Un articol de Mihai Tănase
În cadrul proiectului Acceleratorul de implicare civică pentru tineri, derulat de Societatea Academică din România și Asociația pentru Dezvoltare Activă, 24 de tineri au fost susținuți în a dezvolta proiecte pentru comunitatea din care provin. Având în vedere importanța crescută a burselor elevilor, Delia Dobrovăț, în vârstă de 18 ani și elevă la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, a fost al doilea tânăr care a ales să lupte pentru acordarea lor în cuantumuri decente:
Î: Care a fost primul gând datorită căruia ai aplicat la Acceleratorul de implicare civică, care a fost motivația ta?
R: Acceleratorul De Implicare Civică s-a instituit încă de la început cu puterea emergentă a unui impact promițător. Motivația mea a pornit din același loc, acolo unde se întâlnesc ,,toate drumurile” mele, anume pasiunea. Pasiunea pentru implicare și dorința de a fi un factor activ în îmbunătățirea comunității mele m-au împins să ader la acest proiect, unde s-au concretizat visurile noastre de a ne implica activ și de a face o diferență.
Î: Care este schimbarea pe care își dorea sa o aducă in comunitate demersul tău?
R: Demersul meu a vizat constituirea unui mediu școlar propice pentru fiecare elev din comunitatea mea. Am urmărit încă de la început ca drepturile elevilor să fie respectate întru totul, exact așa cum se menționează în Statutul Elevului și Legea educației naționale nr.1/2011 și am făcut presiuni asupra decidenților ca aceștia să se asigure că toate vor fi respectate. De la burse și până la investiții în unitățile de învățământ, proiectul a reprezentat un amalgam de impulsuri asupra celor cu putere de decizie pentru ca măsuri palpabile să se întrevadă, iar elevii să primească ceea ce li se cuvine prin lege. Lupta pentru drepturile elevilor este lungă și acerbă, fiind purtată pe mai multe fronturi : ei bine, așa a fost și în cazul comunității mele, unde conceptele de ,,bursă” sau ,,investiție pentru învățământ” deveniseră aproape inefabile.
Î: Cum a reacționat comunitatea la pașii din demersul tău? Dar decidenții? Care au fost cele mai mari provocări întâlnite în proiect? Dar cea mai motivantă reușită?
R: Comunitatea mi-a primit cu deschidere ideile și dorința de a îndrepta neregulile din sistemul educațional. Răspunsurile lor și cooperarea au venit încă din primele săptămâni când le explicam prietenilor din copilărie care vor fi demersurile pe care urma să le urmez. Din nefericire însă, răceala de care m-am lovit din partea decidenților m-a făcut să am un parcurs categoric încetinit. Acceleratorul de implicare civică nu este primul proiect centrat pe probleme de educație în care primăria Poduri refuză să colaboreze, să răspundă la petiții, iar când se întâmplă să trimită cu întârziere o parte din datele solicitate printr-o cerere pe baza legii 544, o fac fără profesionalism, cu date vagi și incomplete. Probabil cea mai grea “lovitură” a fost respingerea totală a unei scurte întâlniri cu primarul, fie online, fie la telefon, fie fizic. În cazul unui astfel de proiect care se axează pe nevoile unui grup pe care tu, ca autoritate publică, ai puterea să îl susții, și să îi asiguri toate nevoile, refuzi să îi asculți părerile și să ai deschidere față de ambițiile lui, practic nu îți meriți poziția. Deocamdată nu mă pot lăuda cu vreun reușit fiindcă sunt încă în pline demersuri, însă m-am bucurat foarte mult de răspunsurile comunității, elevii fiind cooperativi când le-am trimis un chestionar de consultare.
Î: Ce îți propui pe mai departe? Ce ti-ar plăcea să rămână ca schimbare în comunitatea ta după ce proiectul se va încheia?
R: În următoarele săptămâni, ultimele din proiect, îmi propun să țin o mini-lecție de educație civică alături de elevii pentru a căror drepturi am luptat aceste câteva luni. Sper ca cei cu care am intrat în contact să fi acumulat cât mai multă informație și să o dea mai departe, la rândul lor. Voi urmări în continuare implicarea decidenților în susținerea actului educației, la nevoie mă voi implica din nou și îi voi ajuta mereu pe cei care vor vrea să ridice problemele la un nivel superior.
De foarte multe ori, primarii, deși acordă bursele în mod legal, oferă cuantumuri batjocoritoare pentru bursele elevilor. Delia a vrut mai mult. Delia a vrut ca elevii care provin din familii cu venituri foarte reduse să poată fi ajutați corespunzător, cu burse care să își îndeplinească scopul: acela de asigurare a subzistenței. Delia e exemplul viu că investițiile în educație pot fi pistonate de către comunitatea locală și sperăm ca pe viitor decidenții să se aplece mai mult asupra problemelor sesizate de ea.