Care ati fugit cu Nobelul?

Iarăşi nu luarăm premiul Nobel. Conform unui cotidian din capitală, „chinezul Mo Yan i-a suflat Nobelul lui Cărtărescu”. Chestia ar fi trecut aproape neobservată, dacă patronul de la Hotnews, unul Cristian Sima, care sprijinea pe post de autoritate economică studiourile de televiziune cu complicitatea unor moderatori la fel de economişti ca el, ca să îi umfle cota şi să îi dea fraierii banii, nu o rupea la fugă. Acuma, oricine poate pierde premiul Nobel şi oricine poate pierde banii altora dacă speculează prost: ce e uluitor este tratamentul similar celor două situaţii de către opinia publică, începînd cu cei în cauză.

“Nu murim cînd vrem noi”, dar oare putem muri cum vrem noi?”, spune dl. Sima într-un interviu de săptămîna asta. „Mi-este frică efectiv fizic”, adaugă el. Dat fiind că nefericiţii creditori erau Dan Dăianu şi Cătălin Predoiu, oameni mai mult decît civilizaţi, sînt şanse mici să angajeze vreun basarabean să îi rupă picioarele, aşa că ar putea fi ceva mai bărbat? „Mi-e frică. Ştiu ce mă aşteaptă”, spune şi Mircea Cărtărescu, într-un uluitor interviu zilele astea în Formula As, referitor la iminenta schimbare politică. Şi continuă „Dar nu voi pleca decât silit: dacă voi fi persecutat, în cadrul unui stat autoritar, dacă nu voi mai avea încotro. Dacă libertatea de exprimare va fi restrânsă şi dacă vor începe răzbunările politice”. Fără să văd vreun motiv de entuziasm în regimul care ne aşteaptă, aş spune că dacă dl. Cărtărescu sub Nicolae Ceauşescu şi Ion Iliescu a putut publica fără probleme, lua premii şi chiar fi tradus în limbi străine, ceea ce nu era cazul altora, nu cred că riscă mare lucru nici acum, cînd trăieşte în UE. Nici dl. Sima, deşi filosofează despre moarte şi onoare, nu e în pericol să îşi tragă vreun glonte în cap. Nu îmi dau seama de unde curg telenovelismele astea peste noi, dar dacă un escroc se simte ameninţat de inocentele sale victime după ce deja s-a pus la adăpost nu ştiu cum s-o simţi un procuror care anchetează mafioţi, iar dacă un scriitor promovat toată viaţa de ţara lui are probleme că ia nişte înjurături în tabloide ce să mai vorbim de cei care au făcut închisoare pentru că au scris lucruri interzise şi care au publicat prin antologii postume.

Ca dovadă că dl. Cărtărescu nu are de ce se teme, premierul Ponta, ai cărui propagandişti nici ei nu prea pricep cum devine treaba cu premiul Nobel, au postat pe blogul lui felicitări că dl. Cărtărescu a fost printre nominalizaţi. Mai are vreo importanţă că nominalizările la Nobel nu se cunosc, sînt secrete timp de cinzeci de ani, că se fac sute de propuneri, de exemplu de preşedinţii de uniuni ale scriitorilor, dar că nu se ştie cine intră pe lista scurtă, ale cărui opere sînt citite de membrii juriului în trei luni? Cum sînt doar patru-cinci membri în juriu, şansele cuiva cotat de o casă de pariuri (la fel de autorizată ca şi firma din insulele Virgine a dlui Sima) pe locul treizeci să ajungă între cei citiţi sînt de fapt nule, deci nu am pierdut nici un premiu Nobel, că n-am fost mai aproape de el ca anul trecut. Din cauza publicării recente a cărţii mele „De ce nu iau românii premiul Nobel” am fost în situaţia comică de a mă suna ziarişti din ţară ultimele zile să mă întrebe de ce nu a luat Cărtărescu premiul Nobel. Păi ce, era pe cale să îl ia? Şi, în sfîrşit, nu l-a luat, e vina lui, îl face asta mai puţin un poet talentat? Eu nu o să recitesc Levantul cu alţi ochi, dar dvs? Care e subiectul? Din păcate, dl. Cărtărescu însuşi s-a apucat imediat să sugereze că autorul chinez care a cîştigat e mai bătrîn ca el (deşi e născut doar în 1955), e colaboraţionist cu regimul (parcă acum doi ani se supărase cînd Herta Muller spusese la fel despre el), şi, în sfîrşit, că nu a auzit niciodată de el. După aceea aud că e mare supărare prin cercurile noastre literare că eu am scris în cartea mea că sîntem provinciali, înţelegeţi, e vina ăstora care tot iau premiul Nobel că noi nu am auzit de ei. Atîta circ pentru non ştirea că nu eram cît pe ce şi în consecinţă nici nu am luat premiul Nobel! Dl. Sima ne ameninţă de pe insula lui, popularizat de toată presa, că următoarele două luni va scrie. Ne va inunda în kitschuri gen „Deşi lungimea funiei este aceeasi cu înălţimea ghilotinei, onoarea trebuie sa redevină o virtute, să-şi recapete valoarea de piaţă”. Mi-aş dori să văd versurile alea pentru care cred unii că Mircea Cărătărescu ar merita premiul Nobel date aşa pe toate canalele, sau rîndurile alea sarcastice, splendide din Don Quijote de Ada Milea reluate în toată media, nu ne mai intoxicaţi cu kitschurile unui broker ratat, în citirea tînărului Soviany, care în loc să dea explicaţii la poliţie face promovare literară în direct.

Cititi in continuare pe romanialibera.ro.


Recomandări

4 thoughts on “Care ati fugit cu Nobelul?

  1. George P

    Doamna Mungiu, cu tot respectul. Premiul Nobel pe 2011 ni l-a asigurat Herta Müller.

    Pe 2012 l-am primit cu totii in parte, cetatenii UE – pentru pace.

    Romanii au luat deci Premiul Nobel doi ani la rand.

    Reply
  2. alinaMP

    Cu totul de acord- vedeti insa ca imediat establishmentul de la noi a scos ca Herta nu merita premiul, ca sigur a fost politic, etc…cit despre identificarea noastra cu politicile d epace ale UE, destul sa va uitati la pozitia noastra separata pe Kosovo…

    Reply
  3. George P

    O precizare la comentariul meu, ca sa nu se inteleaga ca fac propaganda nationalista (care nu are nici macar efectul apei de ploaie).
    Am pornit de la niste fapte reale si am adaugat putina ironie (nu la adresa articolului, care de fapt trateaza altceva si cu care sunt de acord). Ironia e ,,arma” invinsului.
    Deci, in numai doi ani, o romanca a primit premiul pentru literatura si toti romanii (impreuna cu tot UE) pe cel de pace (ultima ,,atribuire” a fost peste tot luata in ras, ceeace e alta poveste).
    Ce inseamna succesul Hertei pentru romani? Nimic, dupa parerea mea. Toate varfurile sunt freelancers si castigul vine din importanta muncii lor, dar prestigiul lor nu se atribuie automat comunitatii, si e bine asa.
    Personal am resimtit o satisfactie, o senzatie pronuntata de bine cand Herta M a primit premiul (spre deosebire de unii romani, nu stiu cat de multi, care s-au facut ca ploua). Dar nu m-am umflat de mandrie patriotica: d-na Müller nu are de gand sa faca treaba in locul meu, din pacate.

    Reply
  4. Laura

    Rwanda are acum un tax authority superb, care chiar colecteaza taxe, au lucrat 6 ani sa-l puna la punct. Nu e 100% perfect, mai au nevoie sa construiasca capacitate pentru pozitiile de conducere, cam 20% din management e ocupat de voluntari din afara — dar merge !

    (Dar chiar si asa, nici Rwanda nu a castigat Nobelul, asa ca la ce i-a folosit … :)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *