Stiti pe cineva care nu a castigat alegerile astea? Liberalii au castigat cel mai mare scor din istoria lor. PD-L a castigat cele mai multe mandate. PSD a castigat cele mai multe voturi. Noroc cu Becali si Vadim, care au castigat doar experienta. Ca altfel nu mai incapi de atatia castigatori si oameni care se felicita zilele astea ca au scos din casa doar sapte din optsprezece milioane de alegatori, dintre care cateva sute de mii chiar nu au avut pe cine vota si au restituit buletinele albe. Asta ma face sa cred ca si de data asta, ca si la locale, si in 2004, nimeni nu a invatat nimic din alegerile astea, desi lectiile lor sunt neverosimil de clare. Probabil ca oamenii nostri politici trebuie sa ajunga sa fie chiar singurii care ies din casa in ziua alegerilor ca sa isi dea seama ca e o problema. Lectia numarul 1 priveste reglementarile. Unul dintre avantajele recunoscute ale uninominalului este ca aduce mai multi oameni la vot. Numai noi puteam adopta reguli care sa aduca mai putini.
Lehamitea fata de oferta politica e una, dar numai prostia Guvernului a facut ca studentii sa nu voteze. Asta, in timp ce s-au cheltuit bani aiurea pentru sectiile din exil. Un vot in exil (din cele 24.000 exprimate in total) cred ca ne-a costat salariul pe luna al unui ambasador, s-au deschis zeci de sectii care au fost practic goale. si din putinii oameni din exil care s-au deranjat sa vina la vot, vreo jumatate au fost trimisi acasa, din lipsa de acte de rezidenta. Nu au stiut sau nu le aveau, ca o buna parte din cele doua milioane de romani din afara nu au situatii complet legale. E o fictiune ca romanii din exil sunt o forta electorala. Pe scurt, cum sa scoti oameni putini din casa cu bani multi, asta e lectia organizarii acestor alegeri.
Lectia numarul 2 priveste reformele adoptate cu majoritati neprielnice. Chiar ati crezut vreo secunda ca acesti oameni vor adopta un sistem electoral care sa ii puna intr-o situatie dificila? Ce rost are sa promovezi proiecte de reforma cu surle si trambite, cum s-a facut cu uninominalul, daca nu poti controla in nici un fel ce va iesi din ele? Mi-aduc aminte si azi ce strasnic m-am certat odata cu Mona Musca pe cand voia sa ne imbunatateasca o lege destul de buna (tot in Parlamentul trecut).
N-am lasat-o, nu ca legea nu s-ar fi putut imbunatati in principiu, ci pentru ca stiam ca, daca deschideam portita la schimbari, Parlamentul o sa ne-o strice mai tare. Poate credeti ca si-a bagat dracul coada, ca un baiat fara mama, fara tata, ca Bogdan Olteanu, intra in Parlament de pe locul 3 in colegiu, iar unul decent ca Ionut Popescu pica, desi a iesit pe locul 1? Nu e nici un ghinion la mijloc: lucrurile astea au fost predeterminate de cand s-au desenat colegiile.
Publicul, saracul, a facut ce a putut, de exemplu, a trantit toata infecta Comisie juridica de la Senat, pe Norica Nicolai, Serban Nicolae si compania. Dar nu are rost sa treci legi cu pretentii reformiste cand ai asemenea majoritati. Unde mai pui ca am tras pe toata lumea de maneca in public din 2003 incoace ca orice forma de uninominal va avantaja mai ales PSD, din cauza concentrarilor rurale. Poftim dovada, dar cui mai serveste ea? Lectia numarul 3 priveste eterna dilema: sunt sondorii nostri neprofesionisti sau ofiteri acoperiti ori amandoua? Care erau sansele ca doua agentii diferite sa greseasca exact la fel? Ce, au cumparat acelasi esantion de la alegerile din 2004? Cand, de altfel, INSOMAR, de teama sa nu o dea in bara, a produs pe Basescu si Nastase egali la zecimale, ceea ce era pe la probabilitatea zero? Raspuns: toate acestea.
Au si facut aceleasi erori, nedandu-si seama ca vor pica de sus, ca noul sistem electoral cerea cu totul alta schema, dar, conform obiceiului, s-au mai si consultat, ca sa nu iasa nimeni prost. si ce, au iesit prost? Au luat o caruta de bani, mister pe ce, ca daca dai click pe ISI Web of Science cautand numele celor doi mari sociologi directori, nu gasesti pe nici unul. Acesti oameni bine platiti nu au reusit sa publice vreodata ceva. In fond, de ce dracu’ s-ar osteni daca au ajuns la asemenea tarife fara sa le ceara nimeni lista de publicatii? Mai interesanti mi se par cei care le-au dat banii, mai ales ca obscura agentie CCSB a luat bani publici. Cine a evaluat oferta lor? Cine a platit din banii nostri si apoi a agreat sa dea si unui canal privat rezultatele? De ce subventionam din banii nostri pe Felix si compania, capitalisti teoretic capabili sa faca fata pietei? O sa urmeze cumva vreo ancheta la TVR?
Lectia numarul 4 e legata de participarea de fond. Participarea deplorabila in alegeri a Bucurestiului si a Banatului, fiefurile Revolutiei din decembrie, si insulele portocalii ale tarii arata ca electoratul lui Tariceanu si Basescu s-a simtit abandonat si, la randul sau, a intors spatele partidelor sale traditionale. Daca PSD a crescut fara sa faca nimic, e numai din exasperarea electoratului fata de incapacitatea dreptei de a guverna impreuna. Daca multi oameni au preferat sa faca orice, dar sa nu voteze, e din cauza ca e greu sa te tarai la urne animat de reforma clasei politice si ura fata de dalmatieni ca sa pui stampila pe Talpes sau alt transfug devenit din dusman cel mai bun prieten de indata ce e copt pentru tradare.
Si, in sfarsit, lectia finala am vazut-o emanand din stirile despre cum si unde voteaza oamenii politici. Corespunzator cu standardul lor, enorma majoritate a liderilor voteaza in Primaverii, la Liceul „Jean Monnet”. La douazeci de ani dupa Revolutie, pe clasa noastra politica scrie tot Primaverii, cum scria pe fosta nomenclatura comunista. Exceptiile programate deliberat au aerul unor caricaturi. Tariceanu, omul cu Ferarri, la Ciofliceni! Geoana, care nu se da dus din vila Regiei Autonome a Protocolului de Stat, la Dabuleni! Cum pot reprezenta oameni atat de privilegiati pe votantul amarat din Ilfov sau Dolj? Nu avem nici o axa stanga-dreapta. Numai o axa Dabuleni-Ciofliceni, atata tot.
Articol publicat in Romania libera
