Lucian Davidescu

2018: Pe jumătate săracă, România intră în rândul țărilor bogate

2017 a fost expresia modelului economic românesc al ultimilor 25 de ani: „La barza chioară îi face Dumnezeu cuib”.

  • Politica fiscală a fost mai bezmetică decât oricând iar investițiile publice au continuat tendința de restrângere și – cu adevărat grav – s-au împomolit chiar și proiectele de infrastructură, mai mult decât erau deja.
  • Deficitul bugetar rămâne – probabil – în parametri, doar pentru că s-a materializat un pariu ambițios, aproape nebunesc, al actualului program expansiv de guvernare: acela că economia va crește suficient de rapid încât să acopere majoritatea promisiunilor.
  • Economia s-a conformat și a crescut, cu o cifră care – atunci când se vor publica datele finale – ne va confirma probabil postura de „tigrul Europei”, posibil peste 6% sau chiar mai mult.
  • Salariile cresc cu 13%, ceea ce înseamnă undeva la 10% în plus la puterea de cumpărare chiar și în condițiile în care creșterile de prețuri recapătă suflu după doi ani de deflație.
  • Minuscula reducere a taxării muncii preconizată odată cu transferul contribuțiilor de la angajat la angajator a fost anulată odată cu o taxă nouă introdusă îîn decembrie și trecută aproape neobservată, de 2,25% din fondul de salarii, plătită în continuare de angajator pe lângă cele 40% trecute exclusiv în sarcina angajatului. Astfel, statul oprește în continuare 42% din costurile cu munca, unul dintre cele mai ridicate niveluri din UE și din lumea.
  • Creșterea economică a fost antrenată în principal de mărirea remunerației în sectorul public, așa numita „wage led growth”, o strategie care în cazul României, pe termen scurt, are avantaje de acum confirmate. Mai departe trebuie să se schimbe și alte lucruri în economie, pentru că apar consecințe și blocaje greu de gestionat.

Iată la ce ar trebui să ne așteptăm pentru 2018:

Puncte tari

Economia românească este acum mai robustă decât oricând. Un exemplu: Pentru fiecare 3 lei luați drept credit există depozite de 4 lei în bănci. În 2008, înainte de criză, raportul era fix pe dos. Exporturile aproape că s-au dublat, de la 33 de miliarde de euro la o cifră în jurul a 60 de miliarde de euro, la fel și salariile – de la 1300 de lei la 2300-2400 de lei. Astfel, în mod aproape neverosimil, România este acum într-o situație economică foarte similară cu cea de acum 10 ani a Poloniei, țară care a reușit să depășească criza mondială fără să aibă parte recesiune. Anul acesta, PIB/locuitor va atinge, posibil,10.000 de euro și are șanse să se apropie chiar pragul de 12425 dolari, care face diferența dintre țările cu venit mediu și cele bogate!

Puncte slabe

Diferențele de dezvoltare dintre urban și rural respectiv dintre județele bogate și sărace s-au adâncit, la fel și distanța dintre cele mai mari și cele mai mici venituri. Piața forței de muncă este marcată de un blocaj cronic, caracterizat pe de o parte de lipsa forței de muncă, atrasă de salariile mai bune din Vest și pe de altă parte de reticența angajatorilor de a alinia salariile la așteptări. Această situație face ca investițiile în economie să devină nefezabile din cauză că lipsește forța de muncă disponibilă să fie remunerată la nivelul de acum.

Oportunități

Creșterea economică susținută face România o țintă favorită pentru investiții private, în măsura în care ar exista și semnale coerente de încurajare. Deocamdată, a fost amânat fără termen unul dintre puținele astfel de semnale: înființarea Fondului Suveran de Investiții și Dezvoltare, printre ale cărui scopuri declarate se numără co-participarea – în proporții minoritare dar angajante – la proiecte de infrastructură, de revitalizare a industriei sau de dezvoltare a zonei economice rurale. De asemenea, alocarea a 2% din PIB pentru apărare deschide posibilitatea negocierii de contracte offset, la rândul lor neglijate până acum.

Amenințări

Resursele bugetare sunt și anul acesta întinse la maximum, cu un „spațiu fiscal” mult prea strâmt încât să poată tolera orice fel de șoc. Orice accident de parcurs fie intern (cheltuieli neprevăzute, eșecuri în colectare) fie extern (creșteri de dobânzi, reducere a fluxurilor de capital) poate declanșa o reacție în lanț cu consecințe nu doar asupra bugetului ci și a economiei. Pariul creșterii bazate pe mărirea veniturilor din sectorul public se poate încheia cu succes abia în momentul în care angajatorii privați încep, la rândul lor, să liciteze la salarii.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *