Lucian Davidescu

Cine îi salvează pe refugiații din Mediterană? Dragoș Nicolae nu-și mai simte mâinile după câți oameni a tras din apă

„Richard a făcut o pasiune pentru hărți și un furtun verde de apă. Nu ne lasă să-i curățăm nasul și noaptea când are chef plange de rupe :). Îi place laptele direct din pahar. Din păcate mămica lui, o femeie superbă din Nigeria, s-a prăpădit ieri înainte să o salvăm și nu mai are alte rude pe navă.”

Fotografia și textul de mai sus au fost postate pe Instagram în această seară, la sfârșitul a două zile de luptă cu valurile, de Dragoș Nicolae, unul dintre marinarii care încearcă să-i salveze pe refugiații ale căror bărci pneumatice se răstoarnă în Mediterană.

Ieri, un echipaj SOS Méditeranée France și Médecins Sans Frontières a scos dintre valuri 100 de oameni, într-o operațiune care a început la 9 dimineața și s-a terminat la două noaptea. Nouă erau inconștienți: trei femei, trei copii mici și trei sugari. Copiii și una dintre femei au fost resuscitați cu succes dar celelalte două, printre care și mama lui Richard, n-au mai putut fi salvate. Nu se știe numărul eventualilor dispăruți.

S-au răsturnat chiar și bărcile salvatorilor, Dragoș a fost salvat la rândul său de colegii lui. Este abia a doua misiune de salvare în cele 15 săptămâni de când lucrează cu echipa de salvatori. „Nu-și mai simte mâinile de cât a tras de oameni”, spune un prieten despre el.

„M-am dus inițial să scriu un material amplu, dar apoi am renunțat la ideea de scris și am intrat în echipa de rescue. Prima misiune a durat 9 săptamâni. Am avut și atunci cateva operațiuni serioase, o data îmi amintesc că am avut 606 oameni la bord. Însă pe nava au fost și peste 1000 de oameni, asta înainte să lucrez eu pentru ei. Însă operațiunea de ieri a fost cea mai grea, noi o numim critical rescue. Oamenii erau deja în apă când am ajuns și nu știm exact de când. Și erau amețiti de la combustibilul din barcă, câțiva dintre ei au arsuri chimice”, povetește Dragoș Nicolae pentru cititorii România Curată.

Pentru nava Aquarius a fost una dintre cele mai grele zile din cei doi ani de când încearcă să salveze vieți, scrie și SOS Mediteranee în „jurnalul de bord”.

„Facem apel din nou la statele europene să facă tot ce le stă în putee pentru a preveni astfel de tragedii, să sfârșească șirul acestor morți care pot fi evitate. E urgent ca Europa să audă strigătele de ajutor de la bordul bărcilor interceptate de garda de coastă libiană, care trec pe sub ochii noștri, strigătele acestor copii, femei, bărbați – înecați în indiferență”, scrie Francis Vallat, președintele SOS MEDITERRANEE France.

15536 este numărul refugiaților care s-au înecat în Mediterană începând cu 2014, dintre care 206 doar anul acesta. 2016 a fost anul cu cele mai multe victime, peste 5000, însă 2017 a fost anul cel mai riscant, pentru că deși numărul a refugiaților a scăzut, ei și-au asumat riscuri mai mari. Astfel, mortalitatea s-a dublat – de la 1,2% la 2,3% dintre cei care au încercat să ajungă în Europa.

Alte zeci de mii de refugiați au fost salvați de echipaje precum cel al Aquarius sau de marina militară și paza de coastă. Uneori, navele se întorc încărcate mult peste capacitatea maximă. Pentru Aquarius, maximum a fost de peste 1000 de refugiați la o capacitate de 450.

Fiecare zi a navei pe mare costă 11.000 de euro iar, pentru a-și continua misiunea, organizația se bazează pe donații.

Richard va ajunge probabil la un orfelinat din Italia, însă deja există o persoană interesată să-l adopte, spune Dragoș Nicolae.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Cine îi salvează pe refugiații din Mediterană? Dragoș Nicolae nu-și mai simte mâinile după câți oameni a tras din apă

  1. Jacques

    Not fair! Aici faceți uz de metoda propagandistică: O fotografie face mai mult decât statisticile. Aș vrea să nu ne mai cântați la coarda sensibilă și să prezentați mai în complet problema refugiaților. Spre exemplu:
    – numărul de morți în statele arabe-musulmane de la începerea războiului din Golf (undeva pe la 1,5 milioane);
    – numărul de săraci din Africa și Arabia + Asia Centrală care vor să vină în Europa (peste 600 de milioane doar în Africa). Cum va arăta cultural Europa cu 1 locuitor din 2 ne-european?
    – câți refugiați poate să suporte bugetul asigurărilor sociale al Europei?
    – cât se cheltuie pe zi pentru un refugiat în România?
    Într-o țară ca România în care dacă ajungi la spital, după internare trebuie să dai fuga la farmacie să cumperi fașă, dezinfectant și anestezic, deși cotizezi de 25 sau 30 de ani, nu prea prinde subiectul refugiați.
    Sper că Richard e bine și că dacă va ajunge musulman matur, nu va deveni soldat al califatului, nici nu le va băga mâna între picioare, în metrou pe furiș, blondelor reprezentante ale unei civilizații în declin.
    Răspunsul la întrebarea din titlu este cam bifurcat:
    – pe refugiați îi salvează la fața locului niște oameni de suflet;
    – pe refugiați nu-i salvează nimeni de la distanță – îi folosește ca să facă Europa ghiveci.

    Reply
    • flesh

      N-a zis nimeni că-i ușor. Asta nu-nseamnă că trebuie să-i lăsăm să moară. Până la urmă, ei fug din țara lor ca să nu fie omorâți de arme care au fost importate și din Europa.

      Reply
      • Jacques

        … ȘI din Europa.
        Dacă vine din Nigeria (unde e petrol, dar și Boko Haram), soluția ar fi alta: ajutor pe loc, in situ. Pentru așa ceva trebuie inițiativă politică fermă. Însă atunci când ONU contează doar ca aprobator formal de atacuri aeriene și s-a făcut mică în spatele Grupului de la Davos sau a Clubului Bilderberg, argumentele de natură umanitară, etică etc. se fac și ele insignifiante în spatele celor economice. Când Europa are un număr de săraci în creștere (exceptând fostele țări comuniste), când o imensă țară ca SUA distribuie bonuri de masă și supă populară pentru câteva milioane dintre cetățenii ei, umanitarismul celor puternici miroase puțin a ipocrizie. E adevărat că o viață de om salvată înseamnă enorm în fața semenilor și a lui Dumnezeu, însă nu știu cine va înmulții pâinea, peștii și vinul când toți salvații dimpreună cu salvatorii lor se vor așeza la masă.
        Ca om simplu, îmi pun această întrebare: cum de SUA acceptă câteva zeci de mii de imigranți anual, marea lor majoritate aleși pe sprânceană, iar Europa, mult mai mică teritorial, este presată să accepte milioane? Nu sunt adept al teoriilor conspiraționiste, însă văzând ce s-a întâmplat în țările devastate de războaie purtate de occidentali, mă întreb dacă drepturile omului nu sună la fel de găunos ca sfârșitul istoriei sau ineluctabila înlocuire a capitalismului cu comunismul. Dacă Richard va fi întrebat mai târziu ce-ar fi preferat: ca mama lui să se sacrifice, iar el să ajungă în lumea liberă și prosperă, sau ca mama lui să trăiască într-o familie condusă de un bărbat poligam și la locul ei în multiseculara cultură musulmană sau tribală, ce răspuns credeți că ar da? Eu cred că o lume în care Bush senior se poza cu membri ai familiei Bin Laden, în care Ghadafi sponsoriza campanii prezidențiale în Franța, în care Sadam Hussein era primit cu pompă de șefi de state occidentale ar fi mai liniștită. Însă știu că nu se mai poate. Situația refugiaților și a noastră este tragică, în sensul grecesc, nu în cel în care-l folosesc știriști și știristele: și noi și ei avem dreptate, iar deznodământul tragediei, dacă nu mă înșel, se numea katastrophe.

        Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *