Cât de mult contează că Nicușor Dan a făcut publică lista marilor și micilor donatori pentru campania lui electorală

Nu e vorba doar de România, de fapt, finanțarea partidelor și a campaniilor electorale reprezintă una dintre marile probleme ale democrației. În cele mai multe cazuri, sponsorii doresc să rămână mai puțin cunoscuți din motive oneroase. Donațiile lor nu sunt făcute din motive principiale, ci pentru a obține ulterior diferite beneficii pentru ei și companiile lor, în detrimentul celor mulți. În cea mai mare parte, sponsorizările nu au ca scop oferirea unei șanse pentru respectarea regulilor jocului, ci încălcarea lor: legi cu dedicație, favorizarea ulterioară pentru obținerea unor contracte, scutiri de taxe și impozite, alte privilegii. Și de asta donorii ar prefera să rămână necunoscuți sau cât mai puțin cunoscuți (cum e publicarea ulterioară în Monitorul Oficial, o procedură post-mortem, care ajută cel mult la anticiparea unor legi, direcționarea unor fonduri publice etc., în funcție de sursa donațiilor).

Există și categoria mai rară a donatorilor care nu doresc să fie cunoscuți din motive obiective sau subiective, fără a fi însă oneroase. Astfel, pe de o parte, există persoane care nu-și doresc o asemenea publicitate pentru a nu fi asaltați ulterior de cereri nesfârșite de finanțare, uneori venite din grupul familial ori de prieteni, riscând astfel situații deranjante. Pe de altă parte, susținătorii unui outsider sau a unui candidat și/sau partid anti-sistem riscă, mai ales în democrații atât de fragile ca cea românească (dar chiar și în democrațiile cu vechime), răzbunări din partea establishment-ului decizional, atât înainte, cât și după încheierea campaniei electorale. Știți și d-voastră rețeta: controale peste controale, amenzi din te miri ce (iar faptul că ulterior anulezi acele amenzi în instanță nu-ți recuperează timpul și nervii irosiți), campanii mediatice ori pe rețelele sociale de denigrare (acest din urmă aspect este deja resimțit de donatorii lui Nicușor Dan, la doar câteva ore de la anunțarea lor, în mod public).

În aceste condiții, decizia lui Nicușor Dan (desigur, și a donatorilor) de a face publice numele lor (fără a aștepta acea pseudo-transparență post-factum din Monitorul Oficial) reprezintă o situație excepțională nu doar prin raritatea (chiar unicitatea) ei, ci și prin curajul pe care îl presupune. Practic, Nicușor Dan nu se expune doar pe sine, ci îi expune și pe donatori, cu efecte care pot fi riscante pe termen lung – atacurile și presiunile la care vor fi supuși acum donatorii lui Nicușor Dan i-ar putea descuraja atât pe ei, cât și pe alții, să mai doneze în viitor. Privind lista marilor donatori ai lui Nicușor Dan nu-mi fac probleme că aceștia s-ar speria ori ar da înapoi pe viitor, dar nu știu în ce măsură alții n-ar putea fi influențați (în sens negativ) de acest gest. Așa se naște întrebarea legitimă: a meritat anunțarea publică a numelor marilor donatori? Din punct de vedere al calculului electoral nu cred că în mod deosebit. În mare, efectul acestei decizii va avea efecte tot în rândul celor care sunt convinși deja, în mare măsură, să voteze cu Nicușor Dan. Din punct de vedere al schimbărilor mentalităților într-o societate, care să genereze ulterior și schimbări structurale și sociale, este un pas uriaș.

În primul rând e dinamitarea miturilor de genul ”toți (politicienii/candidații) sunt la fel”, ”toți (politicienii/candidații)  au interese ascunse”, ”cine să susțină idealiști” etc. Ei bine, uite că nu sunt toți la fel. Uite că mai există și candidați care, la modul onest, vin și spun ”aceștia sunt oamenii care mă susțin” (atenție: există inclusiv riscul de a pierde voturi pur și simplu din probleme de antipatie – subiectiv umană sau ideologică – la adresa donorilor).

Apoi, acest gest contează mai mult pentru susținătorii lui Nicușor Dan (alții decât donorii), decât pentru Nicușor Dan. E un mesaj care transmite încredere că, dincolo de riscuri și uzanțe, Nicușor Dan e decis să facă ceea ce spune. Până la urmă e absolut ilar să auzi candidați PSD, PNL, cu derivatele lor, să vorbească despre cum vor transparentiza ei activitățile primăriei în condițiile în care (ei sau colegii lor de partid) au avut tot timpul din lume să facă asta!

În fine, dar nu în cele din urmă, transparentizarea donatorilor (îndeosebi a marilor donatori) chiar reprezintă un gest anti-sistem. Finanțarea partidelor și a campaniilor electorale reprezintă una dintre sursele majore (dacă nu cea mai importantă) care generează vulnerabilități, condiționări, corupție, inegalități sociale (prin favorurile care trebuie ulterior întoarse către principalii donori). De la Afacerea Roșia Montană, la Scandalul Microsoft, Gala Bute, EADS, pentru a vorbi doar de scandalurile uriașe (și nu e exclus, dimpotrivă, ca și Hexi Pharma să aibă și o asemenea latură), într-un fel sau altul, se ajunge la finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale.

Desigur, transparentizarea donatorilor înaintea votului nu rezolvă problema – faptul că numele unui donator e public nu elimină eventuale vulnerabilități, condiționări, favoruri. Dar tocmai de aceasta e bine să știi numele lor înainte – pentru a putea afirma că ai votat în cunoștință de cauză. Să nu te plângi ulterior că habar nu aveai când ai votat, că președintele care își făcuse ditamai statuia din lupta anti-corupție îi transmitea Laurei Codruța Kovesi memoriul unui ”cetățean clujean” care s-a dovedit apoi că era principalul finanțator oficial al partidului prezidențial. Ori că miniștrii care participă la bairamurile unor miliardari ca Steinmetz, pun cianurarea Roșiei Montane în programul de guvernare. Sau că un ministru al Educației (și încă printre cei mai curați dintre ei) nu înțelege ce nu e în regulă să primești abonament gratuit la un club exclusivist construit din șpaga de la Microsoft…

De asta, într-o democrație un ceva mai avansată, numele donatorilor unui partid sau al unui candidat poate fi un argument (pozitiv sau negativ) pentru un vot mai avizat, mai în cunoștință de cauză. Deocamdată doar Nicușor Dan a făcut publice numele donatorilor mari. Ceea ce înseamnă că, cel puțin pe termen scurt, va trage ponoasele – că în lipsa numelor finanțatorilor concurenței, vor fi expuși doar donatorii lui. Pe termen mediu și lung îndrăznesc însă să cred că simplul fapt că numele donatorilor nu va fi făcut public înaintea votului va atrage după sine sancționarea de la urne. Că se mai satură și oamenii să voteze doar pe vorbe și pe nevăzute. Sau măcar o parte suficient de mare a lor.


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *