Alina Mungiu-Pippidi

Ce nu vă spune presa despre Germanwings și Lufthansa

După o săptămînă de speculații, lucrurile au ieșit la iveală și confirmă ipoteza mea de martor al grevei Lufthansa de săptămîna trecută, despre care am scris aici. Compania era la curent că Andreas Lubitz avea probleme psihice, dar nu era să îl oprească să zboare exact în zilele cînd era nevoie de piloții Germanwings să îi înlocuiască pe cei de la Lufthansa, aflați în grevă. În anul precedent, compania pierduse peste 200 de milioane de euro din profitul său anual din cauza grevelor piloților. Companie publică pînă în anul 1994, Lufthansa, cel mai mare operator aerian din Europa, e azi deținută de agenți privați în proporție de 88.52%, ca și de MGL Gesellschaft für Luftverkehrswerte (10.05%), Deutsche Postbank (1.03%) și Deutsche Bank (0.4%). Angajaților li s-a oferit încă din 1970 posibilitatea de a lua acțiuni în loc de bani, iar la privatizare circa 3 la sută din acțiuni au mers către ei. Pe scurt, toată lumea e interesată să funcționeze compania pe profit. Nimeni nu l-a împins sau lăsat înadins pe pilotul bolnav în spatele manșei. El zbura deja de săptămîni întregi cu tulburări psihosomatice de vedere (ca exemplu, poate vedea negru în fața ochilor, e cea mai frecventă), avea certificate de la doctori ca să nu se ducă la lucru. Pur și simplu mecanismul de verificare a stării de funcționare a persoanei Andreas Lubitz, care nu era o mașină, ci un om, un om grav bolnav în căutarea unui zid de care să se zdrobească, cum sînt mulți sinucigași în momente de decompensare, acel mecanism lipsea. Dimpotrivă, cum s-a văzut și din discursul dominant din presă, o civilizație superraționalizantă în care gîndim în unități de profit (util, unitatea ”utilității” cum e numit în teoria jocului profitul personal) nu mai poate concepe că lumea raționalității este doar o lume între altele, iar intersecția ei cu celelalte poate duce la dezastre. Ciudat că acceptăm că există geometrie neuclidiană, algebră non-booleană, că pe lîngă legile gravitației funcționează cele ale lui Einstein, că la o mie de valuri predictibile vine unul de înălțimea unui tsunami fără cauză aparentă, dar nu acceptăm ceva mult mai puțin abstract și mai aproape de noi, că există un coeficient de persoane și situații în care raționalitatea e limitată sau de altă natură și că pentru asemenea situații trebuie să existe un mecanism de risc. Nu poți spune, cum a făcut presa, că de ce nu s-a omorît ăsta singur, că poate el nu mai percepea pe nimeni altcineva la acel moment, nu mai vedea și nu mai gîndea, era un om bolnav. Nici nu poți căuta ”un motiv” cum hilar raportează depeșele agențiiilor, pentru că motivul e boala însăși, și un procuror trebuie să priceapă chestia asta. Cînd ai un business care e o companie aeriană, trebuie ca pe lîngă riscurile tehnice să te gîndești și la cele umane. Iar argumentul meu este că această faimoasă companie a căutat-o cu lumînarea, eliminînd factori de control indispensabili. Dacă nu mai există nimeni să îți cerceteze nici actul de identificare, dacă promovezi agresiv mașina în detrimentul omului chiar dacă există pasageri vîrstnici sau analfabeți care vor avea totdeauna nevoie de asistență la îmbarcare (știu ce spun, am avut discuții cu agenți Lufthansa în ultimi ani care mi-au și explicat că asta e politica de stimulare, să le crească numărul de pasageri cu care nu ai practic contact uman). Am ajutat de multe ori alți pasageri, țărani din Balcani care merg la copiii lor în Statele Unite în acești ani, și pot spune că unele companii se bazează pe un asemenea ajutor voluntar de la pasageri, staff-ul lor fiind redus și fugărit în toate direcțiile, plus fiind de trei ori mai mult la etaj la clasa întîi decît jos, la clasa de economie, unde sînt de zece ori mai mulți pasageri. Și toate astea la pasageri, dar staff-ul la rîndul său poate să aibă nevoie de asistență. Au dispărut, din motive de economie, psihologii de la lucru, populari în secolul trecut, deși asta e o specialitate, poate doar poliția să mai aibă așa ceva. Ieri, 31 martie, într-un zbor Berlin-Frankfurt al Lufthansei, șefa de cabină ne-a declarat că știe că ne facem toți griji, dar nu avem de ce, au fost toți sunați de dimineață și au dat asigurări că sînt OK. Nu vă mai spun, ca fost psihiatru, ce impresie mi-a făcut ideea că poți stabili prin telefon (eventual unul programat prin software) dacă cineva face față stressului sau nu. Dacă aș avea timp de scenarii de comedie neagră, aș face unul cu o centrală telefonică, din acelea foarte populare în America, care să spună: ”Pentru sărit de la etaj personal și neînsoțit, apăsați butonul unu, pentru impulsul de nestăvilit de a vă sugruma nevasta, apăsați butonul 2, pentru copii, butonul 3, și așa mai departe, asta cu avionul ar fi pe la 27, în ordinea frecvenței”.

Stressul e inevitabil și poate lua în unele circumstanțe forma unei grave boli, după cum bine a scris un psiholog pe forumul nostru de săptămîna trecută. Compania asta nu e conștientă defel, se consideră la ora asta că Allianz, asiguratorul, va plăti daune și gata, dar nu ar trebui să fie așa simplu. Grevele repetate sînt pentru că Lufthansa încerca de ceva vreme să reducă drepturile piloților (ieșirea la pensie la 55 de ani, de exemplu, cu 60 la sută din salariu plătibil pînă la 65) transferînd zborurile lor vechi pe companii noi, Germanwings sau Eurowings, și reducînd operațiile pe compania veche, unde sindicatele sînt puternice și au drepturi. Lupta asta a depășit demult limita unor păreri diferite despre management și a devenit un pericol pentru siguranța pasagerilor. Pentru a crește această siguranță, compania trebuie regîndită și da, costurile vor crește. Pînă atunci, eu nu voi mai călători cu ei sau subsidiarele lor, nu doar pentru că pe 18 și 25 am fost forțată să zbor cu Germanwings din cauza grevei (aș fi luat Air France de la început dacă știam), ci pentru că ieri, zi în care aeroportul din Frankfurt ar fi trebuit închis din cauza vîntului, nimeni nu ne-a spus la Berlin că asta e situația, și zborul 380 în care mă aflam a ratat de două ori aterizarea, ridicîndu-se în ultima clipă (vedeam pasagerii în mașini pe autostradă, întorcînd capul după noi, era ceva spectacol, un Airbus 330 lăsîndu-se pe pistă ca în utima clipă să o cotească în sus și la stînga). Cînd am aterizat, la a treia încercare, după o oră în care trei sferturi din avion era deja bolnav, nu doar de nervi, în cap cu șefa de cabină care cred că a trebuit dusă la urgență, după ce ne-a felicitat ea pe noi pentru curaj, am strîns mîna bravului nostru pilot. Acesta ar fi trebuit însă să ne întrebe dacă ținem neapărat și cu orice risc să ajungem la Frankurt, ne puteam înapoia la Berlin (era vînt așa de mare că elicopterele din Alpi nu au putut ieri strînge resturile avionului GW, nu era pur și simplu zi de zburat ieri pe tot culoarul Sud-Nord al Rinului și afluenților). Dar cîți bani s-ar fi pierdut dacă se anulau toate cursele de la Frankfurt ieri? Într-un tîrziu, cît se anulau majoritatea aterizărilor, noi am decolat – mergînd cu autobuzul la avion și făcînd coadă la autobuze, că era vînt prea mare ca să se țină podurile de porți, și așa am prins un apus calm pe Marea Baltică pe la șase seara, cînd ferry-ul de Helsinki își aprindea luminile și punea capul spre Nord.

Nu sînt fricoasă, ba aș zice dimpotrivă, dar am avut ieri impresia netă că mi-o caut. Știu că există mitul german, dar îl văd de aproape, că acum un an am văzut o grevă a chirurgilor, tot în Germania, în care asistentele disperate nu știau cum să facă față. Revin la contrastul dintre Grecia și Germania, da, grecii țipă cît îi ține gura, dar începe să nu mai îmi placă felul german în care ne scufundăm în tăcere. Cred că pentru început ar fi bine să vorbim mai dezinhibat de riscurile cu care ne confruntăm și cum putem interacționa mai transparent, agenți privați și publici, ca să le reducem.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

44 thoughts on “Ce nu vă spune presa despre Germanwings și Lufthansa

  1. mihaim

    Sunt pur si simplu dezamagit de „descoperirea” dvs. cu privire la faptul ca, compania era la curent cu dosarul medical al pilotului. De ce sunt dezamagit? Pentru ca nu mai putem sa il blamam pe pilot ca nu si-a dezvaluit conditia medicala angajatorului ca sa poata fi discriminat si dat afara pentru alte motive decat cele medicale. De ce zic asta, pentru ca nu-i asa, ori il dai afara pe motive medicale si ii dai pensie de handicap, ori il dai afara pe motive medical si nu ii dai nicio pensie de handicap, fie cauti nod in papura pentru alte motive pentru a il afara – caz in care nu ar fi primit nicio pensie de handicap, pentru ca nu s-ar mai fi pus problema. Vorbiti de riscuri, dar acoperirea „riscurilor” de catre companie si de catre societate in care din cazurile de mai sus se incadreaza? Ah, poate ca mai exista un caz: acela de acceptare a „riscului” de care vorbiti, dar atunci de ce ne mai lamentam? Pentru ca singura explicatie ca aceasta stare de „risc” este in stransa legatura cu incalcarea drepturilor si cu demonizarea pilotului.. Ca eu unul nu inteleg: este legal ca un doctor, care se bazeaza pe autoritatea celui care nu stie sa vindece un pacient, da un verdict evident prejudiciator pentru pilotul in cauza, sub aspect profesional dar si de imagine, acest verdict este facut public – inclusiv fata de angajatori -, dar mai mult acesta/pilotul nu mai are niciun drept fundamental – la pensie, la imagine sau de orice alt tip. Ramane ca pilotul respectiv, in calitatea sa de om, sa fie carnea de tun si bataia de joc a unei intregi societati. Este aceasta realitate intamplatoare?

    Reply
    • Bre

      Pilotii nu sunt indragiti respectati sau pusi la locul lor in societate. Sunt minimalizate importanta profesiei si mai ales al riscului.
      Da, aveti dreptate, pilotii sunt dati afara de la orice companie daca nu respecta tiparil impus de aceasta, profit cu orice pret, iar respectivul pilot nu-si va gasi un nou loc de munca asa usor pentru ca tinicheaua de coada este in functiune, iar piata fortei de munca din acest domeniu este foarte limitata. Ceea ce a facut neamtul e groaznic. Sa ne gandim putin la pilotii din Romania, care au avut parte de taieri drastice de salarii si mai ales pensii, cu toate acestea nici unul nu a prabusit breo aeronava si nici nu cred ca le-a trecut prin cap asa ceva. Isi vad de treaba, fiind priviti aproape ca noste paria ai societatii romanesti in timp ce altii trag tunuri de milioane de euro. O fi bine asa?

      Reply
  2. Mihai

    Sarut mana,
    Excelent articol !
    Dupa accident , am avut tot timpul impresia ca cineva ma duce undeva unde e comod de explicat ce s-a intamplat si de ce ?
    Am acceasi impresie despre mitul german legat de perfectiune si constinciozitate. Hai sa fim sobri !
    Totul inseamna bani si atat !!
    Cei care lucrati pentru firme din Vest stiti ce spun ! Nu intereseaza pe nimeni ca ai o problema, atata vreme cat nu esti profitabil, nu existi.
    Asta se intampla cand nu nimeni nu mai intelege pe nimeni. Daca cei care decid in companii nu vor intelege ca lucrurile se fac cu OAMENI, accidententele se vor inmulti.
    Am scris cateva randuri deoarece acest accident imi confirma temerile legate de sistemul barbar in care traim sin in care conteaza doar cifrele.

    Reply
    • mircea

      mitul german..poate n-a existat niciodata..poate pur si simplu ei, in mod natural sunt mai constiinciosi. altfel n-ar fi unde sunt acum in multe domenii..noi si altii, inventam mituri despre ei..ei, germanii isi vad de treaba..acum sa nu cadem in extrema ailalta: germanii sunt cei mai prosti oameni, ca romanii cad usor dintr-o extrema in alta. dar de mitul francez ce sa mai zici? ala cu francezii cei mai politicosi, cei mai eleganti, …goange..cine a fost prin franta in ultimii 20 de ani intelege ce scriu..dar de mitul englez ce sa mai zici..care mit??? in urmatoarele zile, doamna alina va fi dezamagita de air france, fiindca si acolo sunt probleme mari.. si tot asa…

      Reply
  3. Ira babu

    Bravo! Bine punctat adevarul despre lumea spre care (tindem sa) traim(?) !
    Viata noastra nu conteaza, ci doar cati bani pot stoarce din ea acel 0,001% de
    acumulatori de bogatie.

    Reply
    • COMPLETEZ

      Iti dau perfecta dreptate. Mai completez:pina in anul 2050 populatia Pamintului trebuie sa fie 2 miliarde din 7 cit sint acuma. Asa ca -cui ii pasa?? Nimanui.

      Reply
  4. traian sandor

    Stimata Doamna,
    Felicitari pentru acest articol foarte bine structurat si analiza foarte pertinenta.
    Am o doleanta mai veche: acum cativa ani ati scris un articol despre variantele de dezvoltare ale Romaniei si ati dat ca exemplu Coreea de Sud si o tara baltica care au adoptat protestantismul si au avut schimbari semnificative in domeniul economic si social.As dori sa recitesc argumentele dumneavoastra- sunt de aceeasi parere.
    Ati putea sa-mi dati un link sau o copie a articolului?
    Mult respect.

    Reply
  5. Ileana

    Excelent articol!
    Vazut din perspectiva unei persoane care lucreaza pentru o firma germana pot sa afirm ca:
    – calitatea, seriozitatea si rigurozitatea germana sunt mituri construite atent de companii, insa foarte vulnerabile in zilele noastre;
    – majoritatea companiilor mizeaza pe o reducere a costurilor fara a se gandi la impactul pe termen lung asupra companiei;
    – nu exista proceduri interne care sa legifereze munca de zi cu zi a angajatilor. Managementul acestor companii este blocat in conservatorism si accepta cu greu schimbarile impuse de tendintele pietei;
    – managementul riscurilor este facut formal pe principiul ca „noua nu nu se poate intampla asa ceva suntem nemti si daca se intampla gasim noi o cale de rezolvare”;
    Daca priviti accidentul aviatic din afara o sa descoperiti o companie care ascunde grave deficiente de organizare, lipsa de proceduri si protocoale interne, o companie interesata de cifre in crestere si profituri care sa-si satisfaca actionarii. Si e mai mult decat adevarat felul nemtesc de a se scufunda in tacere precum strutul in nisip sperand ca problema se va rezolva de la sine.

    Reply
    • Iulian Seba

      Eficienta germana ?
      3 zile inainte de Craciun: eram eu venit din Africa plus vreo 7 marinari romani veniti din Marea Nordului fara locuri la cheking.
      Erau bilete on line la Lufthansa pe zborul asta, ceva la 1200 de euro. Ne-au trimis la hotel cu oo compensatie de 250 de euro, tot le-au ramas cam 800.
      Eficienta sau furt pe fata, dat fiind ca rezervarile noasatre erau mai vechi de o luna?
      Deloc intamplataor erau alese niste persoane in tranzit care nu isi permiteau sa ii trimita undeva la origine si sa renunte total la zbor.

      Mai grav insa e chinuiala asta de crestere a eficientei…. cand toti ajung la acelasi nivel, nu prea mai e de unde. De aici solutii din astea gen teapa ordinara cu biletele sau tinutul unui bolnav intr-un astfel de loc de munca critic. Faza cu biletele vandute in plus e generalizata, i-am vazut si pe Discovery cu o chestie din asta.

      Cu regret, dar cel putin la Lufthansa…. mai mult o pungaseala, nu eficienta… Si uneori pungaseala criminala….
      Quo vadis ?

      Reply
  6. santamanta

    corect, insa toate companiile sunt cam la fel, qantas parca era statistic cel mai ok (sursa: autistul din rain man), malaysia cel mai catastrofal (top ultimul an), pe frankfurt-berlin cred ca si trenurile s-au oprit din cauza crengilor cazute pe sine (sau pe unde a trecut uraganul)
    punem pariu ca nu mai vorbeste nimeni in cateva luni de accidentul din alpi? se iau „masuri” (2 in cabina) si plecam iar cantand la „razboi”, poate putin burnout si-ar dori si somerii greci

    Reply
  7. Adrian

    Ceea ce am citit depășește orice închipuire. În definitiv, cine sunt economiștii care au speriat compania că dă faliment dacă nu zboară pe vânt năpraznic? Sau de ce nu încurajează compania să aibă un număr de rute acoperite cu soluții de rezervă, în parteneriat cu DB, de pildă, sau o fi și asta anticoncurențial? Sau poate economiștii înșiși conduc această companie … și atunci decizia dumneavoastră cred că trebuia luată mult mai demult, nu doar datorită acestor evenimente recente.

    Reply
  8. Ovidius

    Felicitari pentru articol!
    Bine punctanta acesta perspectiva – risc predictibil ca efect secundar al managementului salbatic si rapace; Perspectiva parca voit eludata de marea majoritate a presei… aservita nu-i asa? As mai adauga o motivatie la cele de mai sus – razbunarea, ce-i drept in cel mai diabolic si las mod, dar in fond o vad ca o razbunare impotriva acestui management modern, care este descris bine in articol,dar cu manusi; Sunt mult, mult mai feroce, mai inumani si diabolici cei ce controleaza masinile de facut bani (companii, instrumente financiare, administratie etc)
    Sa ne rugam pentru cei ce au platit cu viata acest „side effect” al capitalismului – RIP – inclusiv ambii piloti.

    Reply
  9. uiuiui

    ma tem ca va trebui sa traim cu asta. si ma mai tem ca pilotii germani de la Lufthansa, cei mai buni din lume, cum i-a numit CEO -ul, sint prea scumpi, asa cum a fost si Posta Germana. dar asta se rezolva in Germania, in Grecia nu prea, pensionarea la 55 de ani nu e o problema si oricum patroniii de vapoare nu platesc impozite, traiasca Tsipras.

    Reply
  10. ion

    care tacere? cititi die Welt, unul din cele mai serioase ziare germane, acolo nu se tace. se gaseste si la Berlin si char la Helsinki, stiu ce spun.

    Reply
  11. pif

    intrebarea se pune invers, daca Lufthansa, 5 400 de piloti sint 20 de medici angajati si au preturile care le au, ce se intimpla la Ryanair care are preturi cu 70% reduse? a doua intrebare ar fi: psihiatrul Pippidi ar retrage licenta de zbor copilotului Andreas Lubitz ? bineinteles inainte de sinucidere.

    Reply
  12. endoi

    Un articol cam subiectiv. Atinge cateva subiecte discutabile. Una peste alta, Lufthansa, oamenii, vor trece peste asta. Cat despre povestea cu aterizarile ratate…e greu cu natura, daca anulau zborul nu era bine, daca s-au chinuit sa aterizeze, iar nu-i bine…

    Reply
  13. Radu

    Sunt de acord cu precizarea de la comentariul anterior,cam subiectiv articolul,indeosebi in ceea ce priveste aspectele de ordin economic ale companiilor,nu cred ca in cazul acestui subiect are vreun rost sa comentam politicile economice .Mi-au atras atentia alte referiri oferite din perspectiva de psihiatru care nu prea coincid cu realitatile cazului-„că poate el nu mai percepea pe nimeni altcineva la acel moment, nu mai vedea și nu mai gîndea, era un om bolnav.Pai d-na Mungiu daca nu mai vedea si nici nu mai gandea cum a vazut si a gandit sa blocheze usa cabinei?????Dvs ca psihiatru trebuie sa stiti probabil ca nu toate bolile psihice atrofiaza ratiunea si in multe din aceste gesturi considerate acte de nebunie exista si ceva macar partial gandit si constient.

    Reply
    • Adrian

      Are rost să comentăm politicile economice. Că de aceea sunt politici. Dar în cazul acesta tragic se pare că nu e nicio politică. Sau , dacă preferați, e „politică economică“. Pe scurt, economia e o știință. Statistica și probabilitățile sunt știință. Manevrate („aplicate“, presupun, e termenul la modă) de semidocți nu pot să nu furnizeze tragedii personale ori colective.

      Reply
  14. Costin

    Siguranta nu mai e demult o prioritate pt companii. Ele sunt orientate doar catre a face profit. Uitati-va la situatia de la Wizz Air din decembrie 2014 cand un grup de cabin crew curajosi din Bucuresti s-au constituit intr-un sindicat perfect legal. Ce credati ca a facut compania? I-a concediat pe membrii fondatori si pe liderul de sindicat. Au concediat oameni care aveau experienta de aviatie de peste 7-8 ani si au ramasa opereze majoritatea curselor din Otopeni cu cabin attendat incepatori. oare asa nu se pune in pericol siguranta pasagerilor ? Compania a motifat ca au fost dati afara cei 19 pt cau performante slabe. Si totusi cum pot avea performante mai bune unii care lucrau de 3 saptamani. Raspunsul e simplu. Companiile isi doresc angajti cu botul pe labe care sa exectute fara sa cracteasca orice ordin. aste este sclavismul modern. http://oradecluj.oradestiri.ro/wizz-air-pierde-procesul-cu-liderul-nou-infiintatului-sindicat/#.VRxyofysWpd

    Reply
    • Remy

      Domnule Serj K nu știți despre ce vb. A lucra pe PĂMÂNT, LA BIROU nu este același lucru cu munca personalului navigant. Gândiți-vă doar la privare de oxigen atâtea ore, atâția ani, nu mai punem la socoteala radiațiile și schimbul de 3,4,5 fuse orare….. Oamenii ăștia nu mai zboară 7000 total cariera, zboară 14000, 20000 de ore.
      Vb asa pentru ca nu știți ce înseamnă să îți petreci toată viata de la un zbor la altul. Corect. Nu i-a obligat nimeni sa își aleagă aceasta cariera, dar fără ei,tu nu te mai plimbai de colo colo cu avionul

      Reply
    • Cinicul

      Pilotul respective venea din sistemul militar, ca si majoritatea pilotilor cu experienta. Acum s-a cam renuntat la recrutarea de piloti militar (nici ca se poate pentru ca nu sunt destui) si asta se va vedea in situatii de exceptii cand trebuie dovedite calitati de pilot adevarat si nu doar de monitorizare a unui avion condus de un computer.

      Reply
  15. Ioana

    E inspaimantator si ma tem ca va fi nevoie de multe alte dezastre de acest tip pentru ca sa ne trezim in sfarsit din cosmarul asta neoliberal in care piata e religie si profitul, dumnezeu. Evolutia insa era previzibila si n-ar trebui sa mire pe nimeni: cand omul devine „resursa” si eficienta e singurul criteriu dupa care i se masoara valoarea, e normal ca o companie sa nu mai dea doi bani nici pe personal, intersanjabil si inlocuibil oricand, nici pe clientii care oricum vor continua sa apeleze la serviciile ei, ce mai conteaza 150 de morti? Le platesti niste daune si gata, case closed.

    Reply
  16. unul

    Doamna, va admir, ati vorbit ca un adevarat profesionist. Insa sa omori 100 si ceva de oameni, nu iti da dreptul. Au fost 17 copii, nevinovati, carora li s-a curmat viata pentru ca un dobitoc era la volan (mansa), un criminal dezaxat. Acum nu mai ai pe cine sa tragi la raspundere direct.
    Dar daca eram unul din parinti, nu stiu ce faceam, probabil porneam razboi, cu arme. Sa ma razbun, sa iti ingropi copilul, este o durere nemarginita. Ca medic pshihiatru, sunteti constienta de asa ceva. Ma razbunam pe companie, cu toate ca era un mare pacat, dar ca in filmul cu Gerard Butler pe care sigur l-ati vazut, durerea ar fi fost motivul
    Si trebuie sa se faca ceva! Trebuie sa se ia masuri, avionul este unul din cele mai nesigure mijloace transport. Statisticile sunt prostii, sunt copilarii. 100.000 avioane versus 1.000.000.000 de masini?
    Daca va uitati la emisiunea „dezastre in aer” de pe National Geografic, veti vedea ca am dreptate, neglijenta a ajuns in ultimul hal. Oamenilor nu le mai pasa, viata a ajuns un produs, un bun comercial.
    Ori viata este nepretuita, nu ne-a fost data de nici o divinitate, noi am aparut ca urmare a evolutiei, dar am involuat mental, in timp am devenit mai barbari decat in Evul Mediu.
    Am devenit barbari moderni. Inca nu stim sa ne respectam semenul, inca ne omoram pentru un petec de roca, inca ne omoram pentru niste zei inventati.
    Trist.

    Reply
    • Alt om

      Stimate domnule „unu” asa cum dvs, admiteti ca sunteti capabil de acte de razbunare exagerate si irationale ca urmare a pierderii unui copil, va rog sa admiteti ca aceste impulsuri violente zac in noi toti si pot fi declansate de o suma de situatii, adesea de natura patologica, traume etc. Datoria noastra ca oameni este in prmul rand sa fim toleranti, (tensiunea din relatiile interumane fiind un factor constant de stress) sa admitem ca exista factori psihologici care pot impinge toti oamenii spre acte criminale si sa punem un mai mare accent pe preventie.
      Stiintific a fost demonstrat ca un rol in reprimarea instinctelor emotiv- criminale il joaca cortexul prefrontal care la persoane supuse la strees continuu, sau care au experierente traumatizante etc., cortexul prefrontal este subdezvoltat si respectivele persoane sunt predispuse la fapte antisociale imediat dupa aparitia unui factor declansator – si totul este de natura biologica.
      Tendinta capitalismului este de a dezumaniza omul in favoarea profitului si nu face decat sa inmulteasca aceste situatii.

      Reply
  17. Tempor

    La modul teoriei evolutive a omenirii, tendinta pare a fi aceea de inlocuire a capului cu un telefon mobil sau tableta umplute cu tot felul de reclame comerciale si breaking news-uri, interconectate la carul 4×4, la programatorul masinii de spalat si la alte utilitati personale!
    Si daca noi „reusim” sa facem roboti dupa chipul si asemanarea noastra atunci cum ramane cu aparitia oamenilor pe Pamant!?

    Reply
  18. Liber Cugetator

    Foarte bun articolul, mai ales prin problematica lui. Stilul este insa putin cam stufos si nu favorizeaza etapele demonstratiei. Cea mai mare problema insa, este ca aveti o dificultate ideologica in a numi lucrurile si a duce pana la capat o analiza ale carei premize le enuntati. Din tot ceea ce spuneti, prin perifraze, este evident ca marea problema este cea a sistemului ultra-liberal în care traim. Goana dupa profit, profit pe termen scurt, prin „rationalizarea” organizarii muncii si prin EXPLOATAREA NEMILOASA a angajatilor, conduce in mod inevitabil la drame umane de tipul celei soldate cu distrugerea avionului Germanwings. A opta pentru o alta companie, Air France, BA sau oricare alta, nu face decat sa deplaseze problema. Toate companiile aeriene evolueaza catre „modelul” Lufthansa/Germanwings, ceea ce implica reducerea costurilor prin orice mijloace, pentru maximizarea profitului. Concurenta este atat de acerba intre companiile aeriene incat nu se poate imagina o evolutie diferita. Reglementarile europene si legile nationale, in orice domeniu cu implicatii economice si comerciale, se fac sub presiunea lobby-urilor, care au ajuns extrem de puternice si obtin tot ce vor. Iar daca se va incheia acordul de liber schimb intre UE si SUA, va fi inca si mai rau! Suprematia multinationalelor va deveni totala, statele nu vor mai avea nici macar posibilitatea de a se apara prin legi interne…

    Intuiesc de unde vine dificultatea dumneavoastra ideologica de a numi lucrurile, de a face o critica veritabila a sistemului ultra-liberal, aceasta adevarata boala a vremurilor noastre, un cancer ale carui manifestari le descrieti de altfel cu lux de amanunte. Critica acestui sistem vine deocamdata, in plan politic, doar de la formatiunile stangii radicale de tip Podemos sau Syriza (pe care Berlinul vrea sa o stranga de gat ca sa dea un exemplu), si aceasta ideologie este inca marginala si rau vazuta in tarile care au trait sub comunism. Dar miza este mult mai mare, este planetara… viitorul umanitatii, al planetei, este pus in pericol de efectele sistemului ultra-liberal!

    As fi foarte curios sa citesc reactia dumneavoastra la comentariul meu, desigur daca aveti un moment intre doua avioane…

    Liber Cugetator

    Reply
  19. Nicolae Dorobantu

    Neoliberalismul si maximizarea profitului. Grotesc este ca prin neoliberalism se ajunge la performantele practice ale comunismului de tip stalinist, maximizarea profitului (puterea) prin monopolism si sclavagism.

    Reply
  20. Baiatul de la cablu

    Apropo de germanii astia constiinciosi si nemaipomeniti: priviti cu atentie ce fac din fostele Romtelecom si cosmote. Cu angajatii dar si cu clientii.
    Se numeste zgarcenie dusa la extrem, chestie la care sint campionii Europei.
    Stiu ca sint cam oftopic, dar asa o sa inetelegeti multe probleme.

    Reply
  21. alinaMP

    eu nu am spus ca un pilot e terminat la 55 de ani- ce am spus este ca acest conflict a depasit faza sigurantei, si ca ii face sa plateasca pe pasageri pentru incapacitatea de a ajunge la o concluzie – una peste alta eu favorizez sistemele contextuale, bazate pe evaluare, oamenii nu sunt la fel si un birou bun de resurse umane stie cine mai poate, mai vrea, sau nu mai poate si nu mai vrea

    Reply
  22. costea

    (am ales ‘sa-mi raspund’ pentru c-am intuit ca nu mai trebe’ sa scriu iara cine sunt si bla-bla)
    chiar cred ca exista un fel de ‘capitalism-social’ in care oricat ai vrea si de capabil ai fi nu poti face fata concurentei ( care nu-i tinuta – nici pe departe- de aceleasi reguli ) . La obiect : plangerile sindicale ale pilotilor Lufthansa seamana cumplit de tare cu plangerile … unor oameni care nu-s constienti ca pe langa management, optimizarea costurilor , costul echipamentelor mai e si componenta salariala ( asta-i relativ nou pe piata globalizata : in anumite industrii , cu un training bun – serviciile sunt total libere, cu hardware-ul necesar te concureaza unii de te bat la poponetz )

    Reply
  23. Ovi

    Psihologia (si in general medicina) are probleme serioase din cauza ca nu accepta faptul ca omul este format din doua entitati: una materiala (trupul) si una imateriala (sufletul).

    Bolile se impart in doua categorii: trupesti si sufletesti. Bolile sufletesti sint bolile pe care incearca sa le trateze psihologia (psihiatria).
    Numai ca, fiind de la bun inceput pe o pista falsa („stiinta” nu crede in existenta sufletului), nu are metodele si principiile de gindire corecte care sa ii permita acest lucru.
    Toata vorbaria este egala cu zero, „pacientii” nu se vindeca prin iluzii sau medicamente (care afecteaza numai trupul).
    Toate bolile „psihice” sint datorate vatamarii grave a sufletului (din cauza departarii sufletului de bunul Dumnezeu). In mod normal sufletul doreste comuniunea cu bunul Dumnezeu. Daca omul nu are grija de sufletul lui, in timp, diavolul incepe sa preia controlul.
    Gindurile rele incep sa fie predominante si sa aiba efecte in plan material. Intrebati-l pe orice psiholog care este sursa gindurilor, ideilor, etc. O sa va raspunda ca este creierul dar nu o sa poata demonstra niciodata cum ceva material (creierul) poate sa produca ceva imaterial (ideile).

    Gindurile (ideile) provin din trei parti: bunul Dumnezeu, om sau diavol. Trebuie sa ne cultivam constiinta pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu pentru a ne putea mentine discernamintul (capacitatea de a distinge binele de rau).
    „Specialistii” nu o sa poata niciodata sa spuna de ce „pacientii” care sufera de „boli psihice” nu fac decit lucruri rele, de ce nu pot fi folositi la nimic bun.

    Discutiile sint mai lungi, pentru cine vrea mai mult sa studieze (si) scrierile Sfintilor Parinti referitoare la atacurile diavolesti.

    Pentru cei care au „ginduri negre”, repetati o rugaciune scurta dar de efect: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (pacatoasa)!
    Spuneti asta incontinuu, gindurile respective nu o sa mai vina.
    Sub nici o forma nu luati in considerare gindurile respective, incercati sa le ignorati cu desavirsire.
    Seara inainte de culcare spuneti obligatoriu macar „Tatal nostru”.

    NU UITATI un lucru: diavolul incearca sa izoleze victima (de aceia care ar putea sa ii dea ajutor) si ataca fulgerator. Daca spuneti rugaciunile de mai sus diavolul se indeparteaza relativ rapid, ajutorul bunului Dumnezeu vine sigur. Sub nici o forma sa nu fiti singuri. Mergeti de urgenta la preot, spovediti-va, impartasiti-va.
    Tineti minte ca atacul diavolesc nu dureaza in timp.

    Singurul scop al omului in aceasta viata paminteasca este mintuirea sufletului (intrarea in Imparatia Cerurilor, acolo unde omul va fi din nou fata catre fata cu bunul Dumnezeu, asa cum a fost odata Adam).
    Nimic altceva (bani, familie, sex, bautura, etc) nu conteaza, mai mult, acestea pot fi foarte daunatoare in conditiile in care sufletul are alte nevoi decit trupul iar nevoile sufletesti primeaza in fata celor trupesti.
    Bunul Dumnezeu trebuie sa fie in centrul existentei fiecaruia dintre noi.
    Nu exista bine in afara de bunul Dumnezeu!

    Pentru cei care vor sa se salveze: mergeti la biserica (ortodoxa) rugati-va si postiti mult, participati la slujbele Sfintului Maslu, spovediti-va si impartasiti-va cit mai des, faceti binele in orice imprejurare.
    Nu uitati ca lupta pentru sufletul omului este totala, in foc continuu si fara menajamente.

    Doamne ajuta!

    Reply
  24. Hermandecrocu

    Excelent articol,elibereaza lumina blocata dupa paravanele intereselor,suscita intrebarea,incotro navigam balacindu-ne in valtoarea nepasarii si inconstientei noastre!

    Reply
  25. Tempor

    Trainingurile in domeniul protectiei muncii sunt 100% utile.
    Insa pe parte de productie si management actual trainerul si programele de training urmaresc in permanenta stimularea si ducerea la extrem a activitatii oamenilor pentru cresterea profiturilor.
    Daca pana prin anii 80 trainingul se baza pe experiente practice si a fost util si necesar pentru toti, din anii 90 incoace, trainingul a inceput sa se teoretizeze. In prezent majoritatea trainerilor sunt pur teoreticieni care nu au practicat ei insisi teoriile lor sau sunt alesi dintre practicieni paroxisti.
    Pe trainerul actual, care este in fond in primul rand un comerciant, nu-l intereseaza decat salariul sau profitul material al lui si incepe sa faca demonstratii teoretice, chiar si practice de o ora doua, cum se poate face mai, mult, mai bine si mai repede decat limitele cunoscute facand comparatii cu concurenta care poate, dar nu spune ca oamenii de la concurenta incep sa aiba tot felul de alte probleme. Practica extrema aplicata o ora, doua intr-o zi nu se poate compara cu practica de 8-10 ore pe zi si mii de ore pe an.

    Reply
  26. Eliza S.

    La o saptamana dupa accident nu mai am convingerea ca intr-adevar omul acela(copilotul) a provocat accidentul.Daca tinem cont de articolul d-nei Mungiu putem deduce ca daca interesele economice primeaza atunci catastrofa trebuia sa aiba si un tap ispasitor care sa cosmetizeze erorile companiei.
    In ceea ce priveste probele care-l incrimineaza imi rezerv dreptul de a ma indoi partial de veridicitatea lor atat timp cat probabil o companie de talia Lufthansei are parte de suficient sprijin politic care sa o scoata din situatii de genul celei petrecute in Franta.

    Reply
  27. svh

    Neregulile din sanul unei companii de interes public cum sunt companiile de zbor ar trebui sa fie preocuparea permanenta a institutiilor statului. Dar cum guvernele sunt formate din politicieni ajutati in carierele lor de subventiile/donatiile companiilor de tot felul, acest control a ajuns sa nu se mai faca decat formal. Iar la nevoie, cauzele unor tragedii precum cea a zborului lui German Wings pot fi ascunse, incat nu se invata nimic din erorile cauzale iar principalii vinovati isi pot continua liberi si cinici actiunile nefaste. Doar un lant de evenimente tragice succesive ar putea provoca actiuni chirurgicale in organismul bolnav al diverselor consilii de administratie ale companiilor, bancilor sau actionarilor. Aceste consilii sunt de fapt vinovatele de raul ce se petrece in lumea noastra moderna, lume in care mijloacele aflate la dispozitia profesionistilor diferitelor domenii de activitate nu ingaduie neperformanta.

    Reply
  28. R2D2

    Multumim stimata doamna pentru articol. Din nefericire trebuie sa recunosc ca acest tip de scenariu suprarealist se petrece sub ochii nostri. Sunt controlor de trafic aerian de aproape 25 de ani. Stress garla! Salarii bune recunosc pentru Romania. Dar nu pentru raspunderea pe care o ducem! Iar cei care ar trebui sa se preocupe de siguranta dvs., repectiv managerii si autoritatile vor sa ne pensioneze la 65 de ani in conditiile in care trebuie sa fim apti medicali fizic si psihic la fel ca la 25 de ani. Riscurile le purtati indirect voi, pasagerii, pentru ca noi nu avem de ales doar pentru simplul fapt ca imbatranirea si alterarea simturilor si reflexelor nu pot fi reglementate prin legi. Noi ne supunem mersului naturii in schimb pasagerii ar svea de ales intre a forta autoritatile sa ne pensioneze nu mai tarziu de 55 de ani sau de a nu zbura.
    Ce scrieti in articol este adevarat si real. Astfel sa intampla lucrurile si la noi. Iar cand mamaliga va exploda (Doamne fereste!) multe capete vor cadea. Doar ca in cazul profesiei noastre mor si nevinovati.
    Inca odata multumim de sustinere!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *