Home
Opinii si Comentarii
15 Septembrie 2009 - Ioana LupeaMircea Geoană este candidatul PSD, Crin Antonescu, candidatul PNL, Sorin Oprescu candidatul independent, iar Traian Băsescu este preşedintele României.
Doar simpla enumerare a rolurilor principalilor competitori pentru preşedinţie evidenţiază diferenţa dintre aceştia, în favoarea lui Traian Băsescu.
Funcţia, atributele şi simbolistica ei, reprezintă un avantaj pe care Traian Băsescu intenţionează să şi-l păstreze până în ajunul alegerilor prezidenţiale. Acesta este probabil şi rostul modificării legii electorale, care, fără să fi fost nevoie, a stabilit că apartenenţa politică nu este o condiţie pentru candidatură.
Dar şi sensul amânării anunţului privind candidatura şi nu cel presupus de Oxford Analytica, frontul anti-Băsescu coagulat de moguli în ultimele luni. Echipa de campanie a şefului statului urmăreşte să evite ca Traian Băsescu să fie numit „candidatul PDL”, degradat şi redus la acelaşi numitor comun cu alţi concurenţi.
Alegătorilor informaţi, independenţa politică a lui Traian Băsescu faţă de PDL li se pare o glumă, iar cum este desemnat Traian Băsescu în campania electorală - irelevant. În fond, sunt doar nişte cuvinte. Există însă alegători, nu puţini, care votează pentru preşedinte, oricare ar fi acesta.
Instituţia preşedintelui beneficiază de mai multă încredere decât persoana preşedintelui, cu cel puţin 10 procente mai multă în cazul lui Traian Băsescu. Ne aducem aminte de la precedentele alegeri reportajele televizate din mediul rural în care oamenii răspundeau că votează cu preşedintele.
Şeful statului nu intenţionează să irosească acest capital simbolic. Nu candidatul PDL a dat piept cu revendicările secuilor la ei acasă, nu candidatul PDL a sărbătorit cu romii la Costeşti şi cu ardelenii la Ţebea, ci preşedintele României. Nu candidatul PDL face excursii electorale prin ţară, ci preşedintele României se interesează de necazurile şi nevoile oamenilor.
În aceeaşi strategie de imagine intră pesemne şi tentativa PDL de a lărgi susţinerea pentru candidatura lui Traian Băsescu. Atât de mult, încât criteriile au fost date uitării. În spatele preşedintelui, alături de PDL, s-a aliniat un şir de fantome: umbra unui mare partid istoric, PNŢCD, încăput pe mâna unor profitori ca Aurelian Pavelescu, traseistul politic Constantin Simirad, autorul saltului spectaculos de la partidul intelectualilor condus de Nicolae Manolescu la partidul lui Ion Iliescu, şi unul dintre baronii roşii ai PSD, Constantin Conţac, cercetat pentru corupţie de DNA, în urmă cu doi ani.
Rolul acestei oştiri de mercenari politici pare să fie şi transmiterea către alegători a mesajului că până şi inamicii preşedintelui - PNŢCD a navigat până acum în barca PNL - şi-au dat seama că preşedintele Traian Băsescu este cea mai bună alegere.
Angajarea lui Tal Silberstein, „consilierul străin” repudiat public de PDL pe vremea când lucra pentru Călin Popescu-Tăriceanu, este potrivită. Tal Silberstein a fost cel care a construit întreaga strategie electorală a PNL pe guvernare. O poate face şi pentru Traian Băsescu, jucând pe o singură carte: preşedinţia.
Întrucât criza a fost amânată până după alegeri, iar gaşca mogulilor pare să fi fost spartă de câteva zile de Sorin Ovidiu Vîntu, statutul de preşedinte al României este cel mai important atu al lui Traian Băsescu în faţa competitorilor.
Comentariu publicat in Evenimentul zilei
Comentariul dvs.!