(…)
OK, libertate de exprimare, libertate de exprimare, dar până la ce am io mai sfânt! Cam așa au gândit și teroriștii ăia care au năvălit cu arma în redacție. Dacă stăm un pic și respirăm înainte să aruncăm cu piatra, eventual dacă ne mai și informăm un pic, cred că e ușor de înțeles numitorul comun sau hai să zicem rețeta desenelor CH. Presupunem că suntem în redacția CH și aflăm că a murit Michael Jackson. Care era cea mai mare dorință a lui, sau cel puțin așa se credea? Să fie alb – de unde toate operațiile estetice și chinurile la care s-a supus în timpul vieții. Caricatura zice că în sfârșit Michael e alb. Mie una mi se pare că e foarte reușită, chiar dacă, desigur, despre morți nu faci mișto.
Ce părere are societatea despre concursurile de frumusețe? Nu-i așa că asociem automat Miss-urile cu niște viitoare dame de companie de lux? Și totuși, ne dăm copii la modeling și dacă fata noastră ar câștiga un concurs de Miss am fi brusc deranjați de caricatura CH, nu?
E găsit un copil sirian mort pe o plajă europeană. E o tragedie, categoric, dar CH nu e ziar generalist, nu poate să scrie ferpare sau editoriale lacrimogene, e o publicație de satiră, prin urmare sancționează în stilul ăsta prejudecățile societății europene care îi urăște pe imigranți dar se lamentează ipocrit pe tema morții copilului. Prin urmare apare un desen care inflamează lumea: ce ar fi devenit micul Aylan dacă nu s-ar fi înecat? Ar fi devenit un imigrant care ciupește nemțoaicele de fund.
La fel au procedat și în cazul victoriei Simonei. Ce știm/gândim noi francezii despre români în general? Ce ne deranjează mai mult? Oamenii care-și văd de treabă, ne sunt colegi, profesori, medici sau prieteni? Nu. Dar ăștia mai colorați care vin și cerșesc sau fură sau adună fiare vechi ne cam deranjează. E natural să asociezi o trăsătură negativă unui popor, pentru că aia îți sare în ochi, te irită și-ți rămâne în amintire. Pe când dacă mergi la doctor și te tratează profesionist, îți vorbește într-o franceză impecabilă și ești mulțumit, nici nu-ți dă prin cap să-l întrebi unde s-a născut și a făcut școala. Victoria unei românce la Roland Garros a fost o ocazie ideală pentru CH să le amintească francezilor că românii nu sunt numai ăia care îi fac la buzunare pe bulevardele Parisului.
(…)
„Victoria unei românce la Roland Garros a fost o ocazie ideală pentru CH să le amintească francezilor că românii…” Ziarele franceze au evitat cu grija ocazia asta. A trebuit sa dau „find” pe Le Monde si Le Figaro ca sa dau de anunt. Cand castiga Sarapova (ca sa fie vorba tot de o ne-franceza) erau articole pe prima pagina, foarte laudative. Asa ca toate articolele care apar acum spunand „de fapt ei voiau sa spuna altceva” nu ma incalzesc foarte tare.
Dar nu-i grav, si romanii trebuie sa inceteze sa fie provinciali si sa caute aprobarea. Daca Romania si romanii isi vor schimba vreodata imaginea nu va fi gratie presei franceze, care partajeaza prejudecatile francezilor, oricat ar fi de educati si progresisti redactorii. Va fi pentru ca romanii se vad altfel pe ei si nu ii mai trateaza pe occidentali ca pe niste fiinte superioare, ci ca pe niste egali. Si va fi pentru ca romanii nu se comporta ca niste provinciali complexati a caror singura ocupatie (la nivel guvernamental) pare a fi paratul la diverse „instante internationale”. Fraier sa fii (ca tara) sa nu profiti de asemenea complexe de inferioritate si proastra crestere pentru a face un ban gramada.
pe ce jurati ca asta au gindit aia care conceput-o?!!!
doi la mina, ch nu mai exista de la acel asa zis „atentat” facut de profesionisti, actualul ch fiind o umbra cu ceva parfum de propaganda incercata in cercurile de intelectuali libertini ceva mai slabi de inger
Ce articol de doi lei… Nu gasesc nimic amuzant in caricatura aia, nici macar nu seamana pe departe cu simona. O caricatura trebuie sa aduca cu persoana tinta, exagerand anumite trasaturi. Daca as fi rautacios, as spune ca seamana cu sotia unui politician de frunte francez, dar nu sunt, asa ca nu o sa spun. Ma mir ca exista persoane care gasesc justificari pt umorul mai mult decat indoielnic al celor de la ch…
In stilul lor si noi putem face o caricatura in care sa spunem ca ne-a placut gluma pe care le-au facut-o islamistii.
Ar trebui sa ne gandim inainte cui plangem de mila.
Cu toate astea, nu sunt de acord cu violentele sau tararea prin Justitie a marlanilor. Pe astia fie ii dispretuiesti, fie ii ironizezi mai abitir.
Interesant punct de vedere!
O umila ‘completare”: nu cred ca francezii, alaturi de oricare altzi straini care viziteaza Bucurestiul batandu-l „la pas” pe unde vrea mushkiul lor, au lasat neobservat faptul ca si in ziua de azi se mai pot auzi pe starzile bucurestene strigatele ‘fiare vechi, fiare vechi cumpaaaar !”. Dvs. nu le-atzi auzit ? eu, da si chiar saptamanale,cel putzin. O fi vreo legatura cu caricatura aparuta in Charlie Hebdo , care nici macar nu e la fel de reusita ca cea despre Michael Jackson (genial !) ?
Trăiesc in Franța de 30 de ani, așa ca am pretenția ca o cunosc bine. De aceea am si îndrăzneala sa reactionez la articolul dumneavoastră. Spre deosebire de alți comentatori romani care sincer sau din calcul au aprins opinia publica din țara, găsesc ca lectura pe care o faceți caricaturii incriminate e cea justa. In primul rand Charlie hebdo nu exprima, cum pare sa dea de inteles unul-altul “parerea francezilor”. Charlie e o gazeta de scandal care trăiește din socarea convenientelor, cum bine spuneti. Nici măcar nu i-as apăra spunând ca au mereu umor. Si dacă am fost si eu Charlie atunci este nu pentru ca sunt de acord cu ei ci pentru ca susțin ca fiecare are dreptul sa se exprime. Nu credeam ca a-ți bate joc de Allah, sau de Dumnezeu, sau ma rog, de ceva sfânt cuiva e licit. Dar susțin ca daca începem sa filtram ce e acceptabil si ce nu in presa, libertatea ei e amenințată.
Simona Halep e o mare campioana. Toți cei de aici care se interesează de sport o afirma. Caricatura din Charlie nu am văzut-o comentata de cineva in Franța. Încă un teribilism de joasa speța a lui Charlie. Atât si nimic mai mult.