Un articol de Mihai Tănase

În ultimul articol am analizat problematica utilității facilităților acordate tinerilor la transportul în comun, lucru ce ne-a permis să identificăm cum putem educa tinerii să îl utilizeze, încă de la cele mai mici vârste. Totuși, atunci când vorbim de transport, vorbim de un cumul de factori ce pot influența decizia tinerilor, motiv pentru care am concluzionat că nu este suficient ca tinerii să fie atrași în a folosi transportul public până la o anumită vârstă și, mai ales, că uneori celelalte probleme pe care transportul public le prezintă sunt mai grele pe balanță decât facilitățile.

Am ales să nu-mi dau cu părerea referitor la motivele vaste pe care tinerii le au pentru a se deplasa cu mașina în defavoarea transportului în comun, ci să întreb tineri, la fel ca mine, despre acestea.

„În ultimul timp, prefer să evit, ori de câte ori am ocazia, transportul în comun. Acest fenomen se datorează faptului că mașina este un mijloc de transport care îmi ușurează viață, de care nu este nevoie să depind, în sensul că îmi oferă confortul de a apela la ea ori de câte ori este necesar, indiferent de circumstanțe sau traseu. 

Mașina îmi oferă condiții mult mai bune decât transportul în comun pentru că sunt în propriul meu mediu, ascult ceea ce îmi doresc, nu împart spațiul cu mai multe persoane și economisesc timp în ciuda unui autobuz care oprește la nenumărate stații.

Un alt motiv relevant este faptul că preferă să petrec timpul liber în oraș predominant noaptea, iar transportul în comun are o perioadă de funcționare limitată, astfel că nu oferă posibilitatea de a fi folosit la ore târzii, pe când mașina personală este la dispoziția mea oricând” – Irina, 20 de ani

Putem, deci, observa, în primă instanță, că mașina personală prezintă o serie de avantaje incontestabile față de transportul public în comun în acest moment al dezvoltării lui, pe care urmează să le analizăm în detaliu în următorul articol. Tinerii, atunci când iau decizia de a utiliza mașina proprie, fac un exercițiu de decizie bazat pe instinct, pe confort. Putem, deci înțelege că autobuzele nu oferă confortul necesar, se deplasează mai greu decât o mașină normală, au program nepotrivit pentru nevoile tinerilor de mobilitate și nu oferă tinerilor controlul de care simt că au nevoie. Provocarea noastră va fi să analizăm cum ar putea mijloacele de transport în comun să devină mai prietenoase cu tinerii. 

„În calitate de student, motivul pentru care utilizez mașina în detrimentul transportului în comun este unul chiar destul de simplu: este mult mai comod. Într-adevăr este mai costisitor mersul cu mașina, însă timpul de deplasare este mult mai scăzut și condițiile sunt net superioare, bineînțeles. Oricine a optat vreodată pentru acest tip de transport, a întâmpinat fie întârzieri considerabile, fie ca autobuzele sau trenurile să fie arhipline și de cele mai multe ori normele de igienă nu sunt îndeplinite, aspecte ce fac acest mijloc de deplasare neplăcut și nesigur.” – Teodora, 20 de ani

Teodora ne arată în mod foarte sincer unele dintre principalele probleme ale transportului în comun: supraaglomerarea și lipsa curățeniei. Supraaglomerarea autobuzelor este doar un efect al realizării unui plan de mobilitate urban deficitar și al absenței investițiilor în mijloacele de transport. De cele mai multe ori, când vorbim despre aglomerarea în autobuze, ea se produce pentru că o linie intens frecventată nu este deservită de destule mașini, în timp ce linii care nu sunt atât de intens frecventate au mai mult decât suficiente. Lipsa curățeniei este, de asemenea, un efect al neglijenței autorităților în gestionarea transportului. 

Atunci când tragem bară putem, deci, scoate la tablă o serie de probleme, de deficiențe pe care transportul în comun le are și care împing tinerii departe de a-l utiliza. În următoarele articole vom analiza cum ar putea transportul în comun să scape de câteva dintre ele și dacă acest lucru ar face tinerii să opteze pentru această modalitate de a se deplasa.