Vlad Slăvoiu

Campania „fără penali”: cum o interpretăm?

Textul pe care campania „fără penali” şi-l propune introdus în Constituţie spune că „nu pot fi aleşi în organele administraţiei publice locale, în Camera Deputaţilor, în Senat şi în funcţia de Preşedinte al României cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării”. În principiu, el este un text cinstit şi, deşi s-ar putea discuta anumite aspecte (de ce nu şi europarlamentari; de ce doar pedepse privative de libertate, nu şi amenzi; de ce doar infracţiuni intenţionate, nu şi infracţiuni comise din culpă etc), ideea sa centrală – anume că ar fi de dorit ca funcţiile de autoritate în stat să nu fie ocupate de persoane aflate în conflict cu legea penală, sau, în orice caz, în anumite tipuri de conflict – este o idee corectă la nivel practic. Sigur că, pe un plan mai filosofic, se poate pune în discuţie chiar şi acest aspect, dar nu asta îmi propun (şi nu îmi propun pentru simplul fapt că eu cred că e o idee corectă), ci mă întreb care este rostul acestei proiectate modificări.

Atunci când cineva îşi propune să modifice un text de lege (fie el şi Constituţia, cea mai politică dintre normele juridice), el trebuie să aibă o motivaţie, să proiecteze un rezultat care să fie generat de respectiva modificare. Astfel că se pune întrebarea de ce este necesară această modificare, respectiv de ce este necesar ca ea să fie făcută în Constituţie.

Răspunsul la prima întrebare depinde de un element obiectiv şi uşor de stabilit, element care, cu toate acestea, eu nu ştiu să fi fost furnizat opiniei publice de iniţiatorii campaniei „fără penali”: câţi dintre primarii, consilierii locali, consilieri judeţeni, deputaţii şi senatorii astăzi în funcţie se află în ipoteza presupusă de modificare? Câţi, cu alte cuvinte, dintre toţi aceştia, îşi exercită funcţia publică fiind condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie şi nefiind într-o situaţie care să înlăture consecinţele respectivei condamnări? E vorba de un fenomen, sau sunt mai degrabă excepţii? Aceasta e întrebarea la care eu aş vrea să am un răspuns clar, procentual, şi cu liste doveditoare ataşate: câţi “penali” sunt efectiv în prezent în funcţiile publice respective?

În al doilea rând, de ce nu este suficientă modificarea legislaţiei primare, simţindu-se nevoia de a merge la însuşi textul constituţional? Un răspuns ar putea fi că nu există voinţă politică în Parlament pentru o astfel de modificare legislativă. Pot fi de acord, numai că e bine de ştiut că şi propunerea de modificare a Constituţiei tot la Parlament va ajunge, care poate să o adopte (caz în care se va organiza referendum) sau să o respingă (caz în care nu), şi dacă nu există voinţă de modificare legislativă, de ce ar fi voinţă de modificare constituţională?

Un al doilea răspuns la întrebarea a doua ar fi că este necesară notarea acestei reguli în Constituţie tocmai pentru a o face mai sigură, mai greu de modificat. Acesta ar putea fi un răspuns (cu toate că nu anulează impedimentul formulat anterior), dar el are sens numai corelat cu un răspuns satisfăcător la prima întrebare, deoarece, dacă „penalita” nu e cronică, nu se impune nici remediul modificării constituţionale.

În concluzie, totul trebuie să pornească de la răspunsul la această întrebare: câţi penali sunt în momentul de faţă în funcţii publice?

***

În final, o notă personală: am tot încercat să-mi explic de ce mă scot din sărite în halul în care mă scot toţi fărăpenalii, şi demonstranţii, şi ţuţupesedeii, de ce le caut cu insistenţă nod în papură. Explicaţia convenabilă mie e că mi se par jalnici, demagogi, ieftini, fără orizont. Dar ceva mă împinge să găsesc şi o perspectivă din care cel care greşeşte sunt eu. Şi mi-am amintit una din lecţiile importante pe care le-am învăţat: pentru un liberal, de exemplu, enervanţi nu sunt atât fasciştii (ei nu sunt, de fapt, enervanţi deloc: sunt pur şi simplu absurzi, ireali, sunt hăt la celălalt capăt al spectrului politic, iar lucrurile pe care le susţin şi vor ei i se par pur şi simplu aberăciuni), ci în special radicalii. Aceştia sunt aproape de liberal, ei susţin – în esenţă – aceleaşi lucruri pe care le susţine şi el. Ei au, fundamental, aceleaşi valori precum liberalul, iar când cer atât de isteric respectarea lor îl fac să se simtă cumva în neregulă, îl fac să se întrebe dacă nu cumva el este cel care nu se dedică suficient cauzelor pe care pretinde că le slujeşte.

O fi şi ceva de genul ăsta. Pun cazul. Nu vreau să spun că dau prea mare importanţă ipotezei (adevărul fiind că nu dau), dar aleg să o iau în calcul, mai cu seamă dacă ea ar putea fi premisa împăcării necesare.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

10 thoughts on “Campania „fără penali”: cum o interpretăm?

  1. Adrian

    O fi radicalizare folosirea lui „și“ în loc de variantele „sau“, „nici“ adecvate (ultima mai ales) negației din propunerea legislativă. În notă personală, (mi-)e greu să semnez (pentru) așa ceva.

    Reply
  2. Claudiu

    Sunt in asentimentul dumneavoastra cu mici variatii de nuanta .

    Chear ma bucur sa vad un efort de a privi lucrurile in mod obiectiv . E ceva cam rar .

    Reply
  3. dana

    Romania Curata ce mai inseamna acum. Cand a fost infiintata se dorea exact acelasi lucru: o Romanie cinstita, fara coruptie endemica, de sistem. Dar acum ce mai inseamna. Va luptati mai nou cu cei care vor „fara penali”, adica doriti „cu”? Va luptati mai nou cu statul paralel, se pare. Va enerveaza cei care se iau de PSD, de coruptie, de Dragnea. Pai atunci macar faceti ceva munca patriotica pentru a curata Romania de gunoaie la proriu, ca si aici stam foarte prost. Macar campuri, rauri, paduri si orase curate sa avem.

    Reply
    • nad

      Majoritatea autorilor RC nu se lupta ‘cu cei care vor „fara penali”’ ci cel mult cu metodele lor care nu par sa fi dat rezultate nici in Romania nici prin alte parti. In multe cazuri coruptia este o consecinta a unor reguli prost facute de oameni incompetenti in domeniile legal/adminstrative. Si nu doar din PSD ci de peste tot, ca vorba lui AMP: degeaba-i Ciolos om de treaba daca guvernul lui a lasat aceeasi impresie de incompetenta ca si celalalte guverne. Iar culmea incompetentei politice e sa dai vina pe electorat pentru rezultatul alegerilor…

      Reply
  4. MIB

    Nu am idee cati ar matura din functii adaugarea in constitutie a prevederilor „fara penali”, dar sunt sigur ca sunt mai multe cazuri decat „familiile netraditionale” care pe langa ca sunt descurajate de lege, nu mai e necesara si Constitutia, sunt net inferioare numeric (estimarea mea, cu macar doua ordine de marime) cazurilor de familii intemeiate traditional si devenite de facto cumplit de netraditionale (monoparentale sau condimentate cu niste preacurvie traditionala). Totusi pentru aceste cauze s-au gasit resurse importante, iar politicienii, inclusiv penali, au admirat idea de a lasa „poporul” sa decida. In timp ce la petitia „fara penali” vor verifica si nodurile cu care sunt legate dosarele cu semnaturi.
    O alta perspectiva asupra problemei este limitarea la present. E foate relevanta numai situatia din prezent? In viitor putem avea o avalansa de penali (daca DNA nu va deveni decorativ, si e simptomatic cine se implica mai fanatic in asta) sau acestia ar putea disparea complet, dand dreptate autorului. Numai ca ar putea disparea ca urmare a noilor legi ale justitiei. caz in care acest site s-ar putea redenumi „Romania superficial curata”.

    Reply
  5. King Rocker

    „Atunci când cineva îşi propune să modifice un text de lege (fie el şi Constituţia, cea mai politică dintre normele juridice), el trebuie să aibă o motivaţie, să proiecteze un rezultat care să fie generat de respectiva modificare”… si acel rezultat poate fi unul pozitiv si nedefinit, pe termen lung, rezultat din aplicarea unor principii corecte.

    NU toti gandesc in rezultate imediate, precum cabinetul de avocatura al lui Dragnea (Parlamentul) cand da legi (cine iese, cine scapa, cand etc.). Socand, nu?

    Reply
  6. Un morocanos

    Imi place sa cred ca ne dorim cu totii – cel putin cei din SAR si cei care va citesc in mod frecvent – o Danemarca in locul Romaniei actuale.
    Presupunand ca acest lucru e valabil si ptr. autorul acestui articol… – de ce ma simt intrigat?
    Parca asteptam o continuare, sa mai citesc vreo suta de cuvinte edificatoare caci … pare neterminat! Asta-i tot? Adica…, articolul semnalizeaza ca printre noi „exista si uscaturi”… Nu zau? Serios? Nici mie nu-mi plac cei ce injura cu gura plina de seminte – de acord cu asta dar … asta-i problema cea mare?
    De ce trebuie sa ne aratam permanent afectati de cat de „civilizati” si cat de „mai intelectuali” suntem noi fata de ceilalti?! Numai pentru ca ni se par jalnici si fara orizont?
    Autorul cunoaste cati „penali” ne conduc si ne gestioneaza resursele si viitorul din functii publice? Probabil i s-au parut tare putini la numar sau irelevant numarul lor din moment ce nu ne impartaseste si noua aceasta informatie.
    In caz ca deruta autorului continua sa se manifeste ii pot sugera sa participe la urmatorul miting organizat de PSD – ALDE… sa se primeneasca spiritual… si sa ne scrie apoi un articol (sau doua…) despre fatarnicie, despre vedetism…

    Reply
    • Vlad Slăvoiu

      Răspunsul la întrebarea „Câți din cei aproximativ 45 000 de primari, consilieri locali, consilieri județeni, deputați și senatori sunt astăzi în ipoteza textului propus spre introducere?” este relevant și trebuie să ne fie furnizat de inițiatorii campaniei. În funcție de el, sau și de el, ne lămurim care este miza ei.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *