera e total alta.

Există diferențe, sigur. În perioada 2012 – 2015, pâna la protestele privind despăduririle abuzive, anti-corupția nu era componenta principală. Și în niciun caz nu defineau anti – corupția în termeni autoritari, adică să justifice creșterea la nesfârșit în influență a serviciilor secrete sub umbrela acesteia. Era o anti-corupție mai populară și democratică, în care se insista pe rolul societății civile active și pe responsabilitatea politicienilor de toate nivelurile de a schimba modul de a face politică. In plus, aceea anti-corupție era foarte conștientă de întrepătrunderile dintre interesele economice și cele politice. Nu întâmplător unul dintre marșurile din 2013 au trecut prin fața DNA și atunci s-a strigat “DNA, DNA, vrem dosarul Roșia!”. Evident, nu a existat nici un dosar Roșia, fapt ce confirmă direcția anti – corupției politizate, dacă nu e ceva anti – PSD, nu există. După 2015, din păcate, protestele au intrat într-o fază mai puțin mai puțin sistemică. Protestele împotriva politicii PSD din domeniul justiției au fost transformate într-o structură de suport pentru unele partide de opoziției. Strada, în ciuda numărului mare de oameni de la proteste, și-a pierdut autonomia pentru că și-a pierdut vocea distinctă. Partidele de opoziție au vorbit și vorbesc în numele ei. 

Este sau poate fi noul partid Demos acea alianță socială care să pună bazele încrederii reciproce în societate pentru o mobilizare socială continuă, zilnică, pe care să nu o resimțim doar la proteste?

Cred că avem nevoie de un punct focal în care să strângem toată nemulțumirea față de modelul economic și social, unul din care pleacă și soluții și planuri de mobilizare. Punctul focal nu e o singură organizație ci un spațiu al dialogului care poate fi oriunde, în stradă, în fața unei fabrici, într-un festival sau o sală de conferință. Noi vom fi acolo, asumându-ne ce ne este specific – mobilizarea politică, formularea atentă a  programelor, identificarea candidatelor și candidaților și prezența în alegeri. Având rădăcini în societatea civilă, vom simți, gândi și acționa întotdeauna în sprijinul unei astfel de alianțe sociale largi în care muncesc cot la cot sindicate, ONG-uri, grupuri comunitare sau colective de artiști. 

Una dintre temerile simpatizanților Partidului Democrației și Solidarității – Demos e că nu veți strânge semnăturile necesare intrării în competiție. Cum abordați această provocare astfel încât să nu se repete povestea de la europarlamentare?

De data aceasta sunt alte condiții. În primăvară, în primele trei din cele cinci săptămâni ale perioadei de strângere de semnături, ne înghețau mâinile pe pixuri, era foarte frig. Apoi, se putea semna pentru un singur partid, ceea ce ne restrangea mult raza de acțiune. Acum un cetățean poate semna mai multe liste, avem două luni de vară la dispoziție și suntem mai bine organizați. În continuare credem ca pragul de 200.000 de semnături este aberant si nedemocratic. Ne punem toata energia și toate resursele în acest efort. Avem nevoie de sprijin însă, fiecare semnătură și listă de la concetățenii noștri ne vor ajuta mult! Nu le solicităm votul ci, în primul rând, sprijin pentru a intra în campania electorală și a-i putea convinge că suntem o opțiune viabilă!

Am văzut că ai ieșit deja în stradă pentru semnăturile de susținere. Care e reacția oamenilor pe care îi întâlnești? Fug de tine când aud că ești de stânga, cu o agendă socială puternică, sau ăsta e doar un mit alimentat de opinia publică și de “elitele” de dreapta din România?

Nu fug! Cei mai mulți, dacă se opresc să stea de vorbă cu mine, o fac înainte să le spun că sunt de stânga. De cele mai multe ori, o menționare rapidă a priorităților sunt de ajuns sa convingă. Și asta ne face sa credem ca suntem pe drumul cel bun!

Ți-am citit Manifestul pentru România Solidară și am observat că scoți în evidență că România nu e doar un stat de drept și democratic, ci și unul social. De ce acest pilon social a fost și -îmi permit să spun- este în continuare neglijat de cei care ne conduc? Nu îi lasă cineva sau pur și simplu nu sunt conectați la realitățile sociale la care faci referire în manifest?

După ce statul socialist a fost înlocuit de cel democratic, acesta din urmă nu s-a reconstruit pe coordonate sociale. Aceasta este marea eroare a anilor 90, una cu efecte până acum, asocierea statului social cu comunismul. Statul social, și nimeni nu a avut curajul să spună și să facă ceva în sensul asta, este indispensabil democrației. Nu poți avea democrație într-o țară săracă și plină de inegalități. Ulterior s-au mai adăugat inamici ai statutului social. Interese economice puternice au început să sape la temelia lui, pentru că orice retragere a statului din educație, sănătate și alte domenii înseamnă o oportunitate pentru a face profit. Mai mult, în politica bugetară, categoriile care avea cea mai mare nevoie de statul social erau și cele mai dezorganizate și slabe politic. Toată dinamica sistemului de pensii, în care instituțiile de forță și-au creat un sistem paralel, în timp ce alte categorii sociale de abia supraviețuiau, este cel mai bun exemplu. Dar noi vom schimbăm asta, în primul rând prin a convinge majoritatea cetățenilor că un stat social și o economie incluzivă sunt dezirabile. Apoi vom face și schimbări instituționale în sensul asta.

Manifestul mă duce cu gândul la un președinte jucător, însă nu politic, ci în relație cu societatea. În Constituție, la art. 80 privind rolul președintelui scrie că acesta “veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”, exercitând astfel “funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”. În virtutea acestui rol, crezi că ai putea face mai mult decât președinții de până acum?

Este un jucător în ambele zone. Dar un jucător principial, loial și energic. Voi fi șeful statului, și vreau ca fiecare secțiune a acestuia, individual și colectiv să fie un motor al dezvoltării și protecției drepturilor fundamentele, nu o frână sau obstacol și cu siguranță nu mină de aur pentru spoliatori.Președintele nu este un substitut al guvernului, ci garantul că acesta funcționează în interesul tuturor cetățenilor. Proiectul meu este să ieșim din anchilozarea instituțională, să ne conectăm la societatea reală, cu bunele și relele ei, și să repornim la drum, solidari și curajoși. 

Personal, ce te aruncă în această luptă și ce crezi că te face potrivit pentru funcția de președinte al României?

Am un instinct democratic solid și sete de dreptate socială. Am o înțelegere a politicii care mă face încă să sper în posibilitățile ei. Intru în această campanie cu conștiința curată și cu fruntea sus. Președintele Claudiu Crăciun și echipa Demos, și chiar candidatul Claudiu Crăciun ar fi șoc pentru oligarhia transpartinică, grupul de oameni bogați și influenți care au  împărțit între ei bucată cu bucată România, pentru profit, lăsând milioane de oameni fără servicii sociale, fără locuri de munca plătite decent, fără oportunități pentru viitor . Și ar fi cea mai bună armă pentru cetățenii care vor ca statul și guvernarea să funcționeze în serviciul lor.

Care este mesajul tău pentru cei care te urmăresc și vor să te susțină? Cum o pot face, cum pot fi alături de tine?

Să intre pe site-ul claudiucraciun.ro, să citească Manifestul și să vadă propunerile Demos pentru transformarea României. Apoi să descarce lista de semnături de susținere, să o completeze împreună cu cunoscuții, prietenii și rudele și să ne-o expedieze. Este cel mai mare ajutor în această fază, trebuie să depunem cele 200.000 de semnături la mijlocul lui septembrie. Trebuie să le arătăm celor care au pus și menținut aceste obstacole în calea participării că nu au reușit să ne descurajeze.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Claudiu Crăciun, candidatul Demos la prezidențiale: Nu poți avea democrație într-o țară săracă și plină de inegalități (interviu)

  1. Nelucius

    DACA TARA , SOCIETATEA E PLINA DE EDUCATIE, DE MORALITATE, DE BUN SIMT, DE RUSINE , ETC AVEM SI MOTIVE DE FETICIRE SI IMPLINIRI………….NATIONALE SI INDIVIDUALE.

    Reply
  2. Bye

    Ați uitat o întrebare:
    Cine vă finanțează?
    … și altele derivate:
    Ați accepta o finanțare din partea unui oligarh?
    Ați vrea să jucați rolul de înlocuitor al stângii pesediste?
    Eu cred că da, da, și da.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *