Un articol de Diana Moldoveanu
Prezentare (nume, vârstă, detalii relevante, student/liceu, localitate de intervenție)
Numele meu este Bianca Borcea, am 16 ani și sunt elevă a Colegiului Național Pedagogic ,,Regina Maria” din Ploiești. Sunt pasionată în principal de științele exacte și de citit, dar asta nu m-a împiedicat să mă implic într-o inițiativă a societății civile românești. În acest sens, demersul meu s-a desfășurat și a vizat întregul județ Prahova.
Care a fost primul gând datorită căruia ai aplicat la Acceleratorul de implicare civică, care a fost motivația ta?
Am aplicat la CivicAcc într-o seară, după ce am văzut timp de mai multe zile proiectul promovat pe rețelele de socializare. Mi-am spus că ar putea fi o idee bună să aplic pentru a-mi dezvolta și alte competențe, mai puțin teoretice. Astfel, am privit CivicAcc ca o provocare, deoarece nu credeam că există șanse reale să fiu acceptată, având în vedere lipsa mea de experiență în acest domeniu. Una dintre motivațiile cu care am intrat în acest proiect a fost dorința de a dezvolta comunitatea din care fac parte și de a facilita accesul tinerilor din medii defavorizate la educație. La început mi s-au părut ambiții mari, însă pe parcurs mi-am dat seama că totul este fezabil dacă ești familiar cu procedurile prin care proiectele pot deveni realitate.
Care este schimbarea pe care își dorea să o aducă în comunitate demersul tău?
Demersul meu a fost centrat pe acordarea de burse elevilor din centrele școlare de educație incluzivă. În momentul în care am început această inițiativă, Consiliul Județean Prahova nu acorda toate tipurile de burse pentru elevii din învățământul preuniversitar special de stat prahovean. Spre exemplu, la un centrul școlar de educație incluzivă în cadrul căruia am cerut o audiență se acordau la momentul respectiv doar 18 burse de ajutor social, în condițiile în care legal s-ar fi putut acoperi mult mai multe. Acum se acordă un număr de 113 burse lunar, ceea ce constituie o schimbare majoră.
Cum a reacționat comunitatea la pașii din demersul tău? Dar decidenții? Care au fost cele mai mari provocări întâlnite în proiect? Dar cea mai motivantă reușită?
Implementarea proiectului nu a fost deloc facilă, însă pot spune sincer că sentimentul pe care îl ai în momentul în care lucrurile sunt finalizate este unul care cu greu ar putea fi descris în cuvinte. Simți că faci parte din ceva mai mare decât tine și că implicarea ta contează. Dar să revenim la obstacolele concrete pe care le-am întâmpinat și la pașii pe care i-am făcut. Mai întâi, am început prin a realiza un formular în care am consultat comunitatea în legătură cu demersul meu: Dacă consideră importantă inițiativa, dacă va avea un impact pozitiv în comunitate etc.
În acest sens, cetățenii mi-au oferit în mod majoritar opinii pozitive și au contribuit la susținerea inițiativei mele. Și din partea decidenților, răspunsul a fost unul majoritar pozitiv. Cea mai mare provocare a fost, însă, când președintele Consiliului Județean Prahova nu mi-a acordat o audiență, motivând că nu se acordă audiențe pe timpul stării de alertă, deși că audiența cerută de mine se desfășura în integralitate online. Totuși, am reușit să obțin o audiență de la vicepreședintele Cnsiliului Județean Prahova, care mi-a promis că problema burselor va fi menționată la următoarea ședință de consiliu. Așa s-a și întâmplat! Cea mai motivantă reușită a fost să văd că s-a aprobat hotarârea privind acordarea mai multor burse elevilor din centrele școlare de educație incluzivă.
Ce îți propui pe mai departe? Ce ți-ar plăcea să rămână ca schimbare în comunitatea ta după ce proiectul se va încheia?
Mai departe, îmi propun să supraveghez și viitoarele hotărâri ale Consiliului Județean Prahova privind acordarea de burse elevilor din centrele școlare de educație incluzivă. Totodată, mi-aș dori ca demersul meu să reprezinte un exemplu pentru cetățenii din județul Prahova și pentru toți tinerii de vârsta mea. În acest sens, am în vedere organizarea unui eveniment de diseminare a informațiilor pe care le-am învățat în cadrul CivicAcc, sub forma unor workshop-uri pentru tineri, astfel încât și alți elevi sau studenți să poată se se implice mai departe în astfel de inițiative. Cred că doar așa putem să facem mai puternică societatea civilă și să vedem o Românie mai prosperă.