Mihai Goțiu

Câți primari proști și câți primari deștepți are România? Hai să calculăm împreună

Plimbați-vă prin orașele României. Prin cele mai mari și prin cele mai mici. Și luați ca etalon următoarele facilități: în câte veți găsi fântâni arteziene (construite în ultimul deceniu) și în câte piste pentru bicicliști și pietonale. Și acum să vă spun cum văd eu lucrurile.

Fântânile arteziene (dincolo de gustul lor mai mult sau mai puțin îndoielnic) sunt un simbol al risipei. În cele mai multe cazuri fac inutilizabile piețele publice, pe care le acaparează (sunt puține exemple în care acestea se reduc la niște țâșnitori printre care aleargă copiii). În astfel de piețe cu fântâni arteziene spectaculoase singurul lucru pe care îl poți face e să te holbezi la jocul de lumini și de jeturi. Dar oamenii stau pe margine și nu interacționează. Dincolo de costurile de construcție și cele de energie, apa în sine este una reziduală (din cauza substanțelor cu care e tratată). Așadar, risipă de la un capăt la altul, și un spațiu public mort, că din cauza fântânilor nu ai loc de un concert, de o proiecție de film seara, de un târg de carte etc. – adică acel gen de evenimente care îi aduc împreună pe membrii unei comunități și îi ajută să interacționeze, să se cunoască unii pe alții. Singurul beneficiu e acela că te poți holba la spectacolul funebru (cum spuneam, apa respectivă e moartă) al jeturilor.

Pistele pentru biciclete și spațiile pietonale generoase sunt exact la polul opus. Nu mai e un secret, sunt suficiente studii, apărute și la noi, care arată că amenajarea pistelor de biciclete costă mai nimic în raport cu orice altă investiție în infrastructura unui oraș. Că aceste costuri se recuperează cu vârf și îndesat din economiile care se fac la bugetele de sănătate (efect atât al reducerii poluării, cât și al exercițiului fizic). Că, în ciuda supărării inițiale a șoferilor înrăiți, până la urmă și aceștia sunt mulțumiți – cu cât sunt mai multe piste pentru biciclete, cu atât se reduce și traficul în zonele centrale și rămân mai multe locuri de parcare disponibile pentru cei care se încăpățânează să vină cu mașina în centru.

Pietonalele se înscriu în aceeași categorie a costurilor scăzute de amenajare, cu efecte benefice asupra comunității (mai multă interacțiune și socializare, creștere a calității vieții, beneficii economice pentru zona pietonalizată, implicit pentru oraș etc.). Din nou, supărarea șoferilor se estompează în timp (în câteva luni își găsesc alte trasee). Singurul lucru pe care trebuie să-l facă autoritățile pentru a trece peste iritarea inițială (a unor șoferi) e să închidă traficul în astfel de zone cu caracter temporar (ca experiment), pe jumătate de an. După trecerea acestei perioade vor constata că majoritatea populației va opta pentru închiderea permanenentă (am avut ocazia să văd un astfel de experiment, anul trecut, la Viena; inițial, Primăria a întâmpinat o puternică opoziție pentru pietonalizarea celebrei artere de shopping și turistică Mariahilferstrasse; cei care se opuneau erau proprietarii magazinelor și restaurantelor, cărora le era teamă ca nu care cumva să-și piardă clienții pe motiv că nu pot ajunge cu mașina până în gura magazinului/restaurantului; după cum era previzibil, numărul clienților nu doar că a scăzut, ci a crescut, ba mai mult, a crescut timpul petrecut de aceștia în zonă și, implicit, și încasările; sondajele făcute la finalul perioadei de probă au arătat că majoritatea vienezilor doreau permanentizarea pietonalizării).

Desigur, vă puteți întreba, de ce ignoră autoritățile locale toate aceste avantaje evidente? Și sunt mai multe răspunsuri. În cazul artezienelor, spectaculozitatea lor înșeală ochiul și gândirea. Da, crează o falsă impresie de bunăstare (ca orice cheltuială de lux), și implicit aduc voturi. Iar dacă în piețele respective nu au fost organizate înainte activități și evenimente, cei mai mulți oameni nici nu conștientizează că pierd ceva. Pistele pentru biciclete și pietonalizările au inconvenientul că sunt prea… ieftine. Adică firmele ”de casă” câștigă prea puțin, iar ”comisioanele” sunt nesemnificative. Nici pe departe nu se compară cu sutele de milioane ”investite” într-o pasarelă, pasaj supra sau subteran, extinderi megalomanice de benzi de circulație auto. Iar falsitatea argumentului conform căruia aceste lucrări de infrastructură ar fluidiza circulația auto e înțeleasă de puțini oameni (în realitate, toate aceste așa-zise lucrări de ”fluidizare” a circulației în zonele centrale, nu fac decât să crească numărul de mașini, a necesarului de locuri de parcare, a poluării, într-o spirală care scapă la un moment dat de sub control).

Și, totuși, de ce spun, la final, că numărând fântânile arteziene, respectiv kilometrii de piste de biciclete și zone pietonale dintr-un oraș putem stabili numărul de primari proști și numărul de primari deștepți din România? Pentru că, până la urmă, calitatea viețiurii într-un oraș nu depinde doar de factorul economic. O viață comunitară mult mai intensă și mai sănătoasă are propria contribuție la calitatea locuirii (nu e deloc întâmplător că țările și orașele cele mai bogate nu se află și pe primele locuri și în topurile țărilor și orașelor cu cei mai fericiți cetățeni). Iar o creștere reală a calității vieții într-un oraș, îți aduce și voturi. Și atunci, nu e prost primarul care susține proiecte costisitoare, inutile, distructive, riscându-și libertatea, pentru a-și asigura ”comisioanele” pe care le folosește apoi pentru a manipula în campaniile electorale, când cu câteva milioane sau zeci de milioane de euro investiți inteligent (din bani publici) ar câștiga mult mai multe voturi?

Acum, vă rog să numărați câte arteziene și/sau proiecte megalomanice de infrastructură numărați în orașul fiecăruia dintre voi, și câți kilometri de piste pentru biciclete și pietonale în zonele centrale găsiți. Și să-mi spuneți dacă aveți norocul unui primar prost sau deștept.

***

CITEȘTE:

Mii de bicicliști se pregătesc ”să facă gălăgie” și să pedaleze în marșul ”Vrem un oraș pentru oameni!”

Unde (NU) sunt pistele pentru biciclete ale Capitalei. Meritele și Onoarea Cavalerului Sorin Oprescu (IV)


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

24 thoughts on “Câți primari proști și câți primari deștepți are România? Hai să calculăm împreună

  1. Stanescu G.

    Ati omis pentru zona rurala minunatele sali de sport goale si parcurile pentru copii la 3km de sat . Gresiti in ceea ce priveste fantanile…la Ploiesti de exemplu a folosit ca suport de brad , cel mai tare brad din „parcare” :))) In rest sunt total de acord.

    Reply
    • ina

      Deloc de neglijat parcurile de joaca sau spatiile de odihna plasate fix langa DNurile care traverseaza, cu putine exceptii, centrele de comuna. Astea s fix la fel d potrivite ca alea de la km de sat

      Reply
  2. cristian ioan

    Buna dimineata!
    De la pistele pentru bicle, nu mai vorbim de pietonale, nu se poate fura prea mult, si atunci care este interesul Primarului? Cu totul altceva este cand realizezi „ce ami inalta fantana cantatoare din Europa”!
    Afimratia „o creștere reală a calității vieții într-un oraș, îți aduce și voturi” este extrem de naiva: va rog sa va uitati la Cnonstanta, unde localnici l-au ales si reales pe mascariciul cu uniforma nazista de mai multe ori chiar decat pe ion ilici!
    Nu, boborul nu vrea cresterea calitatii vietii si piste de bicicleta, vrea cel mai mare carnat din lume, cel putun asta se deduce dupa primarii ce au fost alesi …

    Reply
  3. Niku Andrei

    Asta înseamnă că don primare A. S. de la BR este un mare „telectual”, având în vedere impozanta fântână arteziană – moştenire a vechiului regim – care tronează în zona Casei Albe, ca şi „parcările auto” de pe cel mai lung bulevard din municipiu – reabilitat cu fonduri europene… Dar nu-i bai; în oraş circulă prea puţini biciclişti – din cauza traficului, desigur! Iar piste pentru aceştia se vor face… pe drumul tramvaiului!… Om vedea cu ce primar se va pricopsi orasul ăsta in 2016!…

    Reply
  4. Ion

    Suprafața verde este un criteriu mai important: uitați-vă cu cât a redus fiecare primar suprafața verde a localității pe care o conduce.

    Reply
  5. Sebastian Mihail

    Bun articol, dar cu un mic amendament la: „Dincolo de costurile de construcție și cele de energie, apa în sine este una reziduală (din cauza substanțelor cu care e tratată).” Apa nu mai e reziduală de vreme ce au fost folosite substanţe să fie tratată. :) Un lucru e cert: nu e potabilă (care se înscrie în alt standard de tratare faţă de apele reziduale municipale/industriale)

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Sebastian Mihail: substanțele respective ucid cam tot ce are legătură cu viața :( , faptul că așa e mai ”curată”, nu înseamnă că mai e utilizabilă

      Reply
  6. IAD

    Totuşi, pe caniculă e bună arteziana… În BV e loc şi de evenimente pe lângă ea. Şi sunt şi ceva piste de biciclete. Problema e, că şoferii le ignoră în totalitate, folosindu-le inclusiv ca parcare. Aşa că, bicicliştii merg pe partea cealaltă. Păcat că s-au scos de pe trotoare! (Să nu cumva să credeţi că pietonii au dat vreo 2 bani pe ele, ba îi mai şi înjrau pe biciclişti…)

    Reply
  7. Sorin Aradean

    Nu sint de acord cu felul brutal in care ‘despatiti’ apele. Un oras mai ales de cimpie, cu veri fierbinti, cum sint destule in Romania, cu piste ptr biciclisti dar fara vreo fintina arteziana spectaculoasa e sec, deosebit de sec. Dar si de pistele in discutie e evident nevoie. Cred ca n-ati fost in situatia sa priviti intr-o zi torida de vara tihna care ii cuprinde pe cetatenii care vin si se racoresc la o asemenea fintina. Priceless ! Eu ca timisorean mi-as dori ca orasul sa aiba o fintina de anvergura si frumusetea celei de la Deva sa zicem. Ma asteptam printre criteriile pe care le propuneti sa fie unul legat de sali de sport construite ptr comunitati imbatrinite. Ptr ca subiectul chiar poate dovedi un grad de aiureala a primarului localitatii respective.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Sorin Aradean: răcoarea într-un oraș se obține cu alei și pietonale cu copaci; cât despre arteziana din Deva e un exemplu perfect despre cum poți distruge o piață publică, despre cum nu se mai poate organiza nimic acolo, despre cum să transformi un spațiu extrem de generos, în care ai fi putut să organizezi cele mai diverse activități și evenimente, într-un spațiu mort pentru comunitate; spun asta cu dezamăgirea unui fost devean

      Reply
      • Sorin Aradean

        Ma faceti sa rid. Spatiul pietei din fata Casei de Cultura din Deva pe care localnicii il numesc ‘la Cal’ si-si dau cu totii intilnire acolo a devenit un spatiu mort ptr comunitate dupa aparitia fintinii ? Ha !! Daca sinteti fost devean, va recomand sa rugati vreo ruda sau prieten din oras sa va faca niste poza cu sutele de oameni care toti graviteaza in jurul fintinii, intr-o zi calduroasa, mai ales in week-end, copii, adulti, batrini, perechi de tineri, vezi o comunitate intreaga in zona. Spatiu mort ptr comunitate. Incredibil ce mistificare incercati sa induceti in spatiul public. V-am spus, nimeni nu contesta nevoia pistelor de bicicleta, si ma bucur ptr fiecare tronson nou dat in trafic (chiar ieri am dat alaturi de sotie o diagonala de oras pe pista care margineste riul Bega), dar nu minimizati importanta fintinilor arteziene ptr ca sint opere de arhitectura urbana cit se poate de necesare unui oras.

        Reply
        • Mihai Gotiu

          @ Sorin Aradean: sutele alea de oameni care ”gravitează” probabil se ascund de fiecare dată când ajung eu la Deva ;) ; oricum ”a gravita” nu înseamnă a interacționa (nota bene: nici amenajarea anterioară nu era prea fericită, dar asta de acum e horror, cum e tot ce s-a făcut la nivel de urbanism în Deva cel puțin în ultimul deceniu – nu există niciun regulament pt. publicitate (cubul ăla publicitar care concurează cu statuia lui Decebal face ”toți banii”), pe bulevard nu există niciun regulament pt. terase, giratoriile alea imense, ca să nu mai vorbim de bordurile din mijlocul străzii s-au făcut doar pt. că trebuiau cheltuiți niște bani, Piața Arras (unde era o arteziană care se putea amenaja decent) n-are nicio activitate, statuile cu cowboy și lăutarul sunt ”mirifice”, și nu mai lungesc lista (monumentul de la broaște, monumentul gimnastelor care ba au fost două apoi au mai adăugat una, să fie trei, că așa s-a plătit etc.), că de fiecare dată când ajung în Deva mai văd câte o ”minunăție” urbanistică

          Reply
          • Sorin Aradean

            Imi cer scuze ptr omisiune d-le Gotiu, trebuia sa spun graviteaza si SOCIALIZEAZA adica interactioneaza (ca doar toti oamenii aia nu si-au dat intilnire ‘la Cal’ in jurul fintinii, ca sa taca si sa se uite unii la altii). In rest, n-are rost sa divagam catre alte aspecte de reglementare urbana care probabil necesita imbunatatiri. Eu doar v-am dat exemplul fintinii, care dupa optica mea e o reusita evidenta a administratiei orasului, si care reuseste prin frumusete si utilitate sa se inscrie in zestrea orasului, alaturi de sa zicem telecabina care urca la Cetate. La buna reauzire.

          • Mihai Gotiu

            @ Sorin Aradean: din păcate, nu știu dacă voi găsi fotografii din anii 90 (nu apăruseră încă mobilele inteligente), mai ales vara și toamna, când așa prost amenajată cum era atunci, piața era plină, de sus, de pe ”stânci” (treptele Casei de Cultură) și până la terasele la care nu găseai un loc pe partea dreaptă a pieței – era locul în care, când veneam la Deva, știam că întâlnesc pe ”toată lumea”, sau măcar aflam informații despre ”toată lumea”; nu a mai rămas în piață, de când cu fântâna, nici pe a zecea parte din viața de atunci – nu, nu mai e deloc locul în care se întâlnește ”tot orașul”;
            pt. mine (și nu doar pentru mine) arteziana din Deva e exemplul perfect, de manual, pentru modul în care poți să distrugi piața centrală a unui oraș.

    • Sorin Aradean

      Adelina, linisteste-te. Lucrarea nici prin gind nu-i trece nimanui din Primarie s-o receptioneze cu anomalia asta. Deja se stie ca se vor face modificari in portiunea cu pricina. Problema e ca filmuletul ramine ca parte din legendele care insotesc pe nedrept orasul, iar ptr asta dirigintele de santier e intr-adevar vinovat c-a lasat constructorul sa perpetueze cu anomalia pina in punctul asta.

      Reply
  8. danu binaru

    f corect articolul, insa pensionarii (si s-a vazut ce forta au, acum cateva zile au luat un cimitir cu asalt in bucuresti) vor fantani, nu biciclete care sa-i incurce in traficul pietonal -ce daca-i pista de bicicleta (ca de restul traficului se ocupa oricum soferii in legea lor)
    asa ca, tinerii trebuie sa faca mai multa galagie, nu sa se retraga in lumea lor paralel hipstereasca, sa fie luati in serios de primari, poate apar si primari biciclisti (deocamdata avem doar presedinte biciclist)

    Reply
  9. marius

    primarul iasiului, nichita gheorghe, a distrus o parte din fantanile arteziene existente in oras si a cheltuit o groaza de bani pe asa-zise piste de biciclete, in majoritate nefunctionale..unde il trecem? la primari prosti sau la incompetenti??? p.s. nu impartasesc opinia d-voastra cu privire la utilitatea fantanilor arteziene….

    Reply
  10. Moisi Petruta

    Ati dat ‘Mariahilferstrasse ‘ de exemplu, domnule Gotiu, doar ca, anterior hotararii luate de a se interzice accesul masinilor, au fost ani de presiuni din partea unor organizatii precum ‘Eco Counselling Europe (17& 4), ‘Umweltberatung Vienna’, cetateni, etc. Pana la urma, presiunea din partea cetatenilor conteaza. Se tot asteapta ca ‘altcineva; sa se mobilizeze. Se pot adresa intrebari primarilor, parlamentarilor, se pot da telefoane atunci cand, pe tine, cetatean, te deranjeaza ceva, chiar daca pare de importanta redusa. Reactia cetateanului conteaza, si nu doar la alegeri. Mai avem de luptat cu apatia, neimplicarea, din pacate! Cu respect.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Moisi Petruta: evident că e nevoie de implicare civică (și sunt primul care susțin asta); problema care apare însă e că grupurile civice care susțin la un moment dat o idee nouă reprezintă, de cele mai multe ori, o minoritate; decidenții politici nu au obiceiul să ia decizii împotriva majorității (sau a ceea ce consideră ei că reprezintă majoritate); de-asta e nevoie de acțiuni inteligente (din partea decidenților politici) – cum e exemplul închiderii ”temporare” a traficului (astfel se atenuează impactul inițial, până când majoritatea care nu credea inițial în beneficiile schimbării se schimbă, văzând efectele ”pe viu” – în cazul limită, când se dovedește că ar fi fost o decizie proastă, nimic nu împiedică autoritățile să revină la starea inițială); evident, o asemenea strategie pornește de la ideea că ai parte de o administrație ”luminată” și de bună-credință

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *