Mihai Goțiu

Ce ne arată recentul scandal de la TVR? Că Ponta a prins teama opiniei publice, dar asta nu e suficient pentru a salva TVR 

Sub presiunea campaniei electorale, Victor Ponta a fost obligat să facă un pas înapoi în cel mai recent scandal de la TVR: l-a retras pe Corneliu Calotă din Consiliului de Administrație (CA) al serviciului public de televiziune. Demers dublat de decizia Comitetului Director, care a infirmat-o pe cea anterioară a CA, de a lăsa în grilă emisiunile ”Biziday”, ”Vorbește liber”, ”Foc încrucișat” și ”Starea nației”. Să nu ne facem iluzii, războiul e departe de a se fi încheiat, totul e doar o repliere strategică. Ponta și PSD-ul și-au ”încercat norocul”, apoi au calculat rapid că daunele de imagine riscau să fie mai mari decât beneficiile neutralizării unor jurnaliști mai slobozi la gură. Iar pe Corneliu Calotă era oricum nevoit să-l retragă, de când l-a numit și purtător de cuvânt al Guvernului. Că indiferent ce artificii juridice ar fi inventat pentru a acoperi incompatibilitatea, doar un surdo-nevăzător n-ar fi perceput-o: nu poți fi, în același timp, și decident în politicile editoriale ale televiziunii publice și purtătorul de vorbe al premierului și Guvernului și să susții că totul e în regulă. Asta doar un maestru al dedublărilor, precum Victor Ponta, o poate accepta, nu și opinia publică.

De această dată, Stelian Tănase a jucat tare (și bine a făcut), ieșind la înaintare în presă, pentru că momentul (contextul) electoral îl avantajează. Dar tot ce a obținut, e o amânare a verdictului final în cazul TVR. Pentru că, indiferent cine va câștiga alegerile, soarta televiziunii publice se află la mâna Parlamentului. Iar în Parlament, PSD va rămâne cel mai important grup politic, cu control asupra comisiilor (inclusiv al celor de Cultură, de care depinde soarta TVR) cel puțin până în 2016. Iar varianta pe care o susține (și pe care, din câte spune, Victor Ponta o agreează) – cea a închiderii pentru câteva luni a televiziunii, pentru ca datoriile să fie preluate de buget, apoi deschiderea unei alte televiziuni publice, mai ”curate” (cel puțin din punct de vedere financiar) – nu e o soluție. Maxim îi oferă o șansă lui Stelian Tănase de a se retrage onorabil din funcție (fiind de anticipat că nu va mai primi sprijin pentru a conduce și ”noua” viitoare televiziune publică). Iar Stelian Tănase nu se simte deloc confortabil la șefia TVR, și dacă tot vrea să iasă din joc, ar fi mult mai bine (pentru el) să iasă într-o asemenea formulă de închidere-redeschidere, decât prin respingerea Raportului de activitate de către Parlament.

Problemele unei asemenea ”soluții” sunt, însă, mai multe. Aspectul legat de neconstituționalitate l-a semnalat deja Ioana Avădani (vezi aici). Cât timp Constituția prevede necesitatea existenței instituțiilor media de presă, nu poți pune Constituția între paranteze pentru câteva luni cum a fost pusă legea pentru traseiștii politici (mă rog, Ponta a dovedit că poate, dar nu e cazul să pornim de la premisa că societatea va accepta la nesfârșit asemenea încălcări flagrante ale principiilor statului de drept). Un alt aspect e legat de cine va face noua televiziune. TVR-ul cară mult balast după ea, dar, după regula autohtonă – conform căreia trebuie să luăm mereu în calcul cele mai proaste scenarii, că au șansa cea mai mare să se îndeplinească – cel mai probabil că taman acest balast va fi cel care va rămâne (va fi reangajat) și profesioniștii vor fi cei care vor pleaca. Pentru scenariul ăsta pot pune pariu încă de pe acum.

În realitate, soluția pentru televiziunea publică e restructurarea acesteia, dar nu omorând-o și apoi încercând să o aduci iar la viață, că degeaba întorci mortul de la groapă, că tot mort rămâne. Primul pas, da, e preluarea datoriilor istorice (ce n-ai încasat până acum la buget, lasă neîncasat, nu-i pune pe cetățeni să plătească încă o dată ceea ce deja au plătit – povestea asta cu emisiunile ”în reluare” e absolut sinistră: oamenii au plătit pentru producția acelor emisiuni, dacă ei continuă să plătească abonamentul, dar tu le dai, în mod constant, emisiuni în reluare e și imoral, și ilegal, că-i pui să plătească de două, de trei ori – de câte ori dai în reluare o emisiune – pentru același lucru). Apoi, cu riscul de a-i supăra/ enerva pe mulți, trebuie crescut abonamentul, că atâta timp cât contribuția noastră e printre cele mai mici la nivel european, e evident că vom menține dependența față de politic, că mereu televiziunea nu o să aibă bani să-și acopere o producție de calitate și va intra în datorii, și, astfel, mereu conducerea televiziunii va fi la mâna politicienilor care pot pica rapoartele de activitate din cauza datoriilor (că asta e o acoperire perfect  legală). Mai departe, nu cred că nu se găsesc în România 11 (unsprezece) persoane, atât din domeniul presei, cât și din domeniul societății civile, cu coloana vertebrală la purtător și fără vreo afiliere politică, care să devină membri ai Consiliului de Administrație (nu va fi ușor să treci un astfel de consiliu prin Parlament, dar nici imposibil). Și mai fă și un Consiliu Director mixt pentru politicile editoriale – o parte din interni din televiziune, o altă parte tot din societatea civilă (și cu rotație). La care adaugă o externalizare a unei importante părți a producției (mai ales pentru documentare, investigații, anchete, reportaje de anvergură etc.) care să fie scoasă la concurs de 3-4 ori pe an (externii propun subiectele, cum se propun acum proiectele la AFCN – ca exemplu -, cu bugete, termene, experiență a realizatorilor etc., tot cu un juriu mixt intern și extern), iar asta ar asigura producția premium, și, plus, ara ajuta și susține măcar o sută, poate două sute, de jurnaliști independenți și/ sau producători de documentar jurnalistic (ceea ce deja ar fi enorm pentru România). Și mai fă și licitație internă/ externă și pentru producțiile de serie.

Din ce am scris, foarte pe scurt, cred că e evident că, de fapt, restructurarea reală nu se poate face decât cu o nouă lege. Dar o lege dezbătută real (chiar și de-ar fi să mai dureze jumătate de an sau un an pentru asta – la cei 25 de ani deja pierduți nu ar fi un capăt de lume), nu încropită pe genunchi de un premier care nu mai știe cum să facă presa să tacă și un președinte de televiziune numit în post peste noapte (chiar el recunoaște asta) și care nu știe cum să iasă mai repede din beleaua în care a intrat.

***

P.S. În discuțiile legate de restructurarea și asigurarea independenței serviciilor publice media (radio, televiziune și, se impune din ce în ce mai stringent problema, online) nu are ce căuta povestea ”profitabilității economice”. Ca și serviciile de educație sau de sănătate, scopul serviciilor publice de presă nu e să producă, în mod direct, bani, ci conținut de calitate și autonom. La fel ca în cazul educației și a sănătății de calitate, și în cazul unei prese publice profesioniste și oneste, beneficiile economice sunt ulterioare și implicite.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Ce ne arată recentul scandal de la TVR? Că Ponta a prins teama opiniei publice, dar asta nu e suficient pentru a salva TVR 

  1. Paul Mogosanu

    Victor Ponta si PSD repeta greselile lui N.Ceausescu si ale PCR.Libertatea fara limite duce la anarhie,iar constrangerile politice duc la dictatura.Politicienii sa dea dovada de intelepciune (cum invoca Ion Ilescu in l99O),de moderatie,altminteri devin un fel de matreata a societatii.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *