Andrei Macsut

Bun venit în Orbanistan sau cum a ajuns o universitate de top inamic al statului ungar

În seara de 28 martie, un mesaj de la Preşedintele Consiliului de Administraţie al Universităţii Central-Europene (CEU) invita toţi membrii comunităţii – studenţi, profesori, personal administrativ şi auxiliar, absolvenţi şi prieteni – la un forum a doua zi pentru a discuta viitorul instituţiei. CEU era ţinta unei propuneri legislative care, studiată cu atenţie, făcea imposibil să-şi continue activitatea pe teritoriul Ungariei. În faţa unui auditoriu plin, rectorul Michael Ignatieff a explicat modificările propuse legii educaţiei de Guvernul condus de Viktor Orban.

O parte din cei 1400 de studenți ai Universității Central Europene (CEU)

Noile prevederi dau drept de funcţionare în Ungaria numai universităţilor străine acreditate în baza unui acord inter-guvernamental şi numai dacă întreprind activităţi educaţionale şi în ţara de origine, cu condiţia ca ţara de origine să aparţină Spaţiului Economic European. Fiind acreditată în Statele Unite şi Ungaria dar fără un acord politic în acest sens, CEU este singura universitate din Ungaria care nu îndeplineşte aceste condiţii. În plus, personalul academic din alte ţări, angajat să ţină cursuri în Ungaria, ar fi obligat să obţină permis de muncă – lucru de la care era scutit pe forma veche a legii. Din punct de vedere academic, este neclar în ce fel aceste modificări ar aduce beneficii sistemului educaţional, din moment ce libertatea de a selecta personal academic şi de a derula activităţi educaţionale fără intervenţia politicului este fundaţia unui sistem performant. Din punct de vedere politic, aceste amendamente vin în continuarea unor măsuri mai ample prin care guvernul Fidesz caută să oprească funcţionarea entităţilor finanţate din surse externe (celebre fiind acuzele aduse Norvegiei).

Protest pro CEU la Budapesta (2 aprilie)

Rugămintea conducerii a fost ca membrii universităţii să nu iasă în stradă, să nu organizeze protesteze, ca să nu alimenteze retorica oficială, care cataloga CEU drept un bastion al „armatei lui Soroş”, plin de studenţi gata să submineze autonomia şi suveranitatea statului. Era clar – noi, ca străini, nu puteam cere Parlamentului să ne reprezinte şi nu puteam cere partidului de la guvernare să retragă o iniţiativă care afecta numai universitatea noastră. Reacţia trebuia să vină de la societatea civilă, de la opoziţie, de la mediul academic din Ungaria şi, mai ales, de la cetăţenii din Budapesta şi din ţară.

În următoarele 24 de ore, cazul a devenit tot mai cunoscut, gazda unui talk-show de radio din Budapesta întrebând simplu „După CEU, cine urmează?”.

Pe 2 aprilie, un eveniment organizat de Universitatea Corvinus a strâns 10.000 de oameni într-un marş de protest (vezi foto proteste Budapesta) contra propunerii de modificare a legii educaţiei şi în sprijinul CEU şi al libertăţii academice. Luminile telefoanelor au fost din nou aprinse în faţa unor instituţii dintr-o mare capitală europeană pe măsură ce oameni de toate vârstele şi din toate straturile sociale au cerut retragerea sau respingerea iniţiativei. Poziţia cetăţenilor a fost exprimată clar şi tare la porţile Parlamentului maghiar, susţinută de floarea academiei din Budapesta – conştientă fiind că Orban nu avea să se oprească la CEU.

Protest pro CEU la Budapesta (2 aprilie)

Confruntat cu un val de solidaritate naţional şi internaţional, Fidesz a grăbit procesul de adoptare. Începând cu 2014, partidul lui Viktor Orban a adoptat un număr record de legi în mai puţin de 10 zile de la depunerea iniţiativelor. LexCEU avea să fie adoptată pe 4 aprilie, la o săptămână după ce conţinutul amendamentelor propuse pentru legea educaţiei fusese publicat. Un lanţ uman în jurul universităţii a fost organizat în aceeaşi zi, participanţii cerând preşedintelui Janos Ader să nu promulge legea, ci să o înainteze Curţii Constituţionale.

CEU, o universitate de profil internaţional, cu studenţi din peste 40 de ţări şi profesori din 12, este o ţintă preferată a lui Viktor Orban – deşi operează fără probleme în Budapesta de 25 de ani, deşi este printre cele mai bune 50 de universităţi din lume pe anumite domenii, deşi preocupările sale au fost academice şi nu politice şi deşi Orban însuşi a fost beneficiar al unei burse de studii din partea lui George Soroş, in 1989.

Protest pro CEU la Budapesta (2 aprilie)

Cu toate acestea, nu puţine au fost vocile de susţinere la adresa lui Orban. În multe feluri, Soroş este văzut ca un sabotor, un afacerist care investeşte în instabilitate pentru profit. Într-adevăr, de ce ar decide Soroş şi nu guvernul ce anume se predă în universităţi şi ce valori se încurajează? Nu contează că fondurile CEU vin 90% din alte surse şi procentul este în creştere şi se poate verifica. Nu contează că Soroş nu mai face de mult parte din Consiliul de Administraţie al universităţii şi că deciziile luate de CEU nu sunt întotdeauna pe placul său. Se pare că nu contează nici că activitatea CEU şi a studenţilor şi absolvenţilor săi se poate urmări şi verifica (un exemplu de transparenţă fiind canalul său de YouTube, unde se pot urmări conferinţele, evenimentele şi dezbaterile găzduite – inclusiv părerile şi întrebările studenţilor şi profesorilor). Tot ce contează este că Soroş a fondat CEU şi că deciziile în CEU nu sunt supuse controlului guvernamental, deşi legile statului sunt respectate. În acest sens, libertatea academică pare să însemne, pentru Orban şi susţinătorii săi, o ameninţare la adresa suveranităţii statului.

Să crezi că un miliardar are puterea şi dorinţa de a răsturna un guvern legitim este mai uşor decât să accepți că poate ai votat cu cineva care nu-ţi vrea neapărat binele şi că alte variante mai bune poate că nici nu ai. Prima variantă îţi dă un scop vizibil pentru care poţi lupta. A doua te închide.

Protest pro CEU la Budapesta (2 aprilie)

Însă marşul şi mesajul protestului nu au fost despre cine să dicteze poziţia oficială, ci despre libertatea universităţilor de a funcţiona fără o asemenea direcţie impusă extern – fie de guvern, fie de altcineva. Dacă orice pluralism, orice critică şi orice decizie luată independent de voinţa guvernului este o ameninţare la adresa suveranităţii statului, atunci Orban şi suporterii săi se vor mulţumi abia când statul va decide în tot şi toate. Acesta este riscul care, din umbră, pândeşte toată Europa de Est. Şi în România se poate obţine la urne genul de super-majoritate care îi permite lui Orban să refăurească Ungaria în propria imagine. Dacă un partid precum Fidesz apare şi în România (prin fragmentarea opoziţiei, prin locuri alocate în Parlament prin redistribuiri, prin migraţii de la un partid la altul etc.) ce piedici instituţionale există să le taie accesul spre putere deplină?

Bătălia pentru CEU nu este doar pentru salvarea unei universităţi dintr-o ţară străină, ci pentru salvgardarea unui mod de viaţă bazat pe educaţie, raţiune, gândire critică şi liberă şi pe libertatea de a nu fi de acord. Este pentru salvarea unei comunităţi în care s-au remarcat şi români (ca studenţi, profesori dar şi în conducere) şi care a oferit multor generaţii din România ocazia să se formeze după standarde europene şi să aducă acele abilităţi înapoi în ţară. Dacă CEU se vede nevoită să se mute, ar fi pentru prima dată când un stat din Uniunea Europeană atacă o instituţie academică şi pentru prima dată când un membru NATO, aliat al SUA, atacă o instituţie americană de pe teritoriul său. În acest caz, este foarte pertinent să ne întrebăm „După CEU, cine urmează?”.

La data redactării acestui text, LexCEU aşteaptă decizia preşedintelui Janos Ader.

Mulţumiri lui Arnan Suleiman Başir (filozof şi doctorand al CEU) şi lui Alexandru Moise (doctorand CEU) pentru ideile şi comentariile pertinente redactării acestui material.

 


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Bun venit în Orbanistan sau cum a ajuns o universitate de top inamic al statului ungar

  1. Szakács Béla

    „Noile prevederi dau drept de funcţionare în Ungaria numai universităţilor străine acreditate în baza unui acord inter-guvernamental şi numai dacă întreprind activităţi educaţionale şi în ţara de origine, cu condiţia ca ţara de origine să aparţină Spaţiului Economic European. Fiind acreditată în Statele Unite şi Ungaria dar fără un acord politic în acest sens, CEU este singura universitate din Ungaria care nu îndeplineşte aceste condiţii.”

    Înseamnă că celelalte universități, inclusiv cele 26 străine, nu au privilegiile respective. După expulzare Universității din Praga, de către președintele Republicii Cehă, sub pretextul că Universitatea desfășoară activități politice, prin „Lex CEU” (denumirea dată de Soros), Universitatea mutată la Budapesta a obținut privilegiile respective, iar în anul 2004 în urma reformei în învățământ, urma să fie retrase aceste privilegii. Însă prin cererea expresă a lui Soros György printr-o scrisoare adresată în anul 2004 către ministrul educației și intervenția reprezentantului lui Soros la primul ministru Gyurcsány, Universitatea a reușit să-și păstreze statutul inițial.

    „Nu contează că Soroş nu mai face de mult parte din Consiliul de Administraţie al universităţii” – până la 14.10.2007 Soros György a fost președintele consiliului de administrație, iar de atunci este curator perpetuu și președintele de onoare a consiliului de administrație.

    „Bătălia pentru CEU nu este doar pentru salvarea unei universităţi dintr-o ţară străină, ci pentru salvgardarea unui mod de viaţă bazat pe educaţie, raţiune, gândire critică şi liberă şi pe libertatea de a nu fi de acord.” – sau pentru păstrarea unor privilegii față de toate celălalte universități din Ungaria? Este exclus oare gândirea critică și liberă a oamenilor care au votat guvernul actual? Nu cred că un grup de oameni deține monopoliul de „gândire critică și liberă”

    „Orbanistan” – totuși trebuie ținut seamă și de faptul că guvernul Fidesz a fost reales prin alegeri democratice necontestate.

    Reply
    • Andrei

      Mulţumesc pentru comentariu. Din păcate, pare mai mult o lege dată cu dedicaţie, tocmai pentru că vizează numai CEU. Prin ‘privilegii’, presupun că vă referiţi la statutul legal aparte al CEU, dat fiind că este singura universitate din Ungaria acreditată şi în SUA (deci în afara Spaţiului Economic European), dar care nu ţine cursuri şi acolo. Dacă vi se pare un privilegiu ca studiile terminate la CEU în Europa să fie recunoscute şi în Statele Unite, de acest privilegiu se bucură studenţii, nu Soroş sau altcineva. Este meritul CEU că a obţinut un asemenea acord cu SUA şi poate ar fi o idee ca asemenea cooperări să fie încurajate, nu suprimate. La nivel european, programele Erasmus caută tocmai să obţină recunoaştere reciprocă a studiilor şi să încurajeze mobilitate în rândul studenţilor, tocmai ca să vadă şi cum fac alţii şi cum se trăieşte prin alte părţi.

      Din păcate, Parlamentul când legiferează sau Guvernul când încearcă vreo reformă se uită la majoritate şi face schimbări care – fără ştiinţă uneori – afectează diferit CEU, motiv pentru care, da, este nevoie să se explice statutul aparte al universităţii şi să se solicite îngăduinţă. Faptul că asemenea solicitări se fac în mod public, prin docmente scrise cum ar fi o scrisoare arată că intenţiile sunt totuşi bune. Altfel s-ar rezolva la telefon sau cu uşile închise, cum fac interlopii de exemplu.

      Înţeleg că îl suspectaţi pe Soroş de multe subterfugii, numai că CEU ia decizii pe cont propriu, pe care acesta nu le agrează. Spre exemplu, Soroş s-a opus angajării unor profesori foşti membri de partid, dar decizia CA a fost să angajeze. Soroş este prea ocupat întreţinând războiul din Siria, plătind lume (şi căţei) să iasă în stradă la Bucureşti, uneltind căderea Guvernului de la Belgrad, semănând haos în Venezuela, dând foc Parlamentului din Paraguay şi dezlănţuind refugiaţi asupra Europei ca să se mai implice şi în deciziile CEU.

      Aveţi dreptate că nu există un monopol pe gândire critică şi liberă – şi ar fi bine să nu existe nici mai departe. Însă acţiunile Fidesz tocmai acolo duc. Universitatea Corvinus nu degeaba a organizat marşul de susţinere pentru CEU – în ultimii ani a fost tot mai politizată şi se resimte teama că vor începe epurări pe criterii politice. Nu a contestat nimeni dreptul Fidesz de a guverna, chit că se petrece în Ungaria ce se petrece şi în Turcia sau România – apare un partid-mamut care, din lipsă de opoziţie, face cărţile cum vrea. În SUA există „checks and balances” instituţionale chiar şi la puterea Preşedintelui (aţi văzut cum au fost respinse mai multe iniţiative ale sale), dar în Europa de Est asemenea controale nu există. Dacă ai super-majoritate poţi desfiinţa (legal) democraţia cu totul şi atunci nu mai ţine nimeni cont de niciun vot şi nu mai are nimeni drept să nu fie de acord. Când partidele de opoziţie sunt slabe, limitele puterii trebuie cumva delimitate. Aici este esenţa democraţiei: putere poporului – adică a întregului popor, nu numai a majorităţii şi în niciun caz a unei minorităţi de elite. Chiar dacă ai câştigat alegeri cu 100%, unele lucruri nu se negociază, unele drepturi nu se revocă şi unele angajamente nu se încalcă.

      Sper că am adresat toate punctele ridicate

      Reply
      • Szakács Béla

        Mulțumesc pentru răspuns. Cred că nu am fost destul de clar în exprimarea gândurilor despre lupta pentru CEU. Sunt cu totul de acord cu”… asemenea cooperări să fie încurajate, nu suprimate. La nivel european, programele Erasmus caută tocmai să obţină recunoaştere reciprocă a studiilor şi să încurajeze mobilitate în rândul studenţilor, tocmai ca să vadă şi cum fac alţii şi cum se trăieşte prin alte părţi.” Nu cred că universitatea ar trebui să fie desfințată. Are rolul lui, și are un loc atât în societatea maghiară cât și cea Europeană.
        Eu cred că de fapt CEU este numai un mijloc, instrument într-o luptă pentru putere, în care CEU primește nemeritat o atenție prea mare în comparație cu alte universități din Ungaria, parcă nu ar exista și alte universități sau dacă există, rolul lor ar fi neglijabil.

        Reply
        • Andrei

          Aveţi dreptate – CEU este prinsă la mijlocul unui conflict politic. Într-adevăr, atunci când Corvinus a fost politizată, nu a existat o reacţie atât de puternică în societate, deşi este poate cea mai cunoscută şi prestigioasă universitate din Ungaria. Însă Corvinus este universitate de stat şi existenţa nu i-a fost ameninţată… Miza era conducerea universităţii, nu supravieţuirea sa…. Poate aşa se explică şi energia cu care s-au mobilizat oamenii.

          Referitor la atenţia acordată, da, CEU este un subiect mai atractiv decât alte universităţi pentru că aduce mai multe click-uri. Chiar şi sursele care susţin CEU o numesc „universitatea lui Soroş”. Este oarecum nedrept faţă de celelalte universităţi (ELTE de exemplu nu prea are ce titluri sexy să ofere) şi este un fel de tabloidizare a unui subiect totuşi serios. Mi-ar plăcea ca, urmare a acestui conflict, să se acorde mai multă atenţie problemelor din învăţământul superior în general, inclusiv politizării universităţilor româneşti, dar acest lucru deja ţine de public şi de media.

          La fel, un subiect care nu primeşte suficientă atenţie este faptul că universităţi bune se închid (cea din Bremen de exemplu) şi în locul lor apar fabrici de diplome… Însă, din nou, este ceva care ţine de public şi de media :(

          Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *