Mihai Goțiu

Boicotul Uniti Salvam si mesajul catre Comisia Europeana. Se aude petul la Bruxelles?

”Dacă începe să se înrădăcineze credința că sistemul politic este măsluit, incorect, indivizii se vor simți absolviți de obligațiile conștiinței civice. Atunci când contractul social este abrogat, atunci când încrederea dintre un stat și cetățenii săi se destramă, urmează decuplarea de la simțul cetățenesc – dacă nu și mai rău. În Statele Unite, azi, ca și în multe alte democrații din toată lumea, neîncrederea sporește. Ironia este că bogații care caută să manipuleze sistemul politic în propriul lor folos primesc cu satisfacție un asemenea deznodământ. Cei care se duc să voteze sunt cei care consideră că sistemul politic își îndeplinește rolul – cel puțin pentru ei. Prin urmare, dacă sistemul politic funcționează constant în favoarea celor aflați la vârf, ei sunt cei care se simt stimulați să se implice (în mod disproporționat) în politică și, în mod inevitabil, sistemul îi servește cel mai bine pe cei care-și fac ascultată vocea.”1

În ”Prețul inegalității” (din care face parte și citatul de mai sus), laureatul Nobel pentru economie Joseph E. Stiglitz punctează unul dintre cele mai cinice paradoxuri ale ultimului deceniu în democrația americană. Ceea ce ar trebui să fie un avertisment sau chiar o penalizare pentru clasa politică – absența la vot ca semn al neîncrederii publice – ajunge să îi avantajeze chiar pe cei împotriva cărora este îndreptată sancțiunea civică. O societate care ajunge să reprezinte aproape exclusiv interesele vârfului piramidei ei (un maxim de 10-20% dintre cetățeni) nu poate avea pretenția că ar fi democrație. Ca paradoxul să fie total, majoritatea cetățenilor americani au o percepție pozitivă despre societatea în care trăiesc, văzând-o ca pe una cât se poate de democratică (pentru cât de departe este o asemenea percepție de realitate recomand analiza integrală din ”Prețul inegalității”). Culmea e că însăși dreptul de a boicota votul (o acțiune favorabilă inamicilor democrației, a clasei oligarhice care încearcă să-și conserve privilegiile și să restrângă cât mai mult drepturile majorității) este tot o expresie a democrației…

Ce-și doresc politicienii

Din acest punct de vedere, îndemnul recent al grupului Uniți, Salvăm la proteste și la boicotarea alegerilor europarlamentare din 25 mai (detalii aici ) este o greșeală strategică. Pentru că este exact ceea ce își doresc cei care controlează viața politică. Absența de la vot nu face decât să le ușureze munca, având nevoie de mai puține resurse pentru a-și atinge scopurile (mai puțin oameni de ”convins”: de manipulat sau de cumpărat). Misiunea e cu atât mai ușoară cu cât cei care rămân pe margine sunt cei mai activi și mai informați cetățeni (adică exact cei care pot fi cel mai greu de ”convins”).

Și, totuși, ce faci când nu ai cu cine vota (și ți s-a mai și acrit să votezi ”răul mai mic”)? O primă opțiune ar fi să-ți negociezi votul, acordându-l celor care oferă mai mult, cu plata anticipat  (cum poți să obții ”plăți anticipate” am arătat cu altă ocazie, aici ). Dar dacă nu vrea să-ți ofere nimeni nimic pentru votul tău? Te răzbuni și votezi… aleatoriu. Pur și simplu la întâmplare. Pentru a nu fi influențat în niciun fel introduci într-o căciulă, în dimineața votului, bilețele cu toate ofertele electorale și votezi cu cine iese din căciulă. Și nu doar pentru a face haz de necaz, ci și pentru a da peste cap ”calculele hârtiei”. Absența la vot avantajează favoriții, votul aleatoriu îi sancționează (teoria probabilităților egalizând șansele favoriților cu cele ale outsiderilor). Ori tocmai favoriții sunt cei care trebuie sancționați – pentru că aceștia sunt cei care au cele mai mari posibilități de a îndeplini cerințele cetățenilor. Atenție, când spune ”favoriți” nu mă refer doar la partidul cel mai bine poziționat în sondaje, ci la toate cele cotate ”cu șanse”. Pe listele de vot sunt, de obicei, peste 20 de poziții, dar în primele 4-5 dintre ele adună aproximativ 85-90% dintre sufragii, iar restul se bat pe rămășițe. La un număr suficient de mare de voturi aleatorii, unii dintre outsideri pot trece dincolo de pragul electoral. Astfel, liderul teoretic poate pierde mandate importante (pentru ei), în timp ce formațiunile aflate la limită riscă să coboare sub pragul electoral, pierzând totul!

Să boicotezi votul nu e o amenințare (și nici sancțiune) pentru actuala clasă politică (de la noi și de oriunde). Dimpotrivă, e tocmai ceea ce își doresc. Faptul că la tehnologia anului 2014 ”nu s-a găsit” o soluție securizată pentru votul la distanță, situație care împiedică milioane de cetățeni români să voteze, e o altă dovadă că există o preocupare majoră pentru a ține alegătorii departe de urne  (deloc întâmplător, cei plecați la muncă sau la studii în străinătate reprezintă unul dintre segmentele cele mai active și informate ale populației).  Să introduci un element aleatoriu, care face ca rezultatul votului să nu mai fie predictibil, reprezintă un deranj, mai mare sau mai mic, în funcție de câți sunt dispuși să voteze aleatoriu (dacă vrei să te distrezi total, îi înlături pe ”favoriți” de la tragerea la sorți).

Alo, Comisia Europeană? Se aude?

Pentru cele arătate mai sus, nu sunt de acord cu boicotarea votului, considerând că e o abordare strategică greșită (nu poți să pui presiune pe cineva amenințându-l că nu faci tocmai ceea ce el își dorește să nu faci!). Cu toate acestea, demersul celor din comunitatea Uniți, Salvăm nu e lipsit de utilitate. Nu atât la nivel local (național), ci la nivel european. Pentru că vorbim de alegerile pentru Parlamentul European. Din fericire, extremismul și euro-scepticismul în România nu a atins cotele alarmante din alte țări ale UE. Dar cei care încă mai cred în viitorul UE nu se poate să nu fi observat ce se întâmplă. Mai exact faptul că persoanele active civic și informate rămân acasă, în timp ce extremiștii și euro-scepticii merg la vot.

Nu e un paradox: cei care vor să rupă UE au toate motivele să voteze: cu cât sunt mai mulți în PE și în alte instituții comunitare, cu atât mai ușor pot bloca viitorul Uniunii. Se intră într-o spirală cu final previzibil: cu cât activitatea comunitară e blocată mai mult, cu atât gradul de euro-scepticism crește, la fel și dezamăgirea în raport cu instituțiile UE și capacitățile acesteia de a asigura un viitor comun pentru toți cetățenii europeni. Implicit, va rezulta o participare și implicare și mai scăzută a dezamăgiților și un avans și mai mare al grupurilor favorabile rupturii.

Să luăm cazul particular al Roșiei Montane (am mai afirmat și cu alte ocazii că este un caz reprezentativ la nivel european). În mai 2010, PE a votat cu o largă majoritate (aproape 80% din voturi) o rezoluție de interzicere a utilizării cianurilor în minerit, dar Comisia Europeană a refuzat să o transforme într-o directivă. Voința reprezentanților a aproape 80% din cetățenii Europei a fost ignorată! La sfârșitul săptămânii trecute, am fost invitat și am participat la Cluj la o întâlnire cu șeful Reprezentanței Comisiei
Europene în România, doamna Angela Filote. Chiar înainte de se încheia discuția, am rugat-o să transmită membrilor Comisiei Europene un mesaj: cea mai activă și implicată parte a societății românești și-a pus speranțele în Uniunea Europeană, dar Uniunea Europeană a trădat-o! Înfruntând o mașinărie politică-lobbystică-mediatică absolut teribilă, finanțată cu sute de milioane de dolari, un grup de săteni din Apuseni și zecile de mii de cetățeni care li s-au alăturat apoi au reușit să ajungă în PE și să influențeze adoptarea rezoluției anti-cianură. Povestea extraordinarei implicări civice e o lecție de democrație în stare pură pe care o cunosc milioane de români și care, din toamna trecută, a început să facă înconjurul Europei (și al lumii). Rezistența din cazul Roșia Montană a devenit un model civic de succes, inspirând și mobilizând alte mișcări europene. Concluzia aceasta nu-mi aparține, comentarii în acest sens putând fi citite și în ”HuffingtonPost” și în ”The Guardian”, dar și în alte multe publicații. Refuzul Comisiei Europene de a respecta voința cetățenilor UE (prin ignorarea votului reprezentanților acestora în PE) reprezintă un grav deficit de democrație și, în același timp, o cauză majoră de pierdere a încrederii în rolul și misiunea Uniunii. Săptămâna trecută, când am rugat-o pe doamna Angela Filote să transmită acest mesaj, habar nu aveam de intenția celor de la Uniți Salvăm de a îndemna la proteste în ziua alegerilor și la boicotarea votului. Reacția lor era însă de aticipat (de ce să mergi la vot pentru PE, în condițiile în care, oricum, deciziile PE sunt facultative?). Doamna Filote m-a asigurat că mesajul a ajuns la Comisia Europeană încă din toamnă.

Se prea poate, dar, zic eu, n-a fost înțeles. Din acest punct de vedere, acțiunea celor de la Uniți Salvăm este unul dintre ultimele avertismente. Poate că de data aceasta nu mai rămâne loc de dubii. Dacă cineva își închipuie că UE are vreun viitor ignorându-și cetățenii se înșeală. Momentan, protestul celor de la Uniți Salvăm este unul pro-european și, în acest sens, acțiunea lor nu lasă loc de echivoc: ei luptă pentru șansa de a fi reprezentați real la nivelul Uniunii și pentru a-și putea apăra, cât se poate de democratic, interesele la nivelul Uniunii. Dacă vor ieși pe 25 mai în stradă va fi pentru că își doresc să facă parte din UE. Nu pentru că ar fi împotriva ei. De fapt, mingea nu mai e în terenul politicienilor autohtoni (cei pe care boicotul îi avantajează și deresponsabilizează acum), ci în cea a instituțiilor europene (și a oamenilor care le conduc). Dacă se încăpățânează să nu înțeleagă mesaje atât de simple precum e cel de la Uniți Salvăm să nu se mire apoi că vor ajunge să aibă ”parteneri” de joacă doar din categoria Le Pen, FPO, Jobbik, Zori Aurii și alții asemeni lor.

Notă: 1”Prețul Inegalității”, Joseph E. Stiglitz, Editura Publica, 2013, ”Subminarea proceselor politice democratice. Paradoxul votării și deziluzia votanților”, pag. 214.



Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *