Claudia Postelnicescu

Bărbatul-curvă și femeia-lider

Se scrie des în România despre femei-curve, în varii contexte, dar mai ales politic. A devenit o obișnuință, mai ales printre bărbați, să le evalueze pe femeile românce după acest unic criteriu: curvă sau ne/curvă. În prima categorie ar intra cam toate femeile necăsătorite, atractive, cele despre care nu se știu prea multe lucruri privind viața lor privată, cele care și-au construit o carieră de succes și ocupă funcții destul de sus în ierarhia respectivă, cele care sunt asociate unui politician-lider. Întotdeauna liderul este bărbat, iar curva este femeie, iar un bărbat-lider autohton va avea întotdeauna nevoie să creadă că femeile, toate, până la proba contrarie, sunt curve, ceea ce denotă cum se auto-percepe bărbatul respectiv, el însuși fiind, pe un alt plan, un bărbat-curvă, adică un bărbat dispus la orice compromisuri, prin orice mijloace, pentru a-și atinge un scop.

Să facem, totuși, un exercițiu de imaginație util în secolul XXI, când bărbații-curve sunt pe toate drumurile, iar femeile-lider au luat cu asalt întreaga planetă, rolul femeilor în poziții de putere globală crește deja de ani buni. Tendințele globale ajung mai greu pe plaiurile mioritice, iar când ajung se localizează rapid, dar totuși nu cred că e greu să punem punctul pe i asupra unei realități pe care mulți dintre noi au întâlnit-o sau au observat-o deseori: bărbatul-curvă.

Bărbatul-curvă nu are scrupule; el vrea să parvină cu orice preț și știe că o femeie căreia i se acordă atenție îl poate ajuta în acest scop, mai ales dacă femeia respectivă deține pârghiile de putere necesare. Bărbatul-curvă nu va ezita să se folosească sexul pentru atingerea obiectivelor sale și va mima absolut tot ce vrea respectiva femeie să audă sau să vadă într-un bărbat …până își va atinge scopurile. Ulterior, bărbatul-curvă, fiind duplicitar, va comenta pe toate drumurile detalii personale și intime despre femeia respectivă și va uita tot ajutorul primit sau rolul femeii în ascensiunea sa fulminantă în carieră, viață sau finanțe. Bărbatul-curvă, așa cum îi stă bine unui bărbat-curvă de ”succes”, va avea mai multe astfel de resurse la îndemână și va curta și seduce mai multe femei, în același timp, pentru a fi sigur că reușește pe drumul vieții, și că fiecare resursă îl va ajuta, fiecare cum poate, oferind fiecăreia după nevoi: în timp ce o femeie îl va recomanda profesional, alta îi va găti fripturi la cuptor, alta îi va rezolva proiectele și problemele profesionale, căci bărbatul-curvă, fiind atât de înzestrat ca bărbat, refuză să muncească, vrea doar beneficiile unei poziții, iar o alta îl va satisface emoțional, sexual și estetic, în cele din urmă una îi va face un copil, dacă bărbatul-curvă decide că are nevoie de aparența socială a stabilității. Bărbatul-curvă nu se va opri niciodată din a folosi și manipula femeile din viața sau din preajma sa, le va trăda pe toate și le va abandona pe toate, întotdeauna pe una în favoarea alteia, va pleca, va reveni, va recicla, totul în acord cu interesele de moment. E vreo diferență între femeia-curvă și bărbatul-curvă? Nu neapărat. Cu toate acestea, despre bărbatul-curvă nu vorbim niciodată, el nu are o prezență nici în argou, nici în jargon, nicăieri. Toate atributele lingvistice care ar putea să îl definească sunt feminine, nu există un echivalent masculin pentru curvă, cocotă, prostituată, ceea ce spune ceva despre mentalul colectiv și cultura locală.

Uneori, rareori, bărbatul-curvă reușește să parvină și atunci el poate deveni bărbatul-lider autohton. În marea majoritate a cazurilor bărbatul-curvă va rămâne o cocotă masculină, ușor de folosit, ușor de abandonat, un viitor bătrân afemeiat care va detesta femeile de care s-a folosit și pe cele care s-au folosit de el, un ratat etern și irevocabil.

Atunci când va reuși să parviă, barbatul-lider autohton va condiționa deseori accesul profesional al femeii de capacitatea ei de a (se) oferi, altfel bărbatul lider se va scuza că nu are ”pârghii” să o susțină sau promoveze profesional, pârghiile reprezentând exact disponibilitatea femeii de a se oferi sexual bărbatului lider care dorește să-și exercite puterea și controlul asupra ei, iar pârghiile e mai bine să le dețină bărbații între ei, femeile doar cu măsură și doar pârghiile de care se pot lipsi bărbații-lider sau pe care le pot controla. Deseori bărbatul-lider autohton este un abuzator mascat, acționând silențios, condiționând, manipulând și hărțuind emoțional și psihologic femeile din subordinea lui, prin presiuni repetate, implicite sau explicite, menite să determine un anumit comportament dorit sau așteptat. Întrebați orice femeie din politică, multinaționale sau corporații, mass-media sau orice mediu profesional competitiv, dominat în mare de bărbați, de câte ori a trecut prin astfel de experiențe cu bărbatul-lider (CEO, șef de aprozar, șef de birou, șef pur și simplu, lider de partid, lider de scară de bloc, lider de echipă, manager de proiect etc.), adică orice bărbat care are o umbră de putere și decide să o exercite în mod abuziv. Vă spun sigur că acest tip de comportament este la ordinea zilei, mult mai larg răspândit decât v-ați aștepta și atât de subtil exercitat uneori, încât o plângere de hărțuire sau de hărțuire sexuală ar fi extrem de greu de susținut, motiv pentru care marea majoritate a femeilor ajunse într-o astfel de situație renunță la a se mai apăra cu mijloace legale împotriva bărbatului deținător de poziție de putere. Astfel de bărbați au chiar tupeul inconfundabil de a se auto-declara feminiști.

O femeie-lider, prin contrast, nu va condiționa niciodată accesul profesional al altora de favoruri sexuale sau validare a ego-ului (cu puține excepții), pentru că femeile nu sunt astfel structurate, psihologic femeile nu asimilează automat puterea și deținerea ei cu favoruri sexuale implicite sau așteptate, condiționări implicite sau așteptate de a face sau a nu face anumite lucruri.

O femeie-lider autentic va avea empatie, relaxarea de a fi ea însăși, competență, compasiune, îi va ajuta pe cei din preajma ei să crească profesional și uman, va avea capacitatea să creeze un spațiu sigur de încredere, conexiune și stabilitate, nu va simți nevoia să îi saboteze sau șantajeze, să domine, micro-managerieze sau culpabilizeze pe cei care lucrează cu ea sau pentru ea, pentru că este sigură pe competențele ei și nu are temeri, știe că se poate conta pe ea și ea poate conta pe alții și nu este nevoie de competiția toxică, ci de cea creativă. O femeie-lider autentică a trecut deja prin nenumărate experiențe de viață profesională și personală și are clare standardele de excelență profesională și viziunea necesară pentru a crea ceva durabil. Din păcate, în România, cel puțin în domeniul public (politică și administrație publică) femeia-lider este copia indigo a bărbatului-lider, model românesc: oameni nesiguri, neautentici, incompetenți, lași, profitori, capabili și promotori ai unui lichelism dezgustător, slugarnici, aroganți, sferto-docți, auto-îndreptățiți pentru că au știut să intre și să se folosească de un sistem după chipul și asemănarea lor, unde adevărata competență este anihilată, înlocuită, explulzată, disprețuită, iar spiritul de haită înlocuiește orice altceva, fidelitatea față de grup, clan, trib, sistem este singura care primează în numirile de funcții publice sau în plasarea pe liste de reprezentativitate în parlamentul național sau european.

Femeia-lider autohtonă este o țoapă cu ifose, o needucată țâfnoasă și arogantă, o semi-doctă genială, o troglodită cosmică, o retrogradă abisală, un kitsch monumental și un compromis iremediabil al noțiunii de femeie, de lider și de model femininim al exercitării unei funcții publice. Modelul de femeie-lider promovat în mediul politico-birocratic autohton este un eșec răsunător. Cred că este momentul să schimbăm acest model. Cum? Criticând și combătând modelul actual și impunând, democratic, un alt model. Firește, pentru a reuși e nevoie de o schimbare de standarde, de așteptări, de mentalități și de percepții, de acces performativ în funcții publice, de energie și determinare pentru a lupta și schimba un sistem profund compromis. Cum spune o mantră feministă: putem să o facem. Este nevoie de un feminism autentic și radical, nu de un feminism ipocrit și călduț, care validează femeile prin simpla apartenență la gen.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Bărbatul-curvă și femeia-lider

  1. Dumitru

    O gramada de extremisti (inclusiv, timp de vreo 70 de ani, comunistii) s-au chinuit sa creeze „omul nou” multilateral dezvoltat. N-au reusit, dar vorba aia, daca ai dat faliment inseamna ca ai experienta. Iar vechile lozinci (fara nici o baza in realitate) vor fi refolosite pentru a crea Femeia 2.0. Si poate iese si de-o finantare pentru vreo asociatie anti-discriminare, partid, campanie electorala, etc.

    Reply
  2. simplu

    Orice vorbitor nativ de romana stie – in mod normal – ca curvia inseamna relatii sexuale inainte de casatorie, in urma carora respectivii au devenit ceea ce sunt. Iar casatoria e facut in principal pentru a face copii, ori pentru ca respectivii sa se opreasca din CURVIE. Daca odata casatoriti respectivii au relatii sexuale extra, aceasta se numeste ca preacurvesc. Normele actuale ale limbii nu permit ca un barbat sa fie curva, ci doar curvar, indiferent de orientarea sexuala de moment sau definitiva in perspectiva.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *