Cât a recuperat statul român din datoria lui Gaddafi către Ceauşescu, moștenită de Patriciu și kazahi

Fiscul a recuperat doar 5 la sută din prejudiciul total de 226 de milioane de dolari din dosarul Rompetrol I, adică doar 11 milioane de dolari.

În octombrie 2014, judecătorii au decis că Rompetrol trebuie să restituie statului 58 de milioane de dolari reprezentând o parte din creanţa Libia recuperată de Patriciu de la Gaddafi.

În 1998 când Dinu Patriciu a cumpărat fosta întreprindere comunistă de exploatări petroliere, Rompetrol era o societate fără mari active. Avea însă de recuperat creanţe din state ostile cum ar fi Libia lui Gaddafi sau din Turkmenistan.

Aceste datorii reprezentau investiţiile făcute de Ceauşescu în aceste ţări şi ar fi trebuit recuperate de statul român pentru că fuseseră făcute – nu-i aşa?! – cu sudoarea clasei muncitoare. Statul nu a reuşit însă să recupereze cele 88 de milioane de dolari pe care ni le datora Gaddafi, însă Patriciu a reuşit să smulgă de la dictatorul libian o parte, 58 de milioane de dolari. Poate că l-a mituit pe dictator cu restul de 30 de milioane, poate că l-a constrâns cu ajutorul unor vânatori internaţionali de creanţe, cert e că a reuşit şi a cumpărat cu aceşti bani rafinăria Petromidia de la statul român în 2000.

După sentinţa din octombrie 2014, potrivit deciziei instanţei, Fiscul a calculat dobânzi şi penalităţi de aproape 3 ori mai mari faţă de debitul principal. Prin urmare, Fiscul a considerat că trebuie să recupereze de la Rompetrol 226 de milioane de dolari. Pâna acum a reuşit să recupereze doar 11 milioane, adică 5 la sută.

Şi atenţie! Prejudiciul de 226 milioane de dolari din dosarul Rompetrol I este altă mâncare de peşte faţă de datoria istorică a Rompetrol către statul român. Compania trebuie să achite şi peste 600 de milioane de dolari, care între timp, cu penalităţi, au ajuns la aproape 700 de milioane de euro.

Citeşte întreaga poveste mai jos. Vezi şi ce spun actualii proprietari ai fostei Rompetrol, actuala Oilfield Exploration Business Solutions. E vorba de kazahii de la KazMunaiGas International. 

În celebrul proces Rompetrol I, răposatul Dinu Patriciu, alături de directori din Rompetrol, dar şi de amicul lui, fostul senator PNL Sorin Roşca Stănescu, au fost anchetaţi şi judecaţi aproape 10 ani. Pe 7 octombrie 2014 s-a dat sentinţa defintivă. Patriciu încetase din viaţă între timp şi nu a mai apucat să fie condamnat. În schimb, fostii lui directori au primit pedepse cu executare.

Fostul administrator şi director economic al Rompetrol, Alexandru Bucşă, a primit cel mai mult, 6 ani de închisoare. Fostul şef al Direcţiei Generale a Bugetului de Stat din Ministerul Finanţelor, Petrică Grama, a primit 2 ani şi 4 luni de închisoare. La fel şi fostul ziarist şi politician, acum nelipsit în studiourile tv, Sorin Roşca Stănescu. Acesta a primit 2 ani şi 4 luni pentru manipularea Bursei de capital în momentul listarii Rompetrol. Stănescu a executat niciun an de detenţie şi a fost liberat condiţionat pe bună purtare.

Decizia de confiscare

Însă sentinţa din octombrie 2014 a avut şi o componenţă mult mai importantă decât cei câţiva ani de puşcărie pentru directorii şi prietenii lui Patriciu. Instanţa a decis confiscarea sumei de 58,5 milioane de dolari:

“Admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, obligă pe inculpaţii Bucşă Alexandru şi Grama Petrică în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ROMPETROL SA la plata sumei de 58 521 056 USD în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plăţii plus dobânda legală aferentă, calculată de la data 05.01.2001 până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice”, se arată în decizia instanţei. Vezi aici.

Dobânzi şi penalităţi

ANAF a calculat penalităţi din 2001de aproape 3 ori cât debitul principal de 58,5 milioane de dolari. Cu alte cuvinte, Rompetrol şi cei doi foşti directori, Alexandru Bucşă şi Petrică Grama, ar trebui să achite în total aproape 226 de milioane de dolari, adică aproape 950 de milioane de lei.

Cei doi foşti directori, aflaţi în puşcărie, Bucşă şi Grama, au ridicat din umeri şi au spus că nu au atâţia bani aşa că plata prejudiciului a picat pe actualul proprietar al Rompetrol, compania kazahă KazMunaiGas. Kazahii au cumpărat Rompetrol de la Dinu Patriciu în 2007.

În momentul în care a dat sentinţa definitivă, instanţa a lăsat nesoluţionată latura civilă în ce-l priveşte pe Dinu Patriciu, adică nu a stabilit şi cât ar trebui familia lui să achite din prejudiciul uriaş. Şi aceasta pentru că moştenitoarele lui Patriciu, fosta nevastă, fiicele şi amanta, se judecă pentru averea lăsată. Nici acum acest proces nu e finalizat. Judecata a fost suspendată în februarie acest an. Vezi aici.

Între timp, KazMunaiGas a contestat în instanţă calculul penalităţilor din 2001 şi susţine că a obţinut o reducere substanţială de 110 milioane de dolari şi ar mai avea de dat la stat doar 116 de milioane, în solidar cu Grama, Bucşă şi moştenitoarele lui Patriciu.

“În paralel cu executarea silită iniţiată de ANAF, societatea a contestat procesele verbale de calcul a penalităţilor emise de ANAF. În cursul anului trecut, s-a emis de către instanţele judecătoreşti o hotărâre definitivă prin care cuantumul acestor penalităţi a fost redus cu aprox 110 mil USD. ANAF a luat la cunoștință de decizia instanţei şi a notificat societatea vizavi de reducerea penalităţilor datorate” au răspuns României Curate reprezentanţii Departamentului de Comunicare al KMG International.

S-a recuperat doar 5 la sută

România Curată a întrebat atât ANAF, cât şi KazMunaiGas cât s-a recuperat din prejudiciul total plus dobânzi şi penalităţi de 226 de milioane de dolari – după ANAF, 116 de milioane de dolari – după KMG.

ANAF a răspuns că, până acum, a recuperat suma de 47,51 de milioane de lei, adică peste 11 milioane de dolari şi mai are de recuperat peste 900 de milioane de lei, adică 215 milioane de dolari. Aşadar, Fiscul a recuperat în 2 ani şi jumătate doar 5 la sută din datoria Rompetrol provenită din creanţa Libia.

Ce spun kazahii

KMG International spune şi ea că a achitat 11,6 milioane de dolari şi se plânge că activitatea rafinăriei Petromidia este afectată de datorii.

“Activitatea operatională a fost în mod negativ puternic afectată de executarea silită iniţiată de ANAF, singurele activităţi desfăşurate în acest moment fiind cele administrative de închiriere active. Activitatea de explorare perimetre petroliere, care a fost cea mai afectată de efectele deciziei penale şi de executarea silită iniţiată, a încetat imediat dupa iniţierea executării silite.

Managementul societăţii întreprinde toate acţiunile legale atât pentru executarea garanţiilor asumate de fostul proprietar al grupului Rompetrol în contextul deciziei penale pronunţate de Curtea de Apel, cât şi pentru protejarea activelor şi iniţierea oricăror demersuri pentru maximizarea intereselor creditorilor şi plata obligaţiilor impuse prin decizia penală”, arată reprezentanţii Departamentului de Comunicare al Grupului KMG International.

Ce a fost creanţa Libia

Potrivit dosarului Rompetrol I de la DIICOT, Dinu Patriciu a reuşit să cumpere Petromidia fără să aibă practic niciun ban. În 2000, el a dat 58 de milioane de dolari pe rafinărie şi s-a angajat că va plăti datoria istorică de aproape 600 de milioane de dolari. Datoria istorică nu este plătită nici acum, iar cele 58 de milioane de dolari proveneau din creanţa Libia. Această datorie a Libiei către România lui Ceauşescu ar fi trebuit recuperată de statul român de la dictatorul Muammar Gaddafi, nu de către Patriciu. Creanţa era de 88 de milioane de dolari şi reprezenta investiţiile făcute de Ceauşescu în Libia, însă statul român nu a fost în stare să recupereze banii, Patriciu, da. Cel puţin o parte din ei.

Vezi mai jos un timeline cu istoria datoriilor istorice ale Rompetrol

2000: Grupul Rompetrol al lui Dinu Patriciu cumpără rafinăria Petromidia cu doar 58 de milioane de dolari după eşecul privatizării către compania turcească Akmaya. Turcii se angajaseră să achite 725 de milioane de dolari, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Prin urmare, procedura de privatizare s-a reluat şi rafinăria de la malul mării a fost cumpărată de Patriciu. Rompetrol s-a angajat, în schimb, că va plăti datoria istorică de aproape 600 de milioane de dolari.

24 octombrie 2003: Guvernul Năstase a transformat restanţele bugetare ale Rompetrol în valoare de 603 milioane de dolari în obligaţiuni cu maturitate de şapte ani.

Ordonanţa 118/2003 – semnată de premierul Adrian Năstase şi contrasemnată de fostul ministru al Finanţelor, Mihai Tănăsescu şi fostul ministrul al Economiei, Dan Ioan Popescu – a stabilit regimul juridic al creanţelor bugetare reprezentând TVA, accize, contribuţia la Fondul special al drumurilor publice, precum şi majorările de întârziere, dobânzile, penalităţile si penalităţile de întârziere, datorate si neachitate de către Rompetrol la data de 30 septembrie 2003.

Ideea – cel puţin cea oficial declarată – a Guvernului Năstase a fost ca, până în 2010, Rompetrol să răscumpere obligaţiunile statului, practic să plătească datoriile reeşalonate.

2004: Consilierul prezidenţial pe probleme de securitate al preşedintelui Ion Iliescu, generalul Ioan Talpeş, fost director al SIE, a sesizat DIICOT cu privire la memorandumul-ul Rompetrol.

2005: După venirea la putere a preşedintelui Traian Băsescu, o parte din dosarul Rompetrol – creanţa Libia şi manipularea Bursei de Valori – începe să fie instrumentată efectiv de procurorii DIICOT Adriana Cristescu şi Ciprian Nastasiu. Dinu Patriciu a fost chiar reţinut pentru o noapte.

2006: Cei doi procurori audiază ca martori membri ai Cabinetului Năstase, inclusiv pe fostul premier, în legătură cu împrejurările în care a fost adoptată OUG 118/2003. Foştii miniştri ai lui Năstase au declarat atunci că ordonanţa de conversie a datoriilor a fost benefică întrucât a împiedicat închiderea rafinăriei, fapt ce ar fi dus la concedierea multor angajaţi. Fostul prim-ministru Adrian Năstase s-a apărat întotdeauna spunând că legea de aprobare a ordonanţei 118/2003 a fost promulgată în 2005 de preşedintele Traian Băsescu.

2007: Dinu Patriciu vinde Rompetrol companiei de stat din Kazahstan, KazMunaiGas, pentru o sumă neclară şi astăzi – potrivit unor surse 1,6 miliarde de dolari, potrivit altora aproape 3 miliarde de dolari. Tranzacţia l-a propulsat pe Patriciu pe primul loc în topul celor mai bogaţi români.

30 august 2010: Obligaţiunile statului au ajuns la maturitate. În condiţiile în care Rompetrol a răscumpărat obligaţiunile într-o mică măsură, statul a redevenit acţionar.

Cu câteva zile înainte de maturitatea obligaţiunilor, în august 2010, ministrul de atunci al Finanţelor din Guvernul Boc, liberalul Sebastian Vlădescu, a acceptat o plată din partea Rompetrol de 71 milioane de dolari, aproape 54 de milioane de euro, ceea ce a făcut ca, după 30 august 2010, statul să redevină acţionar la Rompetrol cu doar 44 la sută, nu cu peste 50 la sută. Au urmat procese din partea statului român care pierduse astfel pachetul majoritar de acţiuni, prin urmare controlul companiei.

Iunie 2011: Tribunalul Constanţa a emis o primă decizie în favoarea Rompetrol.

Rostogolirea datoriilor istorice ale Rompetrol de către Guvernul Ponta

15 februarie 2013
: Cu 3 zile înainte de o decizie a Curţii de Apel Constanţa, guvernul USL Ponta II a încheiat o înţelegere cu grupul kazah.

S-a semnat un memorandum, în fapt un contract de stat, prin care partea română accepta o plată de 200 de milioane de dolari contra unui pachet de aproape 27 % din acţiunile statului la Rompetrol. Restul celor 400 de milioane de dolari urma să fie inclus într-un presupus fond mutual de investiţii de un milliard de euro. Plus, încetarea proceselor din partea statului român.

Memorandumul a fost semnat de şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) din cadrul Ministerului Economiei, Gabriel Dumitraşcu, fost director la Roşia Montană Gold Corporation în anii 2000. Vezi memorandumul aici.

Mai 2013: Guvernul Ponta a încercat să legitimeze acest contract de stat prin lege adoptată de majoritatea USL din Parlament, însă nu a fost lăsat de Curtea Constituţională după ce legea a fost atacată la CCR de preşedintele Traian Băsescu. Vezi decizia CCR aici.

22 ianuarie 2014: Guvernul Ponta a fost nevoit să adopte contractul cu Rompetrol prin HG.

Hotărârea de Guvern a fost semnată de premierul Victor Ponta, un secretar de stat de la ministerul Economiei, ministrul Energiei Constantin Niţă, ministrul Finanţelor Daniel Chiţoiu şi ministrul Bugetului Liviu Voinea. Vezi aici.

Guvernul a susţinut că a avut aviz din partea Ministerului Justiţiei. Nota de fundamentare e semnată de ministrul Economiei Andrei Gerea, ministrul delegat pentru Energie Constantin Niţă, ministrul Bugetului Liviu Voinea şi ministrul Finanţelor Daniel Chiţoiu. Vezi aici.

Octombrie 2014: Justiţia dă verdictul final în dosarul Rompetrol I după 9 ani de anchete şi procese. Între timp, Dinu Patriciu a murit. Cel mai cunoscut condamnat în acest dosar a fost senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu. A primit 2 ani şi 4 luni de detenţie efectivă. Instanţa a decis şi recuperarea de la Rompetrol a creanţei Libia în valoare de 58 de milioane de dolari, banii cu care Patriciu cumpărase practic rafinăria Petromidia. Plus dobânzi şi penalităţi. În total, 226 milioane de dolari.

Rompetrol a încercat să intre în insolvenţă

Mai 2015: compania kazahă nu numai că nu a plătit cele 200 de milioane de dolari şi nu a făcut investiţiile de 400 de milioane, ba a şi depus o cerere de intrare în insolvenţă pentru a evita plata celorlalte 226 milioane de dolari la care a fost obligată prin decizie definitivă în dosarul Rompetrol I.

Iunie 2015: Tribunalul Bucureşti respinge intrarea în insolvenţă a Rompetrol.

29 aprilie 2016, Astana, Kazahstan: KazMunaiGas International semnează un acord cu chinezii de la CEFC China Energy Company Limited pentru preluarea unui pachet de acţiuni de 51 % din acţiunile Rompetrol pentru suma de 680 de milioane de dolari.

9 mai 2016: DIICOT pune sechestru pe rafinăria Petromidia în cadrul dosarului Rompetrol II pâna la concurenţa sumei de aproape 680 de milioane de euro. Sechestrul a fost confirmat de judecătorii Înaltei Curţi.

22 iunie 2016: DIICOT începe urmărirea penală în dosarul Rompetrol II. Fostul ministru al Economiei din Cabinetul Năstase, celebrul Dan Ioan Popescu şi foştii miniştri ai Finanţelor din cabinetele Năstase şi Boc, Mihai Tănăsescu, Gheorghe Pogea şi Sebastian Vlădescu, sunt puşi sub acuzare pentru abuz în serviciu întrucât nu ar fi luat măsurile necesare pentru recuperarea datoriei istorice. Fostul premier Adrian Năstase şi fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, sunt martori. DIICOT a pus sub sechestru şi o parte din averile foştilor miniştri urmăriţi penal. Dosarul e acum sub semnul întrebării după decizia CCR privind imposibilitatea procurorilor de a ancheta actele Guvernului. Vezi aici.

 


Recomandări

2 thoughts on “Cât a recuperat statul român din datoria lui Gaddafi către Ceauşescu, moștenită de Patriciu și kazahi

  1. SOCRATE

    INCA O DOVADA CA NU SUNTEM NORMALI stiti voi de ce ????????……………………………….

    Reply
  2. m mircea

    Exceptional articol. Ar trebui sa-i dati o circulatie mai larga. Nu am inteles niciodata de ce l-a moartea lui Patriciu au cazut acuzatiile impotriva lui, si desi el a fost cel care a profitat in primul rind de bani, nu a fost recuperat nimic din averea lui. Nu conteaza ca mostenitorii inca se bat pe ea, suma datorata statului poate fi recuperata si judecatorii o pot imparti intre mostenitori atunci cind ajung la o concluzie cum trebuie impartita averea defunctului vinovat de hotie din banii statului.
    Nu pomeni insa minic de Tariceanu, primul ministru care i-a trimis presedintelui un biletel roz cerind incetarea anchetelor impotriva lui Patriciu, PM care in 2007 a permis vinzarea Rompetrol fara ca statul sa-si fi recuperat prejudiciul si fara ca sa fi pus conditii ca aceste prejudicii vor fi platite. Putem presupune logic ca Tariceanu a primit o parte din marele profit al lui Patriciu???
    Hotii astia nu numai ca nu se retrag din peisajul public, dar isi permit sa latre si sa actioneze impotriva justitiei, UE si SUA care ne ajuta sa consolidam statul de drept, continua sa devalizeze finantele publice si sa creeze legi bune pt ei hotii.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *