Moise Guran

„Sunt un om care crede ca si maine mai este o zi”

– Il stiti de la TVR2, de la emisiunea „Ora de Business”, pe care o transforma in regal. Inteligenta, umor, dar si tandretea de a nu face din criza economica o ciuma, dandu-le dreptul romanilor la speranta si la viitor. Nota zece, Moise Guran!

Emisiune pentru mama-soacra

– Vrei nu vrei, in fiecare seara, pe TVR 2, te uiti „musai” la emisiunea lui Moise Guran, „Ora de Business”. Cum ati reusit sa transformati o emisiune arida, de stiri economice, intr-un veritabil show, caruia ii sunteti si autor, si actor?

– Este mult spus ca ii sunt autor. Am o echipa intreaga care lucreaza la aceasta emisiune. Iar actor… hmmm, nu prea! La „Ora de Business” sunt doar eu insumi si vorbesc asa cum as vorbi cu nevasta-mea acasa, in bucatarie, la o cafea. Cat despre transformarea de care vorbiti… o sa radeti, dar un rol important l-a avut soacra-mea. Se straduia sa se uite la emisiune, dar adormea frecvent. Am incercat sa imi dau seama de ce se intampla asta si mi-a spus ca nu intelege ce sunt „betele” alea si ca, in general, sunt multe lucruri pe care nu le intelege. „Betele” erau indicii bet ai bursei… M-am gandit ca are dreptate si, treptat, am inceput sa construiesc o emisiune economica pe care sa o inteleaga si soacra-mea, adica toata lumea, de la un cap la altul. Am raspuns astfel nevoii de informare a unui om simplu si normal la cap, satul de violenta si pornografia gratuita pe care o gasesti la toate jurnalele de stiri. I-am oferit stiri importante, care o interesau, dar explicate pe intelesul sau. Asa a luat nastere prima emisiune economica tabloid din Romania.

Greu cu dolarii la drum!

Greu cu dolarii la drum!

– Lejeritatea cu care tratati subiectele economice, nu intotdeauna usor de inteles, presupune multa stiinta. Din cate am aflat, nu sunteti absolvent de ASE, ci de Drept. Cum ati acumulat atatea cunostinte economice?

– Oh, a fost un proces lung! Economia m-a pasionat intotdeauna si, daca am facut Dreptul, asta m-a adus, la inceputurile mele profesionale, in tribunal, ca reporter. Dar chiar si acolo, vanam stirile de contencios administrativ, litigiile comerciale, lucruri care mi se pareau mai interesante. Prin ’96-’97, am inteles ca aveam alta chemare si am inceput sa ma educ singur in acest domeniu. M-am inscris chiar la ASE, dar am renuntat, dupa primul curs de merceologie. Prin 2000, stiam deja suficienta macro-economie, dar aveam o problema cu pietele. Este partea cea mai grea. Asa ca am facut un credit de 50 de milioane la CEC si m-am apucat sa joc pe bursa, ca sa inteleg fenomenul. Salariul meu atunci era de 4,5 milioane. In 2005, jucam deja pe instrumente complexe, eram un speculator profesionist, dar sumele erau tot mici, caci nu am dorit sa creez un conflict de interese. Salariul meu era mult mai mare decat castigurile de la bursa si am considerat ca educatia mea se incheiase. In 2007 am vandut tot. Ajunsesem in sapte ani, de la 50 de milioane de lei vechi, la 400 de milioane, o performanta modesta pentru acele timpuri. De banii respectivi mi-am cumparat un teren la tara. Dar experienta acumulata era de nepretuit, caci eu cred ca am invatat filozofia raului, care ne bantuie si astazi. Nu sunt multi cei care ajung pana acolo, fara sa pice de „partea intunecata a fortei”. De atunci, nu am mai vorbit despre bursa la televizor si nici nu cred sa o mai fac prea curand. Daca ar fi dupa mine, as interzice instrumentele speculative. Este un joc de poker, dincolo de care se afla slujbele unor oameni.

– Elocinta juridica va ajuta in a fi mai convingator?

– Nu. Desi sunt convins ca as fi putut lucra ca avocat, experienta mea in domeniu se rezuma la cele cateva luni in care am fost reporter in tribunal. V-am spus, soacra-mea m-a ajutat mai mult decat facultatea de drept, in incercarea de a fi convingator la televizor.

– Totusi, emisiunile dvs. usor de inteles, si de vladica, si de opinca, presupun ceva truda. Cum izbutiti sa transformati asa de usor un mesaj „greu ca piatra”, intr-o dizertatie „la o cafea”?

– Nu este chiar o munca usoara. Un rol important il are echipa cu care lucrez. Ma ajuta mult grafica. Am un artist care lucreaza doar pentru mine, iar ceea ce rezulta la televizor vine dupa sedinte in care ne zbatem creierii pentru a explica tuturor acele lucruri, cu adevarat grele, fara a plictisi si fara sa vorbim in pasareasca financiara. Este greu, dar ne place ceea ce facem. Si este o munca ce iti aduce multe satisfactii. Noi nu facem propriu-zis dezbatere economica, ci doar un exercitiu de comunicare.


2903_1323707064Bun de gura si-atat!

– O alta caracteristica a emisiunilor dumneavoastra este normalitatea, tonul de mijloc, nici prea alb, nici prea negru. Ma refer la judecatile de valoare, care nu te fac niciodata sa-ti pui mainile in cap, asa cum se intampla la alte televiziuni. Vreti dinadins sa transmiteti un mesaj de incurajare catre romani?

-Da, ati inteles exact. Ma obsedeaza deraierea televiziunilor de stiri. Eu cred in majoritatea sanatoasa la cap din aceasta tara. Ceea ce le spun in fiecare seara telespectatorilor este ca traiesc intr-o tara normala. O tara in care circul este doar secundar. In care cei mai multi sunt oameni obisnuiti, ca mine si ca tine. O tara in care bunul simt nu este subsidiar, ci majoritar.

– Daca tot am ajuns la criza, profit si va-intreb, cum apreciati, in ansamblu, situatia economica a Romaniei? Daca ati fi prim-ministru, ce masuri ati lua?

– Asta cu primul ministru ma deranjeaza, sincer. Sunt multi care cred ca, daca eu as fi prim-ministru, as face nu stiu ce. Am multe idei, e adevarat, dar, inca o data, eu sunt doar un om bun de gura. Ma pricep, adica, la comunicare. Nu ma vad altceva, pentru ca la asta ma pricep si atat. Sunt jurnalist de la 19 ani. Nu am facut nimic altceva in viata si nici nu cred ca o sa fac altceva pana la pensie.

– V-ati nascut la Turnu-Severin, in Oltenia. Credeti ca originea dumneavoastra „sudista” joaca vreun rol in lejeritatea cu care vorbiti si va miscati pe micul ecran?

– Nu stiu. Nu cred. Marturisesc ca am o mare admiratie pentru Amza Pelea, dar modelul meu suprem de comunicare este Marin Preda. Cred ca este o prejudecata asta ca oltenii ar fi buni de gura. Pe mine ma cheama, totusi, Guran si trebuie sa imi accept destinul. (rade)

– In general, credeti in disocierile acestea – Oltenia, Moldova, Ardeal? Se simt ele la nivelul dezvoltarii economice de azi? – Nu, eu nu cred, dar da, ele se simt. Desi impresia mea e ca sunt, mai degraba, accidente istorice, decat diferente cu cauzalitate culturala.

– La baza sunteti om de presa scrisa. Ati lucrat la Evenimentul Zilei, Academia Catavencu etc. Ce v-a atras catre televiziune?

– M-am despartit greu de presa scrisa. Dar, la un moment dat, mi-am dat seama ca cei din televiziune sunt mai bine platiti. Asa am decis sa fac pasul, desi n-a fost usor. De fapt, nu m-am despartit niciodata de presa scrisa. Si acum colaborez la reviste, iar de cand cu internetul, am un blog – biziday.ro – pe care scriu zilnic cate ceva.

– Ati trecut pe la scoala de televiziune a BBC-ului. Ati avut ceva esential de-invatat?

– Pai, la drept vorbind, asta a fost ceea ce m-a ajutat sa ma impac cu ideea ca nu mai „functionez” in presa scrisa. Lucram deja, de mai bine de jumatate de an, la Antena 1 si, cand televiziunea m-a trimis la Scoala BBC, am inteles, in sfarsit, la ce lucram. Fiindca acolo treci prin toate. Esti, pe rand, operator, reporter, prezentator, regizor tehnic… inveti toate butoanele de la camera, pana la regia de montaj. Dupa scoala BBC, mi-am luat o a doua slujba, una de week-end. Am fost patru ani producator. Inainte sa am propria emisiune, eu am trecut prin toate experientele unei televiziuni. Poate vi se pare usor, dar imaginati-va cum o fi, dupa o saptamana de munca, sa te trezesti sambata, la ora doua dimineata, sa te duci la a doua slujba, la care sa stai 17 ore.

 

La patru ace!

La patru ace!

Un oltean autentic si asumat

– Din cand in cand, in emisiunile dumneavoastra va pomeniti si sotia. E o figura de stil, pe gustul marelui public, sau un omagiu adus cuiva care intelege si rabda un „workaholic”, un om care munceste zi-lumina, un an intreg?

– Este si una, si alta. Din pacate, sotia mea nu doreste sa aiba nici o dimensiune publica, iar eu respect asta.

– Sunteti nascut in zodia racului, o zodie a muncii tenace, a devotamentului familial, dar si a unui tip de sensibilitate exacerbata. Aveti de furca din pricina ei?

– Nu. Cum as putea? Ati enumerat numai calitati. (rade) Adevarul e insa ca sunt si incapatanat pana la prostie, ambitios pana la epuizare, controlez in mod monstruos cam totul, cred, de altfel, ca sunt o adevarata teroare pentru colegi si, uneori, si pentru familie. Sunt un oltean autentic si asumat, cu toate problemele care deriva din asta.

– Pe micul ecran sunteti, totusi, mereu radios. Cum va pastrati relaxarea si buna dispozitie permanenta, cand dumneavoastra duceti o viata de soldat in linia intai?

– Sincer, nu sunt tot timpul radios. Uneori sunt suparat si asta chiar se simte. Eu am o empatie nesimulata. Stirile proaste ma enerveaza, ma controlez greu si educatia este o frana importanta. Cand devin pasional si sententios, imi vine de fapt sa injur, dar ma abtin, tocmai pentru a nu cadea in cealalta extrema. Este o prostie sa injuri la televizor, chiar daca asta face rating. Prefer argumentatia logica. Dar, cand sunt radios sunt eu insumi. In general, sunt un om vesel care crede ca si maine mai este o zi.

– In final, va rog sa faceti un pronostic pentru anul ce vine. Ne descurcam sau nu, noi, romanii?

– Da, ne descurcam bine. Daca n-ar fi alegeri, as fi sigur ca anul viitor va fi unul glorios. Doar politicienii ne mai incurca din cand in cand. Dar ne adaptam. Avem asta in gene.

Fragmente dintr-un interviu preluat din Formula AS.

Foto: TVR 2

Articole de Moise Guran