Când, în 1964, am citit romanul lui Norman Mailer The Naked and the Dead(apărut la Editura pentru literatură universală cu titlul Cei goi și cei morți) am crezut că e greu să afli ceva nou despre teamă, violență și lipsă de sens, după ce ai “văzut” asediul insulei imaginare Anopopei.
Când am citit Toba de tinichea (prima carte din trilogia lui Günter Grass,Danzig Trilogie), l-am invidiat pe Oskar Matzerath, care, la vârsta de trei ani, aflat undeva la granița dintre Germania și Polonia, a hotărât să se oprească din crescut, de sila lumii nebune populate de adulți.
***
În primăvara lui 1985, printre cei care i-au cerut lui Ceaușescu să-mi respecte dreptul de a emigra s-a aflat și Günter Grass. Semna alături de Ionesco, Besançon, Castoriadis, Arrabal, Smolar, Gorbanevskaya, Bukovski, Glucksmann, Leroy-Ladurie, Maximov, Liehm, Michel Heller, Plioutch, Jelenski, Böll, Claude Mauriac, Kouznetsov și mulți alții.
Eforturile unor Paul Goma, Monica Lovinescu, Mihnea Berindei, Sanda Stolojan, Marie France-Ionesco, Virgil Ierunca și Ioana Brătianu au făcut minuni.
La puțină vreme după ce am ajuns în Statele Unite, am primit o invitație la New York din partea lui Norman Mailer, pe atunci președinte al PEN CLUB – lui american. M-a așteptat la o masă în legendara Round Table Room de laAlgonquin. Lângă el – Günter Grass și Danilo Kiš. Peste o jumătate de oră apărea Vasili Aksionov.
A doua zi, Grass m-a luat la cercetat: “Ce se întâmplă, de fapt, în România?”
Acel “de fapt” m-a pus pe gânduri și am încercat să-mi fac gândurile cât mai limpezi cu putință. Ne-am reîntâlnit peste un an, la Hamburg, la Congresul PEN. Am și avut o “dispută”. Grass a condus prima zi a lucrărilor. Confruntat cu afirmaţiile foarte dure ale unui scriitor exilat, Grass a încercat să nu lase discuţiile să devină “apăsat antisovietice, apăsat anticomuniste”.
Când mi-a venit rândul să vorbesc, i-am spus că, din nefericire, colegul nostru avea dreptate şi am dat câteva detalii despre ce se întâmpla în România. A părut ușor iritat de replica mea. Susan Sontag m-a muștruluit în liftul hotelului, apoi a aranjat o masă în trei. Grass s-a amuzat auzind că-l bănuiam de supărare. Câteva fotografii au imortalizat semnarea a ceea ce “părintele” lui Oskar avea să numească “Tratatul de pace și voie bună”.
În seara în care am fost invitaţi la un dineu de Richard von Weizsäcker, Grass i-a explicat președintelui vest-german care fusese strategia sa. Cum era de așteptat, comentariul lui Weizsäcker a fost scurt, politicos și neangajant. Dar, după zâmbetul cu care și-a însoțit cuvintele Weizsäcker, lui Grass nu i-a fost greu să înțeleagă ce gândea gazda noastră.
***
Papa Francisc rostește, oficial, un cuvânt aflat în așteptare de o sută de ani – “genocid”. Președintele turc Recep Tayyp Erdogan ripostează prompt față de acel „În secolul trecut, umanitatea a trecut prin trei tragedii uriașe, fără precedent. Prima, care este în mare măsură considerată drept ‘primul genocid al secolului XX’ a lovit poporul dumneavoastră armean.” prin “Trebuie să lăsăm istoria în seama istoricilor.”
Recitesc “DOSAR 1915” pentru a-mi reaminti cum a comentat Bedros Horasangian poziționările și/sau repoziționările unor Robert D. Kaplan și Bernard Lewis față de primul genocid al secolului trecut – “Mistificarea istoriei nu prin minciună, neadevăr sau măsluire de documente – știm că s-a practicat și se mai practică – ci prin omisiune. Pur și simplu armenii și Armenia nu există.”
Istorici și istorici. Unii țin seama; unii nu bagă de seamă.
***
În urmă cu câteva zile, Günter Grass a plecat, așa cum au făcut-o înaintea lui Aksionov, Kiš, Mailer și Sontag. Oskar Matzerath este încă aici. Nu putem fi siguri cine anume trăiește într-un ospiciu – el sau noi. Mesajul lui Oskar însă nu prezintă niciun echivoc:
”Eu aveam grijă de tobele mele. Acestea nu le plăceau incendiatorilor. Tinicheaua mea nu suporta turbarea lor dar trebui să se abțină și să îngenuncheze.”
“A fost odată un toboșar pe care îl chema Oskar.”
Domnule Tudoran – ca întotdeauna magnific!
Este o placere sa citesti textul unui om inteligent, talentat si onest.