Vasile Ernu

Cazul Roxana Şerban. De ce dau părinții bani pentru școală când educația trebuie să fie gratuită

Am citit zilele trecute despre o elevă din Constanţa care a pus pe Facebook dovada că în liceul ei se strânge fondul școlii, peste 20.000 de euro anual, iar școala refuză să ceară bani în plus de la Primărie și preferă să pună mâna în buzunarul elevilor și părinților.

Eleva este Roxana Şerban, de la Liceul Traian din Constanța, și ea a ridicat o problemă dureroasă, legată de banii “gri” care intră în sistemul de educaţie şi care produc multe probleme: ilegalităţi, inegalităţi, reproducerea claselor sociale şi pasivitatea autorităților.

Statului îi convine această situaţie: nu mai are presiune asupra sa când părinţii rezolvă tot. Altfel spus, părinții, în loc să facă presiune pe stat ca să asigure gratuitatea educației, acceptă să plătească în locul statului. Cum sunt părinte, urmăresc atent ce se discută şi ce se întâmplă în acest domeniu al educaţiei primare.

Discut cu oameni care se pricep. Ştim bine că educaţia a devenit de mult un business. Şi asta și din cauza noastră, a părinţilor. În grupurile de părinţi, discutăm cam 80% despre bani. Educaţie este egal bani. E bine că intră bani “gri” în sistemul public de învăţământ? Ştiu, ne rezolvă o mulţime de probleme nouă, celor din “clasa de mijloc”, care ne permitem să plătim bani nu foarte mulţi, dar consistenţi. Dacă punem la socoteală şi after school-ul, care costă în jur de 1.200 de lei pe lună, atunci sumele alocate de o familie pentru un copil nu sunt deloc mici.

Cu banii dați pentru fondul clasei, costurile cu școlarizarea pentru un copil ajung la aproximativ un salariu minim net pe economie. Costuri lunare, în şcoala “de stat”. Pentru o parte a populaţiei, nu e mult, însă pentru cei mai mulți părinți, este imens. Mai mult de 70% nu-şi permit acest “lux”. Dacă ai doi sau trei copii, sumele se amplifică. Ce produce acest fenomen? Mai întâi de toate, produce o zonă “gri” a legalităţii. Toţi închidem ochii, dar problema există şi nu e deloc reglementată şi transparentă. Toţi participăm, într-un fel sau altul, la acest proces.

Circuitul acesta de bani mai face un lucru riscant: reproduce în totalitate structurile sociale, de putere politică şi economică. Practic, avem un soi de “ghetoizare”: cei care au îşi reproduc statutul, îşi întăresc poziţia în ierarhia stratificării sociale prin bani şi prin reproducerea educativă. Noi plătim statutul nostru. Cine nu are, rămâne în sărăcia sa. “Şcolile bune” îşi produce mecanisme de selecţie a copiilor după această “poziţie socială şi financiară” a părinţilor. Avem “ghetouri de lux”, pentru copii “buni şi avuţi” şi “ghetouri ale sărăciei”, pentru “copiii oamenilor simpli, săraci”. Cei care au primesc şi mai mult, cei ce nu au li se ia şi ceea ce scrie în Constituţie.

Am mai spus și o repet: copiii nu au nici o vină. Părinţii vor neapărat o ghetoizare. Dacă e şi “ghetou de lux”, atunci e aproape perfect. Mai întâi, părintele cumpără loc în “şcoala bună”, după care vin şi presiuni pe ordinea A, B, C. Şi, uite așa, ai în “şcoala bună” doar o categorie socială. Ceilalţi sunt excluşi prin diverse mecanisme de putere şi, mai ales, financiare. Dar asta e în dauna copiilor. Şcolile şi clasele nu trebuie să se construiască pe “poziţii de clasă/castă”, ci democratic. Copiii trebuie să se obişnuiască între ei aşa cum sunt: diferiţi, cu probleme sociale diferite.

Articolul complet poate fi citit în Libertatea.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Cazul Roxana Şerban. De ce dau părinții bani pentru școală când educația trebuie să fie gratuită

  1. JK

    Pentru că suntem scrofuloși la datorie, scump la tărâțe și ieftini la făină.
    Pe scurt, facem pipi pe domniile noastre dacă trebuie să ne ridicăm un pic și pe subiecte de bun simț împotriva sistemului (cred că haos cu tendințe de structurare medievală ar fi mai potrivit decât sistem). Dacă suntem o țară de hoți cărora trebuie să le pui camere de supraveghere în fiecare sală de clasă în care se dă bacalaureatul, asta e. Dacă reducem apogeul jocului politic la vânzare-cumpărare-șantajare de parlamentari, asta e. Dac-avem o biserică care absoarbe bani spre vârfurile ei în loc să practice milostenia, … Dacă alegem judecați și condamnați pentru corupție în posturi de primari. Dacă preferăm să plecăm din țară, ca învinși, înainte de a duce o minimă luptă. Dacă orice cretinizat digital de millenial crede orbește că reușita se măsoară prin locul pe care-l ocupi pe scara darwinismului social. Dacă se aud voci contra foarte puține și se văd exemple și mai puține ale normalității (non sensu Johannis), …
    Cum să amputezi viitorul unui copil pentru simplul fapt că s-a născut într-o familie săracă? (Scuze paleo-liberalilor, ultraliberalilor, neoliberalilor, conservatorilor și chiar oamenilor de stânga-cu-dreapta-lungă, cărora o astfel de întrebare retorică li se pare stupidă și contra naturii.) Cum să ceri bani pentru termopane unor copii pentru care cornul și laptele constituie o motivație foarte puternică a venitului la școală? Trebuie să fii extremist de stânga ca să n-o faci? Sau normal, ca s-o faci, ca dascăl?
    Ați auzit de vreun proiect emanat de la ministerul educației care să interzică orice relație de natură pecuniară între reprezentanții școlilor și familiile copiilor? N-ar fi chiar așa de greu (deși s-ar inventa o mulțime de căi pentru a ocoli o asemenea interdicție).
    Unde suntem dacă a ajuns un copil să ne atragă atenția asupra unei atât de flagrante încălcări a unor prevederi legislative bazice?
    Cinic (doar aparent), vă întreb: societatea post-școală nu este cumva împărțită deja în caste? Iar școala, nu cumva urmează trendul?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *