Daniel Befu

Ce a făcut IKEA cu cele 50 de mii de hectare de pădure cumpărate în România

Ce faci când devii proprietar peste 5 hectare, 50 de hectare sau 50 de mii de hectare de pădure? O defrișezi pentru venituri rapide sau ai grijă de ea?

Experiența post-tranziție a României este nefericită din punctul ăsta de vedere. Cu o situație incertă a proprietății, cu rețele de jaf sistematic și o administrație slabă, câștigul rapid a fost aproape mereu prima opțiune.

Însă teoria economică se știe și e demonstrată: exploatarea rațională aduce câștiguri incomparabil mai mari pe termen lung. Pentru ca teoria să devină practică, e nevoie de proprietari care să-și cunoască interesele și să fie în stare să le urmărească sistematic. Și de multe alte lucruri…

„Cel care forțează pădurea să-i dea lemn într-un termen scurt, sfârșește prin a nu mai avea de unde să scoată. Pădurea are un ciclu de 120 de ani și dacă nu reușești să distribui veniturile din pădure pe toată durata de viață a pădurii, la un moment dat firul se rupe. Businessul sustenabil la pădure trebuie să exceadă durata de viață a unei generații omenești.”

Vorbele îi aparțin lui Florin Stoican, de profesie e geolog și fost cel dintâi angajat al diviziei de păduri a IKEA în România.

Cum a ajuns IKEA proprietar de pădure în România.

IRI Investments SRL, divizia forestieră a grupului suedez IKEA, este deținătorul celei mai mari proprietăți private forestiere din țara noastră. Compania a acumulat în ultimii 3 ani 49.000 ha de păduri – adică o suprafață de două ori cât Bucureștiul, respectiv aproape de 1% din fondul forestier total.

Proprietatea este organizată în 10 districte răspândite pe raza a 102 localități din 22 de județe. În cadrul acestei suprafeţe se află și 4 rezervaţii naturale şi 24 de sit-uri Natura 2000, arii protejate care în total ocupă aproximativ 13.500 ha, adică aproape 29% din întregul portofoliu. Administrarea acestei suprafețe uriașe e făcută de 81 de angajați, majoritatea personal de teren.

România a fost prima țară din lume în care IKEA a achiziționat păduri, la scurt timp extinzându-se și în Lituania, Letonia, Estonia și Statele Unite.

Omul care vorbește cu pădurea

Toți iubitorii unui ”mediu plin de sănătate” i-au auzit numele lui Florin Stoican, după ce s-a remarcat drept outsider-ul care prin acțiuni tenace a reușit să determine autoritățile de la București să înființeze cel mai mic Parc Național al României, Buila Vânturarița.

Însă ce nu știm despre Florin Stoican e că acest lucru l-a făcut ca hobby, în timpul liber: ”Eu totdeauna am fost și una și alta. Nu am trecut de la 100% ONG-ist la implicare în viața de business. ONG-ul pentru mine a fost o treabă de voluntariat, care a fost făcută în paralel cu joburile pe care le-am avut. Am lucrat la Agenția pentru Resurse Minerale la un proiect al Băncii Mondiale de refacere a mediului post-minierit, în special în bazinul Tisei, în zona Transilvania, la iazurile de decantare ale carierei de cupru de la Roșia Poieni. Am lucrat și în zona Baia Mare la iazul Novăț, unde în 2005-2006 am făcut studiile pentru punerea lui în siguranță după accident. Apoi am lucrat consultant independent pe diferite proiecte, în special pe domeniul geologic. O vreme am activat și la Administrația Parcului Buila Vânturarița ca angajat al Romsilva responsabil cu comunitățile, educație ecologică și turism. În 2011 m-am angajat la IKEA, la divizia de trading, care se ocupa de producție, ca specialist de mediu în relația cu furnizorii pe care IKEA îi avea în România. Am fost în echipa de sustenabilitate pe regiunea Europa de Sud-Est și mă ocupam pe de o parte de verificarea conformării furnizorilor cu standardele pe care le are IKEA și pe de altă parte eram responsabil cu îmbunătățirea condițiilor de mediu și sociale la furnizori: stații de epurare, centrale de cogenerare, probleme de protecția muncii și de managementul deșeurilor. La IKEA sustenabilitatea este parte din business și obligatoriu toți partenerii trebuiau să treacă și prin verificările astea”.

 

Florin Stoican se descrie ca „translator” în dialogul dintre om și codru. El e omul angajat special ca să înțeleagă nevoile pădurii, iar apoi să comunice aceste nevoi celor care pășesc pe cărările ei, de la pădurari la agenți economici, precum și ”ce au de făcut” ca să-i perturbe ritmurile cât mai puțin.

 

Migrarea lui Florin Stoican dinspre o activitate adiacentă core-business-ului IKEA înspre divizia forestieră a venit ca o continuitate firească: ”În 2015, când s-a înființat IRI, am fost implicat oarecum în proiectul de evaluare a pădurilor înainte să fie achiziționate. Ei discutând problema cumpărării de păduri, au implicat și colegii din organizație, atât colegii din partea de magazine, mai mult pe consultanță contabilă, IT, dar și pe cei de pe partea de trading, de unde m-au luat pe mine și pe încă un coleg cu expertiză pe mediu și pe păduri, ca să îi sfătuim vis a vis de oportunitatea achiziției. La acel moment am studiat pe unde sunt dispuse pădurile respective, suprapunerea cu arii naturale protejate și ce presupune asta în contextual legislației în dmeniu din România, ce restricții de mediu apar astfel în administrarea pădurilor. Ne-au cerut ajutorul nostru fiindcă au vrut să știe ce presupune intrarea în business-ul ăsta, dat fiind că atunci a fost prima dată în lume când IKEA cumpăra păduri. Ulterior tranzacțiilor din România, au fost achizițiile din țările baltice și acum în Statele Unite”.

În doi ani și jumătate, echipa din care face parte Florin a implementat un set de măsuri administrative în activitățile derulate în cadrul pădurilor achiziționate, care redefinesc de la rădăcină conceptul de exploatare forestieră în România.

România Curată a vizitat un colțișor dintr-o pădure care se întinde pe 7000 ha din portofoliul IRI, amplasată în Sireţel, la granița dintre judeţele Iaşi, Suceava și Botoșani, având ca însoțitori și ghizi o echipă a diviziei forestiere a IKEA, condusă de Constantin Moisa, regional manager al IRI Forest Management SRL.

Pădurarii prezentului lucrează ca în viitor

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească „pădurarii IKEA” sunt ușor atipice. Pe lângă studiile de specialitate și faptul că trebuie să știe să se impună în relația cu oamenii și să știe foarte bine locurile pe care le au în grijă, ”e musai ca ei să aibă deschidere spre inovație, pentru că noi lucrăm în foarte multe moduri care exced modul clasic în care suntem obișnuiți să lucrăm în România, la pădure. Avem o politică anticorupție extrem de clară și de tranșantă, care nu lasă loc la absolut nimic. Și apoi trec printr-un sistem de evaluare internă, ca să cântărim modul în care un pădurar reușește să se integreze ca angajat IKEA. E un fel de cultură internă a noastră. Avem un set de 10 valori pe care le găsești peste tot promovate de compania noastră, indiferent ce business face, că e transport, producție sau magazine de mobilă. Pornim de la «leadership», la «togetherness», la «simplicity», la «lead by example», la «sustenabilitate», asta la locul de muncă, cât și acasă”.

Într-o țară care se confruntă cu agresiuni împotriva pădurarilor și cu furturi de lemne din păduri, IKEA vine cu un concept integrat, în care paza eficientă este dublată de înțelegerea nevoilor comunităților vecine cu pădurile pe care le deține: ”Paza ne-o asigurăm prin staff propriu, dar și externalizat. Avem contract cu firme de pază acolo unde e cazul, protocol cu Jandarmeria Română, dronă de supraveghere, camere video de supraveghere cu senzor de mișcare, amplasate în punctele cheie care pot fi alimentate fotovoltaic, cu baterii sau de la rețea. Camerele sunt amplasate acolo unde sunt intrări în pădure, sau în zone sensibile la furturi, dar și în zone unde vin cu predilecție oamenii să arunce gunoaie. Avem și acte de contraventie și s-au deschis și dosare penale. Încercăm toate metodele de descurajare. Însă totodată am făcut și un studiu socio-economic, ca să vedem care sunt problemele în comunitățile locale unde avem proprietăți și acum avem proiecte de implicare în comunitățile locale, pe care tot eu le coordonez. Avem un proiect pilot la Iași prin care am dat lemn de foc la 11 școli din 3 localități unde avem păduri și unde am considerat noi că resursa noastră e crucială pentru ei”.

Ședințele cu pădurarii se fac prin videoconferință. Arborii trebuie ”pansați” preventiv

Ca în orice companie, pădurarii sunt convocați și la ședințe din când în când. De pildă în martie principalul subiect abordat a fost cel al protejării arborilor de leziunile mecanice produse accidental de mijloacele de transport care trag la vale buștenii: ”Trainingurile au o parte teoretică care se ține la biroul din Focșani și la biroul din Roman, care sunt două birouri foarte moderne, dotate cu tot ce trebuie ca aparatură tehnică. Avem inclusiv sistem de videoconferințe și putem ținetraininguri și direct de la București, atât cu Focșaniul, cât și cu Roman-ul și se adună pădurarii acolo. În plus avem și Skype meeting-uri. La traininguri, pe lângă partea teoretică, care durează o zi, avem și o zi mers în teren la unul din districte. Avem niște tematici în cadrul fiecărui training. Ținând cont de ultimele evaluări am identificat niște puncte slabe, puncte care pot fi îmbunătățite și ne concentrăm pe ele. Unul e să găsim soluții pentru a evita prejudiciile făcute de către agenții economici la transportul lemnului din pădure, deoarece adesea scrijelesc arborii, fiindcă nu-s atenți când trec cu TAF-urile și cu atelajele. Noi am identificat niște soluții de manșonare, de protejare și facem instruiri cu ei. Testăm diferite metode de a lega materiale dintre cele mai diverse în jurul arborilor, ca să nu fie scrijeliți când trece cu transportul pe lângă ei. Manșoanele sunt din lemn, cauciuc, dar unele sunt și din plastic. Am instalat mai multe feluri de manșoane și acum verificăm în teren eficiența fiecăruia, ca după aceea să vedem care dintre ele se pretează să le implementăm la scară. Alt subiect al trainingului din martie a fost pe monitorizarea păsărilor, pentru că a venit primăvara și se întorc păsările migratoare și îi învăț pe pădurari cum să identifice arborii în care încep păsările să construiască cuiburi și să cuibărească și care-s măsurile de protecție inclusiv în procesul de marcare. Stabilim niște buffere în jurul arborilor identificați, în care nu se intră în următoarele 3 luni absolut deloc cu nici un fel de lucrări”.

Pădurarii zburători

Una din direcțiile majore din cadrul diviziei forestiere e IKEA este informatizarea și digitalizarea activității. De aceea IKEA are în curs de implementare o mini-flotă de drone: ”Deocamdată avem doar o dronă cu care lucrăm, ca să identificăm punctele de intervenție cu ea, dar avem în plan să luăm 4-5 drone, nu mai multe, pentru că n-ai nevoie de mai multe simultan. Prima este pentru teste și e folosită pentru diverse activități. E folosită de membrii staff-ului în funcție de nevoi, pentru a învăța pe cât ma mulți dintre angajații noștri să o folosească. Pe de altă parte încercăm să identificăm cât mai multe nișe în care drona ar putea fi folosită. Spre exemplu, pentru fiecare amenajament silvic pe care-l facem, solicităm în plus față de partea de studiu silvic și un zbor care are ca rezultat un ortofotoplan. Astfel avem un moment zero al întregii păduri, cu fotografii de înaltă rezoluție lipite între ele și apoi, din când în când, mai facem alte zboruri ca să comparăm ce-a fost atunci când am achiziționat pădurile, cu modul cum arată după 2-3 ani. Asta o folosim și ca metodă de siguranță, să nu fim acuzați că ne sabotăm propriile păduri. Pe de altă parte, spre exemplu, acolo unde avem doborâtură de vânt, poți să înalți drona și imediat evaluezi starea doborâturii și poți să faci o inventariere grosieră, ca să știi cam la ce să te aștepți înainte să intri direct în pădure. Drona e folosită și pentru supraveghere împotriva furturilor. Dacă auzi un zgomot de mașină, dai drumul la dronă să vezi cine umblă pe acolo. O folosim inclusiv pentru evaluarea plantațiilor. Drona îți ușurează foarte mult munca. Vezi mult mai ușor de la 300 m înălțime decât să mergi orbește prin pădure să vezi la pas, prin junglă uneori, în acele păduri în care intri cu maceta”.

Munca lui Florin Stoican se împarte în procente egale între birou și ieșirile în teren, unde bate pădurile la pas, sau cu Dusterul din dotare: ”Avem de la păduri de luncă din zona Mehedințiului, pe malul Dunării, până la păduri de munte, la 1500-1600 m, aproape de golul alpin. Eu însă, am o pădure preferată la Valea Moldovei în județl Suceava. Prima dată când am intrat în ea, am avut un sentiment de-ăla «wow, uite o pădure ca-n povești». E o pădure de amestec fag cu brad. Astea-s cele mai frumoase din punctul meu de vedere. Eu fiind de la munte, automat că am o slăbiciune spre acele locuri care aduc cu cele în care am copilărit”.

Pădurea digitală, replica virtuală a pădurii reale

Când e la birou, pe computerul lui de la lucru, Florin adesea explorează pădurea digitală:  ”Noi suntem extrem de atenți cu cartarea tuturor elementelor de biodiversitate din pădurile noastre, până la cele care aparent sunt insignifiante.  Pădurarii au fiecare niște fișe și niște manuale de identificare și în momentul în care găsesc un mușuroi, de pildă, ei trec coordonatele GPS ale mușuroiului în cadrul unor aplicații instalate în telefon, care automat intră într-o baza de date globală, de la nivel central. La fel fac când găsesc un arbore cu scorbură, un arbore cu cuib sau un bârlog de urs, un izvor, etc. Dacă pădurarul vede o specie și nu știe exact s-o identifice, dar i se pare că este ceva deosebit, face o poză, mă sună, iar dacă e ceva foarte important, mă și duc în teren ca să validez lucrurile și înregistrăm ce am descoperit în baza de date. Înregistrând un element de biodiversitate în sistemul digitalizat, ulterior el este în mod automat luat în considerare la toate lucrările care se fac în zonă și se stabilește un program de monitorizare. Avem câteva sute de puncte de biodiveristate identificate deja, pe hărțile noastre digitale. Pe lângă puncte de biodiversitate, avem notate și zonele de biodiversitate, cum sunt de exemplu zonele mlăștinoase pentru reproducerea amfibienilor, sau pădurile-galerii de anini, care pot să țină 1 km lungime și ca lățime să fie o fâșie de doar 50 m de o parte și de alta a râului. Pentru fiecare punct sau zonă de biodiversitate eu pot de la calculatorul meu să văd în timp real absolut tot: când a fost vizitat ultima dată, care este starea lui de conservare, care sunt monitorizările din ultimii 3 ani, din momentul când am cumpărat pădurea”. Din totalul suprafeței de 49.000 ha deținute de grupul IKEA, există 6000 ha de păduri cu valoare ridicată de conservare identificate atât în ariile protejate, cât și în afara acestora.

Smocurile de lână legate de puieți

Investiția IRI Investments e pe termen lung, fiind un business care să asigure o resursă sustenabilă, lipsit de orice fel de presiune a amortizării sumelor investite, conform lui Constantin Moisa, regional managerul IRI Forest Management SRL, care ne-a însoțit, alături de Florin Stoican, în vizita noastră din pădurea IKEA de la Sirețel: „Pentru a îmbunătăți calitatea pădurii deținute și a-i crește valoarea pe termen lung, una din politicile companiei e ca la cât mai scurt timp după ce integrează noi proprietăţi în portofoliu, să realizeze campanii de împădurire și lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor. În mai puţin de 8 luni după ce am devenit proprietari am plantat peste 1 milion de puieţi. A fost o campanie de împădurire de mari dimensiuni, în care am implicat mai mult de 650 de muncitori. Dacă am raporta numărul de ore necesar la 1 singur muncitor, acesta ar fi avut nevoie de mai mult de 8000 de zile de muncă, adică aproximativ 22 de ani. Per total, de la începutul activităţii noastre am plantat mai mult de 1,5 milioane de puieţi în 13 judeţe. A fost un efort mare, dat fiind că a trebuit să acoperim un portofoliu foarte extins şi de asemenea să ne asigurăm sursele potrivite de puieţi, adaptate la specificul regiunilor, pentru a înlocui speciile care au fost plantate în afara arealului lor natural”. În cadrul operațiunilor de împădurire și de întreținere a plantațiilor, se experimentează, compania testează tehnologii inovative: „De exemplu testăm diverse materiale pe post de repelenți, care țin departe ierbivorele care vin și ronțăie frunzele și mugurii puieților. Am testat protecții din plastic biodegradabil, carton simplu, carton stratificat, lână de oi ca înlocuitor al substanțelor chimice repelente. Constatăm că lâna, al cărei miros e deranjant pentru cervide, a funcționat foarte bine și e o inovație foarte bio, pentru că înlocuiește niște substanțe chimice. Lânița am luat-o de la oile pădurarilor”, explică Constantin Moisa.

Chiar și tăierile sunt gândite cu țintă lungă, ca să aducă beneficii asupra pădurii: „Aplicăm metoda copacilor lăsați, care nu prea e frecventă. Acești arbori remanenți îi lăsăm din mai multe motive. Pe de o parte în momentul în care ei rămân singuratici acolo își dezvoltă foarte bine coronamentul și asigură umbră și protecție puieților de dedesubt. Pe de altă parte acești arbori produc semințe care cad și încolțesc și asigură continuitatea fondului genetic natural. Pe deasupra sunt adăposturi pentru păsări, în special pentru păsările răpitoare, care vor să aibă un arbore mai înalt în care să-și facă cuibul și de unde să supravegheze un areal mai mare”.

A coordonat adaptarea standardelor grupului IKEA în divizia de păduri la nivel international

Una din prioritățile lui Constantin Moisă, regional manager al IRI Forest Management SRL, este asumarea standardelor de sustenabilitate a exploatării masei lemnoase în pădurile din proprietate: „Toate suprafeţele din proprietatea noastră care se află în arii protejate sunt incluse în categoria pădurilor administrate cu scop principal conservarea biodiversităţii – standardul prevede un minim de 10% din suprafaţa totală, în timp ce noi avem 29%.  Pentru acestea am preluat integral în planurile noastre de management măsurile de management stabilite de administratorii şi custozii ariilor protejate”. Această misiune i-a fost încredințată tot lui Florin Stoican, care pe lângă certificarea FSC și instruirea pădurarilor și a inginerilor silvici, se ocupă și cu monitorizarea conformării la legislația națională pe linie de sustenabilitate, cu traininguri pe linie de sustenabilitate, pe evaluarea pădurilor din arii protejate, cu identificarea de soluții pentru evitarea prejudiciilor la exploatare, cu siguranța în muncă, protecția mediului.

otodată coordonează activitatea cu experții externi: „Ei ne ajută în identificarea pădurilor cu valoare ridicată de conservare și a managementului faunei și florei importante de pe proprietățile noastre și la stabilirea măsurilor optime de management. Am avut experți printre cei mai buni din țară angajați pe floră, pe faună, pe mamifere mari, pe păsări, pe habitate forestiere, în identificarea și evaluarea obiectivelor culturale și istorice, care ne-au ajutat să facem o evaluare a tuturor suprafețelor pe care noi le avem, să identificăm cele mai importante elemente care merită să fie protejate și să ne ajute să stabilim măsurile de management și planul de monitorizare a lor. Ne-am luat experți din toate domeniile importante, ca să ne asigure obiectivitatea procesului pe de o parte și să completeze expertiza pe care noi o aveam, dar care nu era suficientă”.  În cadrul procesului de certificare forestieră au fost identificate 2600 ha, adică 5,6% din toată suprafaţa, de păduri care sunt atât în ariile protejate dar și în afara acestora, pe care în mod voluntar IKEA le-a clasificat ca fiind păduri excluse de la tăierile comerciale. Principalul criteriu pentru ”punerea lor deoparte” de la tăieri, a fost dorința de a prezerva intactă cel puțin câte o mostră reprezentativă din fiecare tip de pădure din portofoliu.

Florin e cel care a primit și sarcina de adaptarea codului de conduită IWAY la firmele partenere cu care derulează relații contractuale: ”Când ne-am înființat exista standardul companiei, IWAY, dar acela era pentru furnizori de mobilă. Nu era croit pentru business-ul de administrare a pădurilor și din acest motiv eu am fost pus respnsabil de proiect pentru actualizarea lui pentru toate țările în care IRI Investment deține păduri. Eu am coordonat procesul dar a fost munca de echipa a colegilor romani, baltici, plus a biroului din Olanda. L-am înlocuit cu un standard specific nouă, care se cheamă ”termeni contractuali” și care e aplicabil atât furnizorilor, gen firmele cu care lucrăm la împăduriri sau la amenajamente silvice sau cu care facem zborurile astea pentru obținerea aerofotogramelor, iar pe de altă parte standardul e aplicabil și firmelor care cumpără drepturi de exploatare a masei lemnoase în pădurile noastre. Și unii și alții sunt obligați să respecte standardul IKEA”.

«Noi nu vrem să tăiem la IKEA, că ăia-s nebuni la cap»

Cine vrea să lucreze în pădurile IKEA, fie el prestator sau cumpărător, trebuie să treacă prin verificările lui Florin, pe care le aplică în două etape:

„E o etapă înainte de a semna contractul, ocazie cu care verificăm respectarea unor condiții minime obligatorii, care sunt 9 la număr. Apoi, într-o anumită perioadă de timp de la semnarea primul contract cu ei, aceștia sunt obligați să respecte tot standardul 100%, dacă vor să continue relația cu noi. În total sunt 100 de puncte, care acoperă trei mari capitole: interesul copiilor, interesul angajaților și interesul mediului.

Punctele ce trebuie respectate cuprind de la interdicția de a lucra cu copiii, la interdicții de muncă la negru, interdicții de nerespectarea drepturilor salariale, întârzieri la salarii sau alte constrângeri care ar putea fi considerate muncă forțată, până la condiții ce țin de plata asigurărilor sociale și furnizarea echipamentului de protecție. Pe partea de mediu, sunt foarte multe măsuri care țin de evitarea poluării solului și a apelor în special. Marea problemă e cu drumurile. Dacă pui TAF-ul pe mlaștină sau pe ploaie, lași tranșee în urmă. Târâtul lemnelor prin apă sau TAF-urile de la care curge uleiul pe dedesubt, la noi sunt lucruri total interzise. De asemenea e obligatoriu pentru cumpărătorii de masă lemnoasă din pădurile noastră ca să aibă due-dilligence system, conform Regulamentului european de valorificare a masei lemnoase, care asigură verificarea trasabilității lemnului și plasarea lui pe piață în condiții de legalitate. Nu lucrăm cu firme care nu au așa ceva. În plus, noi le dăm partenerilor care cumpără lemn din pădurile noastre un fel de recomandare, ca lemnul să fie valorificat pe cât posibil pe plan local, în România, iar ei dau o declarație în sensul ăsta. Aceste firme trebuie să aibă toate documentele, începând de la actul de punere în valoare, la avizul de expediție a mărfii, până la înregistrarea transportului în SUMAL. Noi avem acces oricând la ele și nici nu se pune problema să plece de la noi un transport fără acte”.

Deși nu se află de mult timp în business-ul forestier, cei de la IKEA au anulat mai multe contracte cu parteneri neserioși: „Avem o listă neagră cu firme cu care nu mai lucrăm din diferite motive. Cele mai multe sunt legate de nerespectarea standardului nostru, sau și alte motive, ori firme cu care am început și după o săptămână sau două ne-am zis «la revedere». Din exterior suntem priviți ca fiind foarte birocratici și stricți. Avem semnale de genul ăsta și de la agenții economici și de la autorități. Unii spun: «noi nu vrem să tăiem la IKEA, că ăia-s nebuni la cap»”.

Suport de curs educațional pentru următorul val de silvicultori ai României

Florin e implicat și într-un alt proiect original, care vizează o pregătire a viitorilor specialiști din domeniu: „Lucrăm la un manual pentru elevii de la liceele cu specific forestier. E un suport de curs pentru disciplinele opționale care excede programa clasică românească și aduce informații la care cu siguranță n-ar avea acces în alt mod. Suportul conține un modul de utilizarea GIS-ului și a teledetecției în managementul forestier, un modul de management al pădurilor în ariile naturale protejate și un modul de certificare a pădurilor și management în sistem certificat al pădurilor. Pe lângă suport dorim sa facem și vizite cu copiii în pădure, ca să-i învățăm activitățile din teren. Lucrăm cu o organizație care are expertiză pedagogică. Noi le-am dat inputul tehnic-informațional și împreună cu ei l-am transpus în manieră didactică. Urmeaza traininguri pentru profesori, să-i învățăm cum să predea aceste lecții copiilor și apoi să înceapă efectiv predarea din acest semestru la liceele cu profil silvic din comunitățile locale unde avem proprietati forestiere. Avem două licee pilot cu care lucrăm, unul în Vrancea și unul în Neamț. Dacă proiectul pilot are succes, intenționăm să extindem la nivel național”.

Modul lor de lucru a luat-o un pic înaintea legii

Modul în care sunt gestionate cele 49.000 ha au fost gândite de la bun început încât să fie în mod prioritar prietenoase cu mediul: „Procedura pe care am inventat-o eu acum doi ani jumate și pe care împreună cu colegii am pus-o în practică, acum e implementată și în legislația românească aproape 100%. La acel moment era doar o procedură voluntară pe care noi ne-am făcut-o. Ideea de bază era să invitam custozii înainte de a începe marcarea, ca să vină cu noi în teren și să stabilim împreună măsurile de conservare, în așa fel încât atunci când se face marcarea, lucrurile să fie clar știute de ambele părți, ca atunci când se merge pentru avizare, avizarea să devină o formalitate, fiindcă ele fuseseră stabilite înainte. Una din problemele forestierilor din România era asta. Chiar dacă un administrator de pădure era de bună credință atunci când se ducea să obțină avizul de la custode, care și el era de bună credință, marcarea era deja făcută și dacă custodele ar fi zis: «mie nu-mi place, trebuia să lași și plopii ăia doi», era un coșmar, fiindcă administratorul pădurii trebuia să caseze tot ce se marcase și să reia din nou procesul de inventariere, cu alte acte, altă birocrație. Noi am fost primii care am mers la custozi încă din faza de planificare și le-am zis: «Uitați, noi vrem să facem următoarele lucrări în parcelele x, y și z. Haideți împreună în teren să vedem ce arbori lăsăm, ce arbori tăiem, ce măsuri speciale avem, poate știți voi un bârlog de care noi nu știm, sau o specie pe care noi n-am luat-o în considerare, fiindcă n-ai cum să le știi pe toate». Acum această prevedere e în legislație și toate ocoalele silvice sunt obligate să ceară custozilor măsurile specifice cu o lună înainte de marcare”.

Echipa din care Florin face parte a mai făcut și alți pași inteligenți spre simplificare, care la rândul lor ulterior au ajuns să fie transpuși în lege, cum e prevederea ca înainte de emiterea autorizării să se poarte o nouă discuție cu custodele, în care să fie anunțat că se intenționează emiterea unei autorizații de tăiere într-o anumită perioadă temporală, ca acesta să poată avea șansa să intervină, în cazul în care au vreo rezervă. De asemenea, în momentul în care autorizezi operațiuni de tăiere, știi exact care-i firma căreia îi vei vinde lemnul, așa că încă de la începutul activității noastre i-am pus automat în legătură direct pe exploatatori cu custozii, ca să știe și ei cine va tăia în aria lor protejată. Acum și asta e obligație legală. În plus, în prezent ca ocol silvic ai obligația ca în 7 zile după ce emiți autorizația de exploatare, să trimiți toate datele ale agentului economic respectiv și ale lucrării, Gărzii de Mediu. Și această prevedere o aveam tot dinainte în regulamentele interne”.

Divizia forestieră face dare de seamă publică anual

O altă atribuție de serviciu a lui Florin e să se asigure că toate entitățile cu care divizia forestieră a grupului ar putea interfera în activitate, să nu aibă prilejuri de nemulțumire: „Mă ocup cu procesul de consultare publică cu factorii interesați și cu procesul de transparență pe care-l avem, pentru că noi facem anual niște consultări publice în care prezentăm raportul de activitate pe anul precedent și rezumatul planului de management pentru anul următor. E un eveniment public anual pe care îl prezentăm în patru locații: București pentru zona Sud, Brașov pentru zona Transilvania și în două locații în Moldova, una la Focșani și alta prin zona Suceava. Deși noi invităm pe toți factorii potential interesați, adică 1200 de instituții și organizații, dintre acestea cam doar 10% participă: Prefecturi, Gărzi de Mediu, custozi de arii protejate, Agenții de Protecția Mediului, școli, biserici, mănăstiri, Inspectorate Școlare, ONG-uri de diverse tipuri, absolut tot spectrul de factori interesați pe care eu i-am identificat, eu fiind cel care am făcut cartarea factorilor interesați”.

Lansând prea multe invitații, la un moment dat o parte dintre cei sosiți i-au dat emoții: „În momentul în care-ți vin 5 reprezentanți ai Gărzii de Mediu la o consultare publică, ne întrebam ce au ăia cu noi de le-a venit toată echipa pe capul nostrum. Apoi i-am văzut cum stau cuminți, ascultă și la sfârșit, se ridică și ne zic: «Uite, am venit doar să vă felicităm pentru că întâmplător am ajuns la voi în pădure, că trebuia să ajungem în altă parte, dar ne-am rătăcit și am văzut o exploatare forestieră cum n-am văzut niciodată în viața noastră, cu oameni echipați, cu toate lucrurile în ordine». Când vin lucruri din astea îți dai seama că faci bine ceea ce faci, că ești pe calea cea bună”.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Ce a făcut IKEA cu cele 50 de mii de hectare de pădure cumpărate în România

  1. Dss

    Trebuie sa fii dus cu pluta sa crezi ca o corporatie producatoare de mobila a cumparat padurea ca-i place ecologia. O sa o taie cand vor avea nevoie de lemn. Cum fac sibaustriecii. Ca doar nu-s prosti sa taie la ei in tara. Iar aburelile cu monitorizarea digitala is pentru copii. Natura se descurca f bine fara oameni, la fel cum a facut-o timp de miliarde de ani

    Reply
  2. Florin

    Solicitare lemn de foc pentru comunități locale din raza păduri IKEA = 0, oferta IKEA = 0. Comunitățile din zona se încălzesc și – i pregătesc hrana cu energie verde (mase în Sweden).

    Reply
  3. Def

    Romania a devenit un El Dorado pentru toti vanatorii de resurse, indiferent in cu ce haine de PR imbraca ei acest rapt.
    Florin Stoican a fost una dintre vocile tari ale conservarii, insa acum este om de business care chiar nu avea nevoie de aghiasma asta verde. Business = bani. Punct. Exploatarea (sa traiasca tatuca Marx ca ne-a poluat limbajul!) facuta cum trebuie tot exploatare este. Este ca si cum ai zice c-a fost lupul la stana, a sugrumat oaia cu grija, fara poluare sonora si a tarat-o fara sa lase urme de sange sau smocuri de lana. Si inainte a facut consultare cu comunitatile, carora le va reveni din taxele platite de IKEA, doua surcele in plus / individ. Pentru masa.

    Reply
  4. Vicentiu

    E foarte bine ca oamenii pun intrebari, au indoieli. In timpurile astea cand auzi numai stiri negative, chiar si initiativele bune ti se par suspecte…
    „Oare e posibil ca o multinationala sa aplice padurii (romanesti) un management modern si sustenabil? Imposibil, dom’le! Pai noi stim ca in Romania in ultimii ani numai s-a furat padurea, s-a taiat fara control, business-ul inseamna profit imediat, fara perspectiva sustenabila pe termen lung…”
    Suntem pesimisti si pe buna dreptate! Dar hai sa incercam sa dam o sansa acolo unde vedem potential de imbunatatire.

    Exista multe exemple bune si frumoase, venite din zona de voluntariat sau din zona de business, pe care ori nu le stim, ori nu le promovam indeajuns, ori nu le apreciem… paduri certificate FSC, plantari noi de paduri (Tasuleasa Social), rezervaţia naturală Văcăreşti din Bucureşti etc…

    Stiu ca urmatoarea comparatie poate fi exploziva, dar ganditi-va ca si Isus a fost combatut pe vremea lui, chiar daca venea cu o invatatura noua, deosebita si chiar daca arata exemple reale de aplicabilitate ale invataturii lui.

    Numai bine va doresc, sa speram ca vor mai aparea alte initiative frumoase, constructive, care ajuta Romania pe termen scurt si lung, Vicentiu

    Reply
  5. Jacobi Sebastian

    Sant foarte bucuros de aceste vesti, pentru ca pana astazi numai despre Tasuleasa Social auzisem drept exemplu pozitiv in privinta cu padurea in toata Romania. Suna foarte bine si am sa incerc sa vizitez si personal paduri ale firmei IKEA in Romania ca pare demn de vazut.
    Sebastian

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *