Călin Dejeu

Certej, continuarea mutilării Apusenilor

Apusenii reprezintă o zonă emblematică a României, nu doar istoric și etnografic, dar și în ceea ce privește patrimoniul natural. Spre deosebire de alte zone, nu găsim aici o separație clară între factorul uman și cel natural, ci din contră, cătunele moților și ale celorlalți munteni, până de curând, se integrau perfect în cadrul natural, aduceau un plus de pitoresc acestor munți. Sunt munți cărora paradisurile carstice, coloanele de bazalt, cascadele, fânațele și zona cu aspect de taiga siberiană de la izvoarele Someșului Mic le-au dat o atractivitate mult peste ce ar sugera unui „călător pe hartă” altitudinile modeste.

Cel care însă nu pare, nu vrea să aibă habar de valoarea Apusenilor este statul român. În zadar s-au chinuit minți luminate, de la Racoviță la Bleahu, să protejeze aceste peisaje unice în lume. Instituțiile ”betonate” în disprețul lor față de natură, precum Agențiile pentru Protecția Mediului, nu pot fi pătrunse de vocea rațiunii.

Marea amenințare la adresa Apusenilor o constituie carierele care vor ajunge în curând să-i sluțească complet. Partea de Est a Defileului Crișului Repede, în zona Morlaca – Bologa, practic nu mai există. Cum să faci turism la cetatea Bologa dacă de la cetate se văd în jur cariere monstruoase?

În ultimele zile ale mocăniței, la sfârșitul anilor ’90, Defileul Arieșului avea încă versanții intacți. Acum versantul stâng este mutilat de o carieră, la sud de Ocoliș.

În copilărie mergeam în tabără la Blăjoaia, și cea mai lungă excursie care se făcea în această tabără era până pe vârful Balomireasa. De acolo se dechide o panoramă fantastică spre Valea Arieșului, dar mie îmi rănea retina și sufletul cariera de la Roșia Poieni, care mutila încă de pe atunci acest peisaj unic.

Carierele de la Roșia Montană, pe care tot statul român s-a chinuit să le extindă la paroxism, au fost destul mediatizate.

Până în urmă cu câțiva ani, panorama versantului sud-estic al Munților Trascău, văzută din Valea Mureșului, sau, și mai bine, de pe dealurile de dincolo de râu, cu Piatra Cetii și Piatra Craivii făcând decorul de basm, era una dintre cele mai frumoase din țară. Acum a apărut o nouă carieră, pe piciorul de munte care coboară din versantul stâng al Cheilor Râmețului, care a spulberat tot farmecul. Dacă ajungi mult în aval, în Defileul Mureșului Inferior, ceva mai jos de Deva, la Bretea Mureșană, o altă carieră îți zgârie retina și sufletul.

Lângă cetatea Șoimoș, unde defileul, cetate și munții împăduriți formau unul dintre cele mai pitorești peisaje din țară, un peisaj care în orice altă țară ar fi fost strict protejat, mai multe cariere mutilează pe veci farmecul zonei.
Peisajul din situl Natura 2000 Măgurile Băiței este de asemenea mutilat de cariere.

De parcă toate aceste nu ar fi de ajuns, călcând în picioare memoria victimelor dezastrului de la Certej, din urmă cu 47 de ani, Guvernul Românie vrea acum să continue proiectul criminal, să distrugă complet această zonă încă plină de pitoresc din Apuseni, unde panorama fascinantă a măgurilor vulcanice ar putea să aducă localnicilor bunăstare. Exploatările miniere de suprafață aduc localnicilor, peste tot în lume, doar mizerie si durere. La țări cu trecut colonial mai înțelegem inerția supraexploatării, a foamei după secătuire fără scrupule, a disprețului față de localnici. Dar statul român ce scuze are când este mai rău cu glia strămoșească decât foștii cotropitori pe care istoriografia de stat îi condamnă atât de vehement?

Dar să vedem acest proiect nociv și din perspective care n-au fost încă descrise.

Cum poate un astfel de proiect devastator să fie implementat parțial într-o arie naturală protejată, când el este opusul absolut al protecției naturii? Autoritățile de mediu se fac că nu văd pădurea de copaci. Legislația de mediu nu se referă la norme juridice abstracte, natura este ceva cât se poate de concret. Încălcarea Directivei Păsări, în acest caz, trebuie analizată având în vedere obiectivele Directivei, nu aparențe juridice. Acolo defrișarea pădurii nu este ceva reversibil, nu înseamnă doar dispariția vegetației arborescente. Acolo se defrișează pădurea cu relief cu tot! Chiar dacă scriptic suprafața sitului Natura 2000 ”Munții Metaliferi” nu se reduce, practic ea se reduce. Zona distrusă de proiectul exploatării miniere de suprafață nu mai constituie și nu va mai constitui deloc un habitat pentru speciile protejate de păsări. Deci, practic, ne aflăm în fața reducerii suprafeței sitului Natura 2000 pentru a face loc unei exploatări, iar Comisia Europeană ne-a spus clar, într-o adresă către Federația Coaliția Natura 2000 ((2017)5295748 – 30/10/2017), că statele Membre pot reduce suprafața unei Arii de Protecție Specială Avifaunistică doar pentru motive excepționale, care „trebuie să corespundă unui interes general care este superior interesului general reprezentat de obiectivele ecologice ale directivei. În acest context, interesele la care se face referire în Articolul 2 al directivei, și anume necesitățile economice și recreaționale, nu pot fi luate în considerare.”

Dar nu doar Directiva Păsări este încălcată, ci și Directiva Cadru privind Apa. Avem acolo un curs de apă, Hondol, afluent al Certejului, care urmează să fie distrus. Apele Române, ca să satisfacă interesele ilicite, sunt în stare să revoluționeze chiar și geografia! Susțin, chiar în instanță, că Hondolul, care este afluent de gradul II al Mureșului, nu este în bazinul Mureșului!

(Sursa: Mining Watch România)

Dacă aruncăm o privire pe Nota de Fundamentare a Hotărârii de Guvern pentru defrișare, vedem că începe cu puțină propagandă: ”Perimetrul minier Certej este inclus în ,,Patrulaterul aurifer Săcărâmb-Brad-Roșia Montană-Baia de Arieș unde mineritul este o activitate tradițională” (guvernul a uitat să închidă ghilimelele). Să fim serioși, mineritul tradițional este opusul exploatărilor megalomanice de suprafață, cu utilaje gigantice care rad însuși relieful de pe fața pământului și cu iazuri de decantare toxice care periclitează cursurile de apă pe sute de kilometri în aval.

Legat de decizia de încadrare nr. 15 /19.01.2018, emisă de APM Timiș pentru proiectul de împădurire compensatorie, decizie menționată în Nota de Fundamentare a Hotărârii de Guvern, observăm și o eroare de procedură, probabil intenționată. Deciziei i s-a dat număr încă din faza de proiect, ori un draft al unui document nu trebuie să aibă număr, un draft este doar un draft, numărul trebuia dat doar când documentul a devenit final, a devenit un act administrativ. Cum Hotărârea de Guvern se bazează pe această decizie de încadrare privind împădurirea compensatorie, chiar și acesta este un motiv de anulare a Hotărârii de Guvern.

Ce bază legală se invocă pentru acest măcel? Se invocă articolul 37 din Codul Silvic. Și acum înțelegem de ce s-a putut ajunge aici. Pentru că acest Cod Silvic este scris de oameni care văd pădurea ca pe o fabrică de lemne, nu ca pe un ecosistem. Iată ce condiții avem pentru compensarea suprafeței scoase definitiv din circuitul silvic:

„Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează fizic cu un teren care are de 5 ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier național, iar suprafața terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de 3 ori suprafața terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier național. La realizarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. e), al căror beneficiar este o unitate administrativ-teritorială sau o instituție publică, compensarea se realizează cu un teren ale cărui suprafață și valoare sunt cel puțin egale cu suprafața și valoarea terenului care face obiectul scoaterii definitive.”

Absolut nimic despre valoare ecologică a pădurii.

Tot Nota de Fundamentare ne mai spune că „Scoaterea definitivă din fondul forestier național se face cu compensare echivalentă cu terenuri în suprafață de 168,6241 ha, proprietate a S.C. Deva Gold S.A., amplasate în perimetrul Pogănești cu suprafața de 88,0675 ha, în perimetrul Povergina cu suprafața de 45,3069 ha și în perimetrul Secaș cu suprafața de 35,2497 ha.”

Vor să înlocuiască pădurea naturală de la Certej cu trei plantații pe teren agricol, în județul Timiș. Conform deciziei de încadrare nr. 15 /19.01.2018, vor să planteze chiar și o specie introdusă, glădița. Vor să planteze și pin, într-o zonă în care nicio specie de pin nu este nativă.

În 8 noiembrie a fost la Parlamentul European o întâlnire privind situația extrem de gravă privind pădurile din România. S-a spus încă de la început că la majoritatea pădurilor europene ne putem întreba dacă sunt cu adevărat păduri, sau plantații.

Nu orice suprafață acoperită cu arbori constituie o pădure, pădurea înseamnă infinit mai multe grupe taxonomice decât cele care includ arbori, și înseamnă mai ales rețeaua subtilă dar fabuloasă care le interconectează. Pădurea este mai degrabă un proces complex și delicat, nu este în niciun caz doar masa lemnoasă pe care o văd tovarășii care au scris Codul Silvic.

Cele trei plantații care se ”oferă” în schimbul pădurii de la Certej nu se vor compara niciodată, ca valoare ecologică, cu pădurea care este sacrificată pentru niște interese private meschine. Ce să mai vorbim despre faptul că suprafața, zona al cărei peisaj (și unul extrem de pitoresc) este distrus, este de sute de ori mai mare decât strict zona defrișată.
Valoarea pădurii de la Certej, ca patrimoniu natural, nu are cum să fie compensată cu trei plantații pe teren agricol în Timiș. Este ca și cum ar spune că, conservativ vorbind, uciderea unei dropii se compensează cu eliberarea a trei ciori.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Certej, continuarea mutilării Apusenilor

  1. Pop L.

    Când o să înțelegeți că terenurile miniere și zăcămintele din țările „în curs de dezvoltare” sunt subiect de speculă bursieră la Toronto, când o să înțelegeți că guvernul canadian oferă sprijin acestor firme jucătoare pentru că acolo sunt (și) banii unor fonduri de pensii, …
    Căutați pe youtube conferințele lui Alain Deneault sau cumpărați pe Amazon „Deneault, Alain; Sacher, William (2012). Paradis sous terre : Comment le Canada est devenu une plaque tournante pour l’industrie minière mondiale. Écosociété. / Imperial Canada Inc.: Legal Haven of Choice for the World’s Mining Industries.
    Când o să conștientizăm că doar în burgul Bruxelles lucrează legal vreo 30 000 de lobbyști, …
    Poate ne vom îndrepta atenția spre lucrurile pe care le putem schimba, vorba stoicilor. Unii fac război de generația a IV-a, noi suntem cu Viorica care, la o adică, nici nu poate să înjure coerent.
    Problema proștilor e pot avea demnitate, dar dacă nici ei nu cred asta și la prima gafă o subminează, ce poți să le faci? Dacă pot obține o mărgică de sticlă colorată contra unei scurte partide de sex a mă-sii cu un străin, toată lumea e mulțumită și câștigă ceva: aborigenul- o mărgică, mă-sa- o aventură, străinul- o mină de aur (la propriu).

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *