Mihai Goțiu

Cine e de vina pentru oamenii dati afara la Rosia Montana

Anunțul disponibilizării a aproape 80% dintre angajații RMGC are o
vechime de aproape două luni. S-a transformat însă în ”știre” doar după
ce compania a emis un comunicat pentru instituțiile media și jurnaliștii
care nu vor decât să muncească. Și pentru ca munca să le fie
mai ușoară, jurnaliștii nu au avut altceva a face decât să preia
comunicatul și să-l semneze. Fără vreo minimă verificare (ce să mai
spunem de o analiză) a informațiilor din comunicat. Într-o scurtă oprire
pe traseul Viena – Cluj, câteva comentarii în viteză despre comunicatul
devenit știre.

– Povestea cu cele
1.000 de familii afectate de disponibilizările a 373 de angajați e la
fel de adevărată precum cea a lui Pipăruș Petru, care creștea într-o zi
precum alții în zece ani. Una la mână: nu e vorba de familii din Roșia
Montană, cum sugerează unii jurnaliști, care au considerat că nu e
suficient de tare comunicatul RMGC, așa că au mai pus și de la ei: în
Roșia Montană, conform recensământului din 2011, trăiesc aproximativ
2.600 de persoane, adică undeva pe la… 1.000 de familii;


Da, pe lângă familiile disponibilizaților vor mai fi afectate și alte
familii ale căror venituri depinde de RMGC. În frunte cu familia
primarului din Roșia Montană, Eugen Furdui, a cărei soră are o firmă de
transport cu profit de pe urma contractelor cu RMGC. Acesteia i se
adaugă alte familii de consilieri locali, județeni și ai altor
politicieni care au (au avut) rude și neamuri angajate la companie sau
care au avut afaceri bazate pe contractele cu compania;


Cei patru mari evangheliști sunt următorii trei: Luca și Matei. Nici
cei 373 de angajați disponibilizați, nu sunt chiar disponibilizați: în
sensul deplin al cuvântului, disponibilizarea se referă la persoanele
care au contract de muncă PE PERIOADĂ NEDETERMINATĂ. Cum o mare parte a
angajaților în discuție aveau contracte de muncă pe trei sau șase luni,
nu e vorba de nicio disponibilizare, ci, pur și simplu, de încheierea
acestor contracte și de refuzul companiei de a le prelungi sau de a
încheia alte contracte cu ei;

– În ce
constau programele de asistență socială ale RMGC la care se face
referire în comunicat, anunțându-se că vor fi suspendate? O spune chiar
un angajat al companiei, în filmul lui Fabian Daub (”Roșia Montană. Un
loc la marginea prăpastiei”). În pungi cu dulciuri oferite de Sărbători.
Mă rog, pe lângă asta, compania a mai finanțat tot felul de evenimente sociale , cum ar fi Ziua Minerului, la care participanții primeau bonuri pentru ”patru mici și o bere”;


Pentru durata scurtă a contractelor angajaților, principalii
responsabili sunt șefii Sindicatului Viitorului Mineritului care, în loc
să lupte pentru drepturile lor, se plimbau pe la televiziuni pentru a
lăuda generozitatea companiei (!?). Obținerea unor contracte pe perioadă
nedeterminată ar fi fost extrem de simplă: toți șefii RMGC și Gabriel
Resources au astfel de contracte. Mai mult, am prezentat documentele
companiei în care se arată că aceștia au dreptul (în cazul încetării
contractului, indiferentd e cauza încetării lui) la plăți compensatorii
echivalente cu salariul (de sute de mii și milioane de de dolari) pe
aproape trei ani! Angajații locali ar fi avut în sprijinul revendicării
unor drepturi echivalente cu ale șefilor (contracte pe perioadă
nedeterminată și plăți compensatorii egale cu salariul pe trei ani) un
argument esențial: faptul că sunt localnici (și nu puteau fi astfel
amenințați că vor fi angajați alții în locul lor, în timp ce pentru
purtători de hârtii și de vorbe pe salarii nesimțite e tot timpul
coadă);

– Și pentru că a venit vorba
de șefii (mai mari și mai mici) ai companiei: sunt în aceeași măsură
vinovați pentru această situație. În primu rând, pentru că această
situație reprezintă dovada INCOMPETENȚEI lor crase. Au avut mai mulți
ani la dispoziție pentru a realiza un proiect LEGAL. Faptul că nu e
legal o dovedesc însăși proiectele legislative (legile cu dedicație) în
care sunt enumerate toate normele legale pe care proiectul minier NU LE
ÎNDEPLINEȘTE, motiv pentru care ar trebui schimbate sau ignorate. Și e
vorba de câteva zeci de astfel de prevederi legale;


Pe lângă incompetență, șefii companiei și susținătorii lor sunt
vinovați și de minciuni. Una dintre ele rezultă implicit din comunicatul
în discuție, în care se vorbește de încetarea lucrărilor de restaurare
(!?) la unele clădiri din localitate, care ar fi trebuit să intre în
circuit turistic (implicit să creeze locuri de muncă în domeniu). O
parte din case au fost deja reparate dar NU AU INTRAT în circuitul
turistic, ci au funcționat ca reședințe pentru șefi și șefuleți ai RMGC
sau camere de oaspeți. Mai mult, conform declarațiilor mediatice,
lucrări de restaurare (!?) enumerate în comunicat ar fi trebuit deja să
fie finalizate, iar respectivele imobile să fi avut deja destinație
turistică. Utilizarea unor astfel de clădiri în scop turistic (și
crearea unor locuri de muncă în domeniu) nu e cu nimic împiedeja să fie
finalizate, iar respectivele imobile să fi avut deja destinație
turistică. Utilizarea unor astfel de clădiri în scop turistic (și
crearea unor locuri de muncă în domeniu) nu e cu nimic împiedecată de
soarta proiectului minier. În realitate, prin achiziționarea acestor
clădiri (și demolarea a peste 150 dintre ele), compania a avut ca scop
tocmai blocarea utilizării lor ca variantă de dezvoltare alternativă;


O responsabilitate la fel de mare le revine tuturor Guvernelor României
care s-au succedat în ultimii ani și care au acceptat mizeria cu zona
mono-industrială din Roșia Montană, fapt care a blocat dezvoltarea
alternativă a zonei. O responsabilitate majoră o au foștii miniștri ai
Justiției care au acceptat încălcarea unor hotărâri judecătorești
definitive (prin eliberarea unor documente care să le înlocuiască pe
cele anulate de instanțele judecătorești), dar și Direcția Națională
Anticorupție (DNA), care a închis ochii la asemenea abuzuri efectuate de
autorități locale, județene și guvernamentale.

CONCLUZIE: Bazele Afacerii Roșia Montană au fost puse în 1995. Au trecut aproape
douăzeci de ani de atunci. Compania și-a schimbat în mod succesiv
conducerea, dar și acționarii. Fiecare conducere în parte s-a dovedit
INCOMPETENTĂ, nereușind să elaboreze un proiect LEGAL și SUSTENABIL
pentru dezvoltarea zonei. Au avut la dispoziție timp și resurse mai mult
decât suficiente pentru asta. Cei peste 500 de milioane de dolari pe
care compania susține că i-a investit în proiect ar fi trebuit
să facă din Roșia Montană una dintre cele mai bogate și prospere
localități DIN LUME (nu doar din România). E timpul ca și celor care se
opun proiectului minier să li se ofere șansa să demonstreze că
alternativele propuse pentru dezvoltarea zonei sunt viabile. Pentru
acest lucru sunt necesari câțiva pași minimali: renunțarea la stigmatul
de zonă mono-industrială aplicat celei mai importante părți din Roșia
Montană; semnătura ministrului Culturii pe actul de înscriere a
localității pe lista tentativă  UNESCO; un sprijin minimal pentru
derularea unor proiecte alternative de dezvoltare (sprijin care nici
măcar nu trebuie să fie financiar). M-am plictisit de tâmpenia cu
”opozanții nu au soluții”. Până una-alta, șefii de la RMGC  și Gabriel
Resources sunt cei care nu au soluții. Și disponibilizările de acum sunt
dovada dincolo de orice dubiu că nu au variante (altele decât cele de a
încălca legea și de a distruge definitiv comunitatea și patrimoniul
cultural și natural al zonei). Iar această dovadă vine după aproape două
decenii în care au avut tot spijinul politic și toți banii necesari
pentru a realiza un proiect LEGAL și SUSTENABIL. Nu au reușit. Păi mai
lăsați-i și pe alții, domnilor guvernanți. Și spuneți că ”nu au soluții”
doar după ce au și ei sprijinul (sau măcar nu sunt încurcați/blocați)
în dezvoltarea unor proiecte alternative. Se aude, domnule Ponta?

***

P:S.: Una dintre intervențiile societății civile la Roșia Montană: Programul Adoptă o casă (detalii aici).
Pe de o parte se salvează în mod real patrimoniul de la Roșia Montană,
pe de altă parte patrimoniul salvat este folosit (de asemenea, în mod
real, nu doar la nivel declarativ) pentru dezvoltarea turistică a
localității. În timp ce compania și susținătorii ei susțin că ei
sprijină turismul, angajați ai acesteia (în special de la serviciul de
pază și protecție) i-au supus unor agresiuni verbale și fizice pe cei
care coordonează programul…



Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Cine e de vina pentru oamenii dati afara la Rosia Montana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *